Cino :D [& Jojonel:x]

Sa o luam pe doua parti.

Cino-artist :D Postez aici linkurile de la piesele lui :D Eu sincer va spun sa le ascultati daca tot dati un ochi pe-aici :D Am inteles ca urmeaza si un album curand :D Pentru alte informatii imi spuneti :))

Cino - Urme [preferata mea] :
http://www.youtube.com/watch?v=6CugC6BLGDQ [link de ascultat]
http://www.fileshare.ro/1689839112.5 [link de download]

Cino - Suflet :
http://www.youtube.com/watch?v=7QOZ8rbnucY&feature=related [link de ascultat]
http://www.fileshare.ro/2121238518.24 [link de download]

Cin0 feat ILLusionist - De ce o face?
http://www.youtube.com/watch?v=eWzfvdMyqBg&feature=channel [link de ascultat]
http://www.fileshare.ro/1774447335.38 [link de download]
Piesa asta cred ca are si ceva remix, daca tin bine minte :-?

Cino feat Oxus - Procente [cea mai proaspata :))]
http://www.youtube.com/watch?v=9XbyiuSJupw [link de ascultat]
http://www.fileshare.ro/2560152034.84 [link de download]

No, cam astea ar fii momentan :D See ya in the next episode with a new song :D

Cino- om :D
Cino e genu de baiat inteligent, care ma socheaza de fiecare data cand vorbim prin ce zice si mai ales prin felul in care o zice. Desi il cunosc de putin timp, a reusit deja sa-mi faca ziua mai buna de cateva ori, sa ma faca sa ma simt un pic mai presus de cum ma vad de obicei si sa ma faca sa raaaaad muuult. Cino are niste dume de nu te-astepti si razi ca prostu cand le auzi. Cino stie o gluma cu soricelu si pisica si vaca, da e de-aia desteapta! [gluma, nu vaca]. :-?
Cino canta, si o face foarte bine:>
Cino are si el un dudu, da nu e ca al meu, mare si pufos [cred]. Si e.. altceva. :))
Cino e dement si face versuri pe moment. Cino mi-a zis un 11 care m-a facut sa ma simt foaaarte dragut si mi-o sters toata starea naspa din seara aia. Cino pot spune ca mi-a dat un pic de incredere in mine si chiar aveam nevoie.
Ma enerveaza cand cino nu raspunde pe mess decat cand are el chef, si cand are telefonu inchis. Cino ma ajuta si el la teme cateodata :D Cino zice "Hai sa cantam, rucsy", deci lui nu-i pasa de geamurile care le pot sparge :">.
Cino e pe film cu mine mereeeeeu :X Ne duce mereu capul la fel :D Cu cino impart scaunu la tigara la splash :D
Cino canta asa, parca cu accent englezesc :)) Asta cred ca a fost primul lucru care l-am spus despre el vreodata, inainte sa-l cunosc:D
El are boala pe cateva cuvinte, din cate mi-am dat eu seama pana acum, ele ar fii : Primordial, sacru, valenta si dement :)).

Cino e special, e genu de om magic care apare brusc in viata ta si care nu vrei sa plece curand, care lasa urme prin tot ce zice si ce face.E omul care pune suflet in vorbe si fapte si care iti ofera procente mari de fericire cand esti in preajma lui.
De ce o face? Pentru ca e cino:D

P.S. Cino iubeste :D E tipul acela de baiat care ma lasa 8-> cand vad cat o iubeste pe Jojo. Daaa, alta calitate a lui este ca o are pe Jojo. Fiinta minunata, draga mica adorabila, care daca la inceput m-a enervat, acu mi mai mult decat draga. Sa zic si de ea un pic :D
Jojo, in sufletu' meu "draga mica", e un copil atataaaa de scuuump si de drag :X. Daca stiu ca ea invata sau ea face nu stiu, altceva util, ma ajuta sa invat sau sa fac si eu :)). Are un efect extraordinar asupra mea . Jojonel ma sustine cu exercitiile , ca stie saraca cat is de disperata sa slabesc :)). Jojo, culmea, aprecieaza ce scriu eu, si pentru mine asta inseamna enorm. Ea e frumoasa, e asa micutza si dragutza de-ti tot vine s-o iei in brate tot timpu. De cateva zile, m-am obisnuit sa vorbesc mereu cu ea si daca azi am vorbit putin, mi se pare ciudat :)). Jojo e optimista si imi povesteste despre ea. Am senzatia deja ca pot avea incredere in ea si sper ca si ea stie ca poate avea in mine. Ma lasa si sa ma descarac cand am nevoie si ei ii povestesc eu multe :)). Nu stiu cum are nervi sa asculte si sa citeasca tot.

Eu ii iubesc pe ei doi [Cino si Jojo] asa impreuna :D Sunt asa de scumpiiii :X:X:X Doi oameni dragi impreuna, e clar care e rezultatul :D

General Splash :D

No.. daca tot am inceput cu reclama, sa profit si s-o fac pana la capat.

Deci, iarna asta , undeva-n decembrie, am avut norocu' sa-i cunosc si eu pe baietii de la splash studios,sebes :D Niste oameni mai mult decat de milioane :D Acolo, fiecare stie sa faca cate ceva, ma jur. Marian canta, face negative si iti da sfaturi bune, cino canta [si o face foarte bine] si te binedispune, asa cum face si micutza lui prietena adorabila, jojo, care reuseste mereu sa ma binedispuna si care ma sustine cu exercitiile. Apoi vine razvan, cred ca cel mai de treaba om pe care-l cunosc . Deci nu de milioane, de triliarde omu asta :D El are o rabdare imensa sa ma asculte, sa ma suporte, el regizeaza si creeaza diferite clipuri pentru scoala sau dansuri sau nu stiu, in general e omul cu ideile. El face freze, el machiaza , el face poze. Ghene e omu' cu care-mi place sa povestesc la splash :)) ca tot timpu are ceva interesant de povestit si are un stil foarte fain de a-ti relata ceva. Omu Rares, pa' omu Rares e mondial, e genu de om pe care vrei sa-l ai mereu in preajma ta. E omu' cu engleza si cu povestirile ciudate :)). Oricum, ii iubesc pe toti :X Vin apoi byby cu borz, care fac un masaaaaj =p~. Moga si Vik .. e imposibil sa nu razi cu ei , daca esti in preajma lor mai mult de 2 minute. Imposibil. Bybyloy, am auzit de ea intr-o piesa si stiu ca de rev era super scumpa si mi-o fost tare drag de ea,da de atunci n-am mai auzit nimic de ea :-< Mai e Ioana, care inca nu m-am lamurit daca are sau nu are ceva cu mine si andra :)) dar cred ca suntem pe calea cea buna :-? :)). Nu mai retin acum daca am scris de toti pe care-i stiu sau nu, deci scuzele mele. :D

Splash : http://www.myspace.com/splashrecords

TATUAJE :D

Cred ca majoritatea stiti k am un tatuaj care-l iubeeeeesc :X Labutzele. Sau Urme [cum le zice cino :))]. No, pentru ca multi ma intreaba cine, unde, va spun aici :D : In Ocna Mures, locuieste un baiat sexy si drag :D Pe langa astea, mai e si foarte foarte talentat :D Lucreaza si foarte curat si stie sa faca sa nu doara, sau daca cumva doare sa iti zica tot felu incat sa uiti de tatuaj si sa te bagi in discutii pana nu mai simti durere :D El face orice modele vreti, are rabdare, pricepere, deja pot zice si experienta si nici nu lucreaza scump. Deci indeplineste toate cerintele. Eu stiu sigur ca tot la el o sa-mi fac orice viitor tatuaj :D De ce sa dai dublu sau mai mult la un salon? Mai bine mergi la Adi pentru acelasi lucru sau chiar si mai bine :D

Pentru detalii contact me sau direct pe el:
ID DE MESS : cmnady
Uitati si locurile unde-l mai puteti gasi:
http://stillsexappeal.blogspot.com/
http://adycoman.hi5.com [aici va convingeti si de partea cu sexy :">]

No, succes si la cat mai multe tatuaje :D

Daca o sa citesti, o sa stii ca pentru tine e..

Doamne, deci vreau atat de mult sa-ti spun in momentul acesta ca tu contezi inca la fel de mult cum ai contat la inceput, ca esti in inima mea de atunci neschimbat, ca ai prins radacini acolo, ca un copac nemuritor. Vreau sa stii ca nu esti nimic,cum zici tu, vreau sa stii ca esti puternic, esti capabil, esti inteligent si ai o inima mare. Vreau sa stii ca oricat as fii suferit din cauza ca nu mai vorbeam si oridecate ori m-as fii impacat cu ideea ca e gata, de data asta chiar m-ai scos din viata ta de tot , eu nu te-am scos niciodata, nici macar un minut din a mea.
Vreau sa te intreb de ce contezi atat pentru mine. Pentru ca nu am raspuns la intrebarea asta, si nu il gasesc. Pur si simplu esti acolo, pe primele locuri de atata timp, indiferent ce s-a intamplat intre noi. Mi-e frica sa te intreb asta, pentru ca mi-e frica de reactia ta.

Imi doresc enorm sa te inteleg, incerc asta din toate puterile si mi se pare mereu ca nu sunt pe masura asteptarilor tale. Ca nu sunt indeajuns de buna sau inteligenta. MI se pare ca nu gasesc niciodata cuvintele potrivite pentru a te face sa zambesti.
Si jur, jur ca de luni de zile, poate chiar 17-18 luni imi doresc sa te ajut sa fie totul bine in viata ta, imi doresc atat de mult sa gasesc un raspuns la toate problemele tale, vreau sa fiu alaturi de tine, vreau sa iti imparti problemele cu mine, asa cum faceam pe vremuri. Nu vreau sa te inchizi fata de mine, nu vreau nici macar sa ai o retinere, pentru ca stii ca poti avea incredere in mine si sunt sigura ca stii cat de mult te iubesc, doar ca nu vrei sa crezi asta. Te rog, gandeste-te ca mereu am dorit inimaginabil de mult sa fiu langa tine, am ajuns sa te implor sa nu ma mai scoti din viata ta cand ai probleme.. Nu-ti cer sa tii la mine, nu-ti cer sa nu stiu, sa simti nici un sfert din tot ce simt eu pentru tine, nu vreau sa ma consideri cea mai buna prietena.. vreau sa nu ma mai scoti din viata ta. Pentru ca de fiecare data cand ma scoti doare. Si de fiecare data cand vii inapoi, sper atat de mult ca de data asta voi reusi ceva. Plang, crede-ma ca plang pentru ca nu gasesc o rezolvare, nu stiu ce sa-ti zic, ce sa fac sa te determin sa te deschizi in fata mea, pentru ca ajuta sa vorbesti. Si pentru ca vorbind cu mine, ar fii ca si cum vorbesti cu tine. Mi-ar placea sa stam la o cafea sau o bere, o tigara in mana si sa vorbim ore in sir. Am atatea sa-ti spuuun. Imi lipsesc imbratisarile tale, si glumele tale, si privirea ta asa incetosata, si zambetu ala drag. Mi-e dor sa plang la tine in brate pe banca in parculetul de copii ca nu vreau sa pleci. Atat de perfect a fost tot atunci, cand va vedeam asa de des. de ce ai ales iar atunci sa iesi din viata mea? Nu mai iesi te rog, ramai aici. Ramai aici , sunt aici pentru tine neconditionat, chiar daca din diferiti factori precum scoala sau mama nu pot veni acolo la tine, usa mea e mereu deschisa pentru tine.
E un fel de vis acum sa stau cu tine de povesti vreo 4 ore, asa relax, sa simt ca e totul bine intre noi. Te rog sa-mi zici, daca tu, in mintea ta, crezi ca te pot ajuta cu ceva , orice pe planeta asta, nu ma intereseaza cat de mult ceri, sau cat de stupid suna, promit ca o sa incerc sa fac. Nu pormit ca o sa pot, dar o sa incerc. O sa incerc sa te fac sa razi, sa te fac sa ai incredere in tine, in mine..
Uneori gresesc, uneori pun intrebari stupide si remarci si mai stupide. Prefer sa te enervezi pe mine de 3 ori pe zi , sa ma injuri si dup-aia sa fie bine, decat sa ma pui de o parte asa din cand in cand.

Vreau sa fim bine, mi-e dor de tine si te iubesc. Esti inca pe primul loc, unde ai fost de cand am vorbit acolo, primele dati. Ai fost mereu, si daca nu stiu arata , e pentru ca jur ca in preajma ta , ma pierd in detalii din dorinta de a face sa fie bine, din dorinta de a nu gresi fata de tine. O sa fii acolo mereu, orice ai face, orice mi-ai zice. Si o sa fiu mereu aici pentru tine. Vreau doar sa simti ca ai nevoie de asta. Sa simti si sa stii ca poti sa faci ceea ce eu imi doresc atat de mult: sa ma lasi in viata ta, sa te deschizi , sa te descarci sa ma lasi sa fac toate lucrurile pe care eu imi doresc atat de mult sa le fac. Ajuta-ma pe mine sa ma ajut, Ajuta-ma sa te ajut.

Sa nu mai pleci niciodata! Atat vreau..

Foarte trist.

Era o dimineata ca oricare alta din ultimele doua saptamani. Avusese un vis frumos… visase ca iar e totul ca inainte. Se trezi cu un zambet pe buze, privi in jurul ei si atunci zari langa pat servetele imbibate cu lacrimile ei si negre de la rimelul pe care nu a mai apucat sa il dea jos. Atunci isi aminti… se intinse la loc in pat, spera ca va adormi si va visa din nou dar atingerea sa de perna uda tot de lacrimile sale, ii dadu si mai clar senzatia realitatii crude in care traia acum. Se ridica din pat, trecuse pe langa oglinda.. ii era frica sa se vada, si totusi arunca o privire. Imaginea din oglinda era total diferita de poza de langa. Poza arata o fata tanara, ai carei ochi exprimau fericire si pofta de viata, ochi strengari si zambet care parea ca ascunde multe planuri misterioase. Iar imaginea din oglinda arata o altfel de ea.. sau nu, nu putea fi ea.. si totusi, era chiar ea. Era mult mai slaba, iar in ochii ei nu puteai citi decat durere, disperare, tristete si pustietate. Zambetul nici macar nu mai exista. Zambea doar in vis, atunci cand era intr-o lume unde totul era perfect…sau daca nu perfect, macar cum fusese inainte. Plecase de langa oglinda, scarbita de imaginea ce o vedea. Se duse langa fereastra.
Era o zi superba, soarele stralucea deja pe cer si totul era lumina.. exact pe dos fata de intunericul din inima ei. Plangea aproape intr-una de la accident , ii simtea atat de mult lipsa, spera k timpul va vindeca ranile, dar in loc sa le vindece , durerea parea tot mai profunda, suferinta si disperarea o copleseau tot mai mult. Nu mai putea sa planga, dar nici nu putea sa depaseasca situatia. Voia sa fie si ea in armonie cu lumina de-afara. Pentru ea, era mai mult decat zi, mai mult decat soare.. pentru ea era trecutul, si totodata viitorul. Iubea trecutul si voia sa isi iubeasca si viitorul, dar ura prezentul. Incerca sa isi aminteasca lucrurile frumoase pe care le are in viata sa, avea prieteni, avea familie, avea un viitor frumos inainte.. si gandurile I se blocasera aici.. ce viitor avea ea fara el? Pana de curand toate planurile de viitor il includeau, era iubitul ei si totodata facea parte din familie, parintii ei il iubeau. Putea spune ca era chiar familia ei. Atunci cand certurile cu mama ei nu mai conteneau, el era refugiul ei, era salvarea ei, aripile care o ridicau de jos. Era si cel mai bun prieten al ei, poate singurul om care o intelegea cu adevarat. Senzatia ca nu mai avea nimic puse iar stapanire pe ea.
Apoi o alta senzatie, mai bine zis o stare, parea ca inunda camera. Stia ca azi se va intampla ceva cu ea. Nu stia ce, nu se gandea ce. Era totusi optimista… era singurul lucru care ramasese neschimbat la ea. Deschise calculatorul si cu lacrimi in ochi se uita din nou la poze, zambea la fiecare poza care ii amintea cate o intamplare. Se hotarase sa isi petreaca ziua afara. Poate prietenii ei o sa o inveseleasca, o sa fie mai bine. Stia ca orice s-ar intampla, ii are pe ei langa ea, era constienta de asta si totusi ii evitase in ultima vreme. Puse mana pe telefon si isi suna una dintre prietene. Nu lasase loc de alte discutii si spusese doar ca vrea sa isi petreaca ziua cu ei pe-afara. Prietena accepta imediat.
Coborase jos sa manance. Mama ei observa o oarecare schimbare, ceea ce o inveseli putin. Nici ea nu mai putea sa isi vada fiica asa, dar stia prin ce trece. Si ea isi pierduse sotul, iubirea vietii sale, in urma cu zece ani. Acum se temea ca fiica sa nu va depasi momentul, dar totusi avea incredere in fortele ei. Pentru prima data, fata manca tot ce avea in fata. Inca un semn bun. Mama si tatal vitreg erau tot mai bucurosi. Apoi cand au aflat ca ea va iesi cu prietenii ei , chiar credeau ca ce a fost mai greu a trecut.
Se facuse ora 12. Prietenele si prietenii ei sosira la ea, o luasera in brate si incercau fiecare sa o inveseleasca. Ii facea bine prezenta lor. Era o vineri speciala, toti simteau asta. Desi incercau sa evite locurile care o legau de el, ea parca tot inspre ele mergea. Si totusi nu parea afectata, doar cateva lacrimi in coltul ochiului, si cate un zambet care se vedea ca ascunde multe amintiri. Le si povestea uneori despre el. Parea atat de fericita ca l-a avut in viata sa si ca timp de doi ani, el a fost aripile ei, si ea ingerul lui. Impreuna se completau perfect. Asta ii ridica moralul, fusese fericita, dar destinul nu era de acord cu asta. Era neobisnuit de impacata cu ideea, ceea ce pe unii care o cunosteau mai bine incepea sa ii sperie.
Cand se intuneca, sufletul ei parea plin de lumina, radea si vorbea mereu, era din nou ea. Unul dintre baietii din gasca ii propuse sa mearga la un concert, canta o trupa de rock care ei ii placea foarte mult. Accepta. Mersesera toti in localul din centrul orasului. Acolo era plin de oameni care o cunosteau si ii cunosteau si tragedia. Toti o luau in brate dar ea se multumea doar sa le zambeasca. Concertul era superb, pentru moment uitase tot, se distra, se simtea bine, si toti erau mult mai fericiti cand o vedeau asa.
Undeva pe la miezul noptii, se terminase. Plecasera fiecare spre casa, dar inainte de despartire ea le marturisi ca ii iubeste si nu stie unde ar mai putea intalni asa prieteni minunati cum are ea. Isi ceru iertare pentru toate lucrurile cu care ii suparase in trecut si cu care avea sa ii supere. Pentru ei nu parea sa mai conteze nici perioada in care uitase complet de ei sau toate reprosurile pe care le aruncase cu o luna in urma, Acum ea avea nevoie de ei. Si ei o iubeau, si erau dispusi sa faca orice pentru ea. Erau prieteni, la bine si la rau. Stiau ca mai bine nu exista soarele,decat sa se piarda unii de altii. Oricum ei aduceau soarele in viata celorlalti. Parea ca totul e perfect.
Ajunse acasa, urcase in camera si porni muzica. In playlist avea doar melodii triste. Iar pe desktop o poza cu ei doi. Zari iar servetelele pline de lacrimi si rimel, acceasi oglinda , pozele cu ei doi imprastiate prin toata camera, ursuletul de plus de la el, cei doi pinguini care se iubeau, tot de plus. Atunci lacrimile incepura sa curga iar, intra iar in depresie. Parea ca si ziua cu prietenii ei fusese un vis. Simtea ca nu o sa mai depaseasca niciodata clipele acestea pline de suferinta. Era pustie. Ii era atat de dor de el si I se parea ca nimic nu mai are sens. Atunci deschise dulapul si se imbraca cu tricoul pe care el I-l facuse cadou atunci cand implinisera un an impreuna. Un tricou cu poza lor imprimata. Cea mai frumoasa poza a lor. Sub ea scria frumos si sincer “Te iubesc. In orice clipa cand nu suntem aproape, imi e dor de tine.”. Atunci se hotari. “Vom fi din nou aproape.” Isi spuse ea in gand. Deschise sertarul si lua cutia de somnifere. Mai erau in ea 13 pastile. “Sunt de ajuns.” Le inghiti apoi isi lua o hartie si un pix. “Imi pare rau pentru durerea pe care ati trait-o si voi alaturi de mine. Nu am cuvinte sa va multumesc sau sa va spun cat de mult va iubesc. Sunteti cei mai buni parinti si cei mai buni prieteni. Am vrut ca ultima zi din viata mea sa fie una fericita, sa fiu alaturi de voi si sa va aduc zambetul pe buze, asa cum obisnuiam. Dar eu nu mai pot. Sper ca ma veti intelege. Eu nu mai am aripi. Uneori simt ca nu mai am nici picioare, iar un om fara picioare nu poate vedea cat mai mult minuni ale lumii. Simt ca nu mai am nici ochi, iar o persoana fara ochi, nu mai vede nimic. Nu mai am nici gura, iar un om fara gura nu isi poate ajuta familia si prietenii. Mai am inca suflet, dar e plin de umbre si intuneric. Mai am brate sa va dau imbratisari cand va e greu. Dar nu e de ajuns. Promit ca de acolo de unde voi fi va voi ajuta mai mult. Nu vreau sa fiti tristi. Ganditi-va ca am plecat acolo unde imi e bine. Va iubesc si imi pare rau. Sunteti minunati.”.
Puse pixul jos si se intinse in pat. “Ingerul meu, asteapta-ma cu o pereche de aripi. Vin la tine. “. Mai privi o data poza cu ei si inchise ochii...

Fara sens. [postare de pe celalalt blog al meu, vechime-cam 6 luni]

Veritasaga - Complicat de simplu
Asculta mai multe audio Muzica
De ce intotdeauna tre sa ne pese de trecut? De ce de cate ori incercam sa mergem mai departe, sa trecem peste tot si asa, se intampla ceva sa ne aminteasca de te miri ce chestie din trecut?... Toti iti spun sa-ti traiesti viata, sa simti clipa sa nu privesti spre trecut , sa te uiti numa spre viitor si de-alea? cum sa nu privesti in trecut, cand de fapt tot ce e in trecut te reprezinta? orice intamplare, frumoasa sau trista sau cum o fii , a contribuit la formarea ta? Desi ma enerveaza toata treaba asta cu trecutul, si inca as vrea sa sterg cu un burete multe faze, mi se pare imposibil sa "uiti tot" :|
Fiecare are povestea lui, si din nefericire, fiecare are cel putin o poveste trista . Daca intrebi orice persoana despre ea, nu iti poate spune ce si cum va fii, iti spune ce si cum a fost si este si ce a facut-o sa fie asa.
As vrea, sincer, sa sterg toate lunile alea cand era tata bolnav, sa nu traiesc inca cu frica ca oricand o putem lua de la capat, sau sa uit de toti pe care i-am iubit si au plecat.. de buna-voie.. sau.. luati de Sus. Da nu pot, nu se poate si toate chestiile astea mi-or deschis ochii si palmile de la viata m-au adus cu picioarele pe pamant, m-au facut mai puternica...
Inca sper, ca desi am lasat in urma atatea amintiri superbe si persoane de milioane, in viitor o sa fie tot de 10 ori mai bine, si daca nu va fii asa, sper sa imi recapat eu macar optimismu' ala pe care l-am pierdut de mult. Am in jurul meu atatea persoane dragi, si totusi ma simt singura. Cineva drag mie imi spunea mai demult ca am o viata simpla, pe care mi-o complic fiind atenta la detalii. Si sincer, avea dreptate. Si toate astea numa' pentru ca am devenit o persoana pesimista :| si nu eram asa. Si mi-e dor de mine.

Nu inteleg rostu' postului asta, nu inteleg de ce scriu aici si nu stiu ce o sa credeti voi cand cititi, nu are sens, si replica probabil o sa vina tot din partea mea. Probabil e doar pentru ca nu imi inteleg prezentul, nu imi cunosc viitorul, am impresia ca nu mai imi inteleg nici trecutul si sunt revoltata.. pe mine, pe voi, pe lume, pe destin, pe viata asta, pentru ca una avem , si nici aia nu e corecta. Si nu dramatizez, e doar .. una din acele seri.

"..m-am pierdut pe drum si vreau sa stiu: oare am sa mai fiu vreodata cum vroiam sa fiu?"

Nici nu stiu ce melodii, ce versuri, sa pun aici, da'.. merg multe din veritasaga...

Dependenta.

Imi aprind o tigara... trag un fum.. inchid ochii.. si imi imaginez ca totul merge mai departe.. viata trebuie sa mearga mai departe...

Deschid ochii... mai trag un fum.. si imi dau seama ca viata chiar merge mai departe...secundele curg, imaginile se deruleaza..sunetele progreseaza..

Si stii ce ma gandesc? Ca viata asta e ca un fum de tigara. Ia nastere atunci cand aprinzi tigara,pentru cateva clipe e senzatia care-ti inunda plamanii si te ameteste, te invarte, te lasa fara suflare si te cucereste! Apoi te linistesti incet... tot mai mult... incepi sa vezi de fapt ceea ce a fost in tine... ochii tai incep sa perceapa ceea ce tocmai te-a invadat atat de pervers... se misca lasciv, ca o domnisoara de pe autostrada, acum iti cucereste si privirea... e atat de vizibil.. ascunde atata mister incat iti ridica nenumarate intrebari. Incerci sa-i dai o forma, sa-i gasesti un sens. Incerci sa cauti un motiv. Dar devine tot mai cetos..se pierde in departare.. se transforma in necunoscut.. si dispare.


Atunci ramai cateva clipe si iti dai seama ca ai din nou nevoie de aceea senzatie. Ca te simti gol si trantit la pamant, ca esti pustiu si monoton precum un deal pe timp de iarna. Simti si stii ca ai nevoie din nou sa simti sangele curgandu-ti prin vene, plamanii umplandu-se de un aer murdar, genul acela de murdar ca un gangster din spatele blocului sau ca si domnisoara din clasa a unsprezecea din liceu, despre care toti spun ca e o tarfa, care te atrage si nu stii de ce, pe care il vrei langa tine si care iti provoaca cele mai interzise fantezii. Ai nevoie de adrenalina, mizerie si pericole in viata ta. Ca cu ele e rau, dar fara ele si mai rau.

Si atunci mai tragi un fum... si totul o ia de la capat..



Guess Who flori ilegale
Asculta mai multe audio Muzica

DOWNLOAD si ASCULTA :D

Primul Album ILLusionistu' : Portile creatiei.

Sincer, merita sa dai download si sa-l asculti. Foarte tare. P.S. Sunt mandra de el >:D<

Playlist:
01. Intro
02. Portile Creatiei
03. Memorii feat. Oxus
04. Un Nimeni feat. DJ SoundMeth
05. Fiindca Simti feat. Kripo & Versset
06. Planuri feat. e4t
07. Interviu feat. Versset
08. In Inima Ta feat. Reiki
09. Outro

No download si asculta : http://www.fileshare.ro/2312557633.62

Cu ocazia la postu asta, il felicit atat pe marian, cat si pe restu de la splash, atat ca artisti in devenire , cat si ca oameni. DE NOTA 10:X

Pentru tine.

Greenday- Time Of Your Life
Asculta mai multe audio Muzica
Hei, e Craciunul. Al doilea nostru Craciun. Poate ca nu ti-am luat un cadou real, dar macar ceva pentru suflet vreau sa cred ca pot sa fac pentru tine.

Ma intreb sincer, in sufletul tau, oare simti Craciunul cum il simteam si eu la 13-14 ani? Oare varsta sau lumea asta in continua schimbare e de vina ca anul acesta eu nu am simtit magia? Vreau sa cred ca tu ai simtit acest spirit al Craciunului, ca ti-a patruns in suflet si te-a facut fericita zilele astea. Pentru ca tu, oricat de matur ai gandi si oricat de mult m-ai ajuta , eu vreau sa cred ca tu esti bebe, tu esti cea mai mica cea mai buna prietena a mea si ca , doar privindu-te pot zari urma aceea de inocenta ce o ador, in ochii tai. Si stiu ca o pot gasi.

Esti una dintre cele mai fantastice persoane pe care le cunosc. Arati de 17 ani, gandesti uneori de 19, dar ai o privire si un zambet de copil, de cel mai scump copil.
Te iubesc atunci cand, pe canapea ma intorc catre tine si gasesc astea acolo.Pentru ca tu ma transpui si pe mine, nici nu iti dai seama cum. Nici eu nu pot explica.

La fel de mult te iubesc cand iti iei in serios rolul de prietena adevarata. Tu stii sa asculti, tu stii sa consolezi, tu stii sa dai sfaturi. Si e incredibil cum faci toate astea mai bine ca persoane trecute de 20 ani. E incredibil cum cu o rabdare enorma m-ai ascultat in ultimul an , chiar daca ti-am zis de mii de ori despre acelasi lucru, si ti-am repetat de zeci de ori aceeasi povestea.

Imi dau seama, chiar din spatele monitorului si de la kilometri distanta ca te chinui sa intelegi mereu ce am eu de zis , ca sa poti sa ma ajuti. Si faci asta la orice ora, chiar daca a doua zi e scoala sau daca vii obosita de afara. Te respect pentru asta, sa stii.

Ma uimesti, ma uimesti in fiecare zi, pentru ca vad cat tii la mine si stiu ca poate nu sunt un model bun. Nu ma plictisesc niciodata de vorbit cu tine, nu stiu de cate zile impreuna ar fii nevoie sa ma enervezi si sa ne certam, nu stiu cum poti sa fii 2 in 1 mereu si nu stiu nici cum sa iti explic cat de mult tin la tine.

Tu esti ca si tinkerbell, mica zana a lui peter pann. Mereu acolo sa ajuti. Tu acorzi o sansa pana si capitanului hook, pentru ca tu ai un suflet mare.
Tu vezi deja lumea asta aproape asa cum e ea, in loc sa o vezi mai colorata decat e. Imi pare rau cand vad ca in sufletul tau sunt nuante de gri in multe seri, in loc sa fie un curcubeu. Imi pare rau cand crezi ca as renunta la tine pentru alte persoane si imi pare rau cand nu pot fii pentru tine ceea ce vrei tu sa fiu.

Nu mi-am dorit niciodata o sora, dar daca ar fii sa am una, as vrea sa fie ca tine. La fel de frumoasa, la fel de inteligenta, la fel de intelegatoare si uimitoare...

Bebe, asta e micul meu cadou de Craciun pentru tine. Nu am stiu sa exprim mai bine ce simt si ce vreau sa stii, dar incearca sa privesti dincolo de randuri, mai profund, si o sa intelegi foarte bine tot.

Te iubesc , bebe. Sa fii cel mai fericit copil :*

Si..inca ceva.. in fiecare dimineata a anului viitor in care o sa pleci din white fara mine, opreste-te, inchide ochii o clipa, aminteste-ti cum plangeam noi doua imbratisate si cantam time of your life. Aminteste-ti cum ne-am ascuns dupa zidu ala micutz. Aminteste-ti cum am mers si ne-am facut tatuaje si am mancat pizza si clatite. Aminteste-ti cand am facut baie la voi in baie ca nu mai aveam loc de fete. Aminteste-ti chiar si detaliile care nu le pot pune aici pe blog. Aminteste-ti toate astea, si poate telepatic o sa ma simt din nou in white si eu.

Prima zapada..

Proconsul - Prima zapada
Asculta mai multe audio Muzica

E aproape opt seara si stam ca doi copii in pat, sub plapuma si ne uitam la televizor cum la meteo anunta ca va ninge. Oare chiar va ninge azi? Chiar vine iarna cu adevarat?
Imi amintesc cum prima zapada de anul trecut cu tine m-a prins...eram in parc, povesteam despre nimicuri si inghetam de frig. Era atat de frumos, pentru ca toate luminitele din braduti , toate stelele de pe cer.. le aveam doar pentru noi, doar noi eram in tot parcul la ora aceea tarzie din noapte. Era prima noastra iarna impreuna si vorbeam despre basme cu zane si zmei , despre vise si minuni. Vorbeam despre Mos Craciun si despre cum aduce el fericire in casele copiilor. Am iubit din prima clipa la tine inocenta din privirea si din sufletul tau. Aceea inocenta care in clipa cand a a inceput sa ninga te-a facut sa te ridici de pe banca , sa te uiti la cer si sa zici ca vrei sa ninga tot mai tare, sa fie magic totul. Si dorinta ti s-a indeplinit. Atunci m-ai luat de mana si mi-ai spus ca intotdeauna prima zapada trebuie sa fie alaturi de cei dragi, de cei pe care ii iubesti. Si tu erai acolo, asa ca nu imi puteam dori mai mult. Ningea atat de tare incat in cateva minute era ca doi omuleti de zapada, asa imbracati, imbujorati si ninsi. Erai printul meu din castelul inghetat. Nu aveai nevoie de un cal alb ca sa fii Fat-Frumos. Nu trebuia sa trimit o scrisoare catre Fat Frumos care sa schimbe lumea, fiindca lumea mea se schimba in bratele tale. Imi amintesc cum a fost de-ajuns o clipa sa ne transpunem in copilarie, sa ne uitam la cer si sa radem ca doi nebuni, sa alergam prin parc iar cand oboseam sa prindem fulgi, sa le dam nume si sa povestim cu ei. Transmiteam mesaje catre ingerasi prin fulgii de zapada. I-ai spus unui fulg ca tu esti un copil care iubeste alt copil, si cand fulgul s-a topit te-ai suparat ca nu vrea sa te asculte si i-ai zis ca nu e un bun psiholog. Cadea dragoste din cer.. te priveam, te ascultam.. si te iubeam tot mai mult cu fiecare secunda.
Apoi o urmat o iarna de vis, cea mai frumoasa iarna din viata mea. Fiecare seara cu zapada era magica, era lumea noastra. Craciunul ne-a prins atat de raciti incat de colindat, in loc de prajiturele si vin , noi ceream servetele si ceai. Nu cred ca a fost seara in care sa nu primesc zapada de la tine , spuneai ca vrei sa fii sigur ca atunci cand o sa ne mutam intr-o tara tropicala nu o sa mai ducem dorul zapezii. Erai atat de sigur ca vom fii impreuna mereu si ca ne vom muta undeva departe sa ne bucuram de soare in fiecare zi, iar eu.. eu te certam , deoarece sustineam ca ai nostrii copiii nu vor vedea niciodata zapada si ei vor pierde ce e mai frumos.
Tu m-ai facut sa iubesc iarna, asa cum e ea, rece.

Acum e din nou iarna... de data asta vreau sa fiu eu cea care iti va spune ca ninge. De aceea ma ridic din pat si ma duc la geam. In timpul acesta, in inima mea siguranta ca va urma o alta iarna de vis e nemasurabila, iar in mintea mea se desfasoara ca un slide imagini din iarna precedenta. Deodata, tu vii, ma opresti, ma saruti in graba, incat eu nici nu am timp sa imi dau seama de intentiile tale.. apoi aud "Iubito, ninge! "

Stii ceva? La anul iti promit ca eu voi fii prima care vede!

.. pentru ca fiecare suntem unice in felul nostru :)

Vescan&Dj Wicked - Intr o alta viata feat Ligia Moldovan
Asculta mai multe audio Muzica

Stiu si simt ca ma compari mereu cu ea. Eu am depasit momentul cand ma comparam cu ea. Poate nu sunt la fel de frumoasa ca ea, dar in rest stiu ca o depasesc in toate privintele. Stiu ca te uiti la ea zilele acestea, si in cap iti apar imagini cu mine. Stiu cat de greu poate sa-ti fie sa cauti privirea mea inocenta dupa care se ascunde o imaginatie perversa imposibil de detectat , in privirea ei. Nu ai cum. Nu poti. Ea e genul care a uitat sa fie copil, chinuindu-se prea mult sa fie adult. Si asta o duce undeva in fundul clasamentului in ceea ce priveste tipologia umana.

Stiu ca atunci cand ea incearca sa-ti explice ceva, nu o face cum o faceam eu. Cuvintele ei sunt alese si nu vin din suflet, din dorinta de a atinge perfectiunea. Eu nu am cautat niciodata sa fiu perfecta pentru tine. Eu am cautat sa fiu mereu eu. Pentru mine, pentru tine, pentru amandoi.

Oricat ai incerca sa te ascunzi dupa fericire, nu te cred cand ignori aceste zile. Te tradeaza cuvintele si atitudinea. Gesturile tale spun ca poate astazi simti mai mult decat mine zile din iernile trecute, cand afara era un ger extrem , dar noi nu simteam nimic. Asa erau toate.

Stiu ca certurile cu ea nu se compara cu cele cu mine, iar impacarile.. nu exista macar ideea de comparatie. Ea nu traieste ceea ce spune si ce face, ci joaca un rol bine calculat si regizat cu mult inainte sa te cunoasca, rolul de fata rea care conduce o relatie. Ea vrea sa fie ceea ce a vazut in filme si a citit in carti. Eu poate am vazut alte filme si am citit alte carti, pentru ca eu mereu am pus sentimentele si trairile, am mutat clipa pe primul loc, inaintea consecintelor sau imaginii mele. Si ai iubit asta la mine. Asa cum ai iubit si faptul ca in fiecare secunda a vietii tale ai putut fii tu in preajma mea , pentru ca te acceptam si te iubeam cu bune si rele. Iti iubeam defectele mai mult ca si calitatile, pentru ca ele te scoteau din banal.

Nu ai putut suporta ideea sa ma scoti din viata ta de tot si asta spune multe. Ti-e frica sa lasi discutiile noastre sa alunece in trecut, pentru ca stii ca la fel de bine cum iti vreau binele, te pot si distruge. Pentru ca am puterea asta, fiindca te cunosc prea bine. Tu stii ca si copiii pot fabrica bombe, si gandul asta nu-ti da pace.

Observ cat de linistit esti cand nu e nimeni in viata mea, nu pentru ca inca ti-ar mai pasa, ci doar pentru ca te-ai obisnuit sa fii tu pe primul loc de ani buni. Si nu vrei sa pierzi locul asta cu nici un pret. Ti-e imposibil sa crezi ca pot sa tin la altcineva cum te-am iubit pe tine, poate ai dreptate, dar viitorul e inainte, iar viata iti rezerva surprize.

Tu ai ales-o pe ea in locul meu, nu iti regreti alegerea, dar inca tu cauti disperat ceea ce iubeai la mine in persoana ei. Iti spun sigur, nu o sa gasesti. In schimb eu o sa gasesc mereu , mereu pe cineva sa iubeasca la mine aceleasi lucruri care le-ai iubit tu.

Stiu ca am lasat o amprenta in viata ta. Stiu ca daca iti trimit un simplu mesaj nocturn, mintea ta o sa incline spre amintiri , o sa ai in cap filme si o sa ti se deruleze imagini si replici mai ceva ca pe un slide.

Si ma intreb atunci de ce nu o fac. Te intrebi si tu de ce sunt atat de pasiva si de buna. Pentru ca poate nu mai imi pasa. Nu e asa ca asta doare? Locul tau? Ai incercat atat de mult sa mentii sus piedestalul pe care te-am pus, incat mainile ti-au obosit , l-ai scapat si s-a spart..

Ce sa iti transmit? Poate intr-o alta viata... ;)

Aripi? Eroi?

"Cand lumea uita de mine, da-mi aripi.."..
Un vers din melodia ce o ascult acum. Si nu stiu de ce ma duce gandul la prieteni. Consider ca ei sunt eroi. Cred si simt ca ei imi dau aripi. Nu toti, sunt cativa, dar ei imi fac viata mai frumoasa. Ei m-au invatat sa zbor, ei imi imprumuta aripile lor cand ale mele se rup. Ei aduc speranta si magie in viata mea.
Ceea ce urmeaza este o parte dintr-o scrisoare niciodata trimisa catre cele mai importante persoane de sex masculin din viata mea,dupa tata :D. Va urma cat de curand, pentru fiecare persoana importanta. O merita. Merita sa stie ce sunt.

"Pentru mine, voi sunteti eroi.Sunteti eroii mei.Magia din viata mea.Magie, asa ii pot spune senzatiei care imi inunda corpul de cate ori ma gandesc ca parca va cunosc de o viata desi ne leaga putin mai mult de doi ani.
Cu voi am crescut.CU voi, alaturi, si prin voi am aflat de fapt ce inseamna sa-ti traiesti tineretea,ce inseamna sa inveti din propriile greseli, ce inseamna "a plange pe umarul unui prieten de nadejde",ce inseamna distractia, betia,noptile albe,iubirea, dezamagirea, dorul,plansul , rasul pana la lacrimi.
Ati fost prezenti, daca nu fizic, macar la telefon in toate aventurile si momentele importante ale vietii mele din ultimii ani. In acesti ani am strans mai multe amintiri frumoase, mai multa dragoste si apreciere in suflet, mai multa pofta de viata si dorinta de cunoastere decat am acumulat in ceilalati 16 de viata.Si atunci cum sa nu va numesc eroi?
Cum sa nu va numesc magie cand de fiecare data, in minutele de dinainte sa va vad, inima imi bate triplu, mi se intipareste un zambet cretin pe buze iar in momentul in care va vad simt o senzatie de bucurie nemasurabila si inexplicabila?
Nu pot explica in cuvinte starea de multumire si protectie, fericire suprema si un fel de dragoste, care nu e nici parinteaasca, nici de cuplu, e ceva ce am simtit de zeci de ori in bratele voastre, cand imi stergeati lacrimile sau cand ma pupati pe frunte. E asa de linistitor si ma simt atat de protejata cand in momentele grele ma luati in brate si ma tineti strans..
Va multumesc pentru ca de cate ori am probleme ma ridicati de jos. Si daca nu sunteti aici sa ma ridicati, m-ati invatat sa ma ridic si singura. E de ajuns sa ma gandesc la ce mi-ati spune voi sau ce ati face voi si lucrurile par mai usoare. Si pot. Pot de fiecare data. Pentru asta va multumesc, prin atitudinea voastra mi-ati dat ambitia, "caldura" si bunatatea de care ati dat dovada in anii astia, mi-ati insuflat adanc puterea de a merge mai departe si doza necesara de optimism.
Putere, ambitie, speranta..sens unor cuvinte precum "cel mai bun prieten", "dor maxim", "amintiri perfecte", "clipe de vis".. toate de la voi le am. Si atunci, cum sa nu va iubesc?
Poate uneori am nevoie de o confirmare, ca si voi simtiti macar jumatate din ce simt eu pentru voi, poate vreau sa aud asta in cuvinte.. dar nu o fac pentru ca nu cred in voi, cred in voi mai mult decat va puteti imagina, doar ca niste cuvinte frumoase din partea voastra sunt un medicament pentru suflet.
Va iubesc, va multumesc si vreau sa cred, vreau sa sper ca veti fii mereu aici, ca la nunta mea veti fii cavaleri de onoare, ca imi veti acoperi aventura extraconjugala, ca o sa mergeti la bere cu sotul meu in timp ce eu cu sotiile voastre suntem la cumparaturi,ca peste ani, copiii nostri se vor juca impreuna, iar baiatul meu va fii "fratele mai mare" al fetelor voastre, asa cum taticii lor au fost pentru mama lui ani de-a randul.. "

Poezii de copii :D

Ui, poezii de mai demult, de cand eram mai micutza :D Mi-s drage :))

Avem un zambet ce ascunde durere
Si lacrimi ce cer mangaiere
Avem multe sperante si vise
Trei suflete ce deschid usi inchise..

Daca simt ca ma-nec in al lor venin
Ma ajutati sa vad cerul senin;
Mi-ati dat mereu aripi sa zbor
Si mi-ati dat spiritul de luptator.

Cand suntem noi,ori treji ori beti
Realizam ca "acasa" nu-i patru pereti
Ci patru brate ce te incalzesc
Iti dau putere,te iubesc...

Acasa e locul unde reinvat sa zambesc
Acasa imi place din nou sa traiesc,
Acasa,patru maini ma ridica din noroi
Si doua voci imi spun "Ne ai pe noi!"

Aici,acolo oriunde-i acasa
Atunci cand sunt cu voi la masa
Si rad cu voi,cu berea-n fata
Si ne juram ca e pe viata!

[ACASA - si era pentru doi prieteni, cu care acum abia mai vorbesc :| Unul nu prea mai conteaza, si unul inca inseamna tot ce insemna si atunci, in ciuda faptului ca nu am mai prea vorbit - ce surprize iti rezerva viatza.]

**************************************************************************

Copilul din mine moare.
Incet, inocenta dispare..
Devin un adult nesuferit,
Un suflet corupt, neimplinit...

Copilul pierdut in vise
Devine astazi..inutil
Unde mi-e rasul pueril?
Si nebuniile nestinse?

Naivitatea care ieri te facea sa zambesti
Azi nu iti mai da motive s-o iubesti..
Vreau sa ma bucur din nou din plin
Ca sunt motivul surasului tau senin.

Sa pot iarasi a-ti spune
Ca nu suntem pentru aceasta lume
Pentru ca stim sa fim copii,
Si stim visa..si stim zambi..


Si doare...doare atat de tare..
Nu imi doream nicio schimbare
Vroiam sa fiu doar "eu"
Copil pierdut in curcubeu...


[COPIL? - Uite, iar aveam stare de "vreau sa fiu copil"]
**************************************************************************

Zi de zi ma uit la voi si cred ca meritati
Lumea asta blestemata pe care toti o injurati
Faceti numai rau si vreti sa primiti doar bine
Cum poate fi lumea mai buna cand fiecare lupta pentru sine?

Ati uitat ca Cineva,de-Acol de Sus, v-a spus sa va iubiti?
Lumea nu-i destul de mare pentru a trai IMPREUNA fericiti?
Calci peste tot pentru a ajunge sus,
Si oricate suflete ai distruge nu iti e de-ajuns.

Uiti ca esti la fel ca cel de peste drum
Privesti superior si te crezi mereu mai bun
Obiectivul tau sunt banii si puterea
Iar celorlati nu le oferi decat durerea...

[ASTAZI - Asta zici ca-i scrisa pentru candidatii la presedintie :| da de fapt e pentru toti oamenii astia rai :|]

**************************************************************************

Crezi ca stii cum sunt eu acum?
Nici eu nu as putea sa spun..
O minte cu ganduri demente,
Un suflet cu coperti transparente

Greu de inteles, usor de iubit
Un basm mai vechi,dar nesfarsit
Cateodata un inger sedat
Alteori un demon ce te-a posedat.

Pot fi o lacrima in ochiul tau
Sau o nazbatie a vreunui copil rau
Pot fi un zambet naiv si inocent
Sau poate-un suflet incomplet;

O ciocolata ceruta de-un copil sarac
O jucarie de plus uitata pe un raft
O amintire care te face sa zambesti
Sau persoana pe care tu o urasti.

Un strop cald dintr-o ploaie de seara
Farmecul unei iubiri de-o vara
O culoare dintr-un curcubeu,
Pot fi tot ce vreau eu..

Asa ca Ia-ma de mana si du-ma departe
Oricum tot ce va mai ramane sunt soapte
Aici nu-mi place, nimeni nu crede in vise
Nu-i locul nostru,e-o lume plina de minti inchise.

[ORICE VREAU EU]

**************************************************************************

Azi am aflat care e cel mai mare dusman al meu
Era aici aproape,gandul din capul meu
Ca un demon ce ma bantuie mereu
De ce? ..Sunt doar un suflet uitat la greu..

Si unde esti tu ,acum?
Pe unde te ascunzi,inger nebun?
Chiar am ramas doar eu?
Doar eu..si visul meu?

Dar demonul ce vrea?
Ce vrea din viata mea,
Acum in acest ultim ceas,
Cand doar visul mi-a mai ramas?

Acum inteleg..visu-mi vrea
Dar nu,nu i-l voi da...
Voi lupta pana la sfarsit
Iar,tie,demone,iti voi spune linistit :

"Nu imi poti interzice a visa
Sa vad lumea cum nu e ea,
Sa fie numai zambete-n lumina
Un an intreg ca-o zi senina;

Nu,nu vreau o viata roz
Vreau o viata in culori
Un soare fara nori
Sa ne trezim zambind in zori..

Sa merg pe drum si-n jurul meu
SA fie zambete mereu
Sclipiri puerile in ochi de adulti
Jocuri de copii printre oameni carunti;

Orice chip sa fie fericit
Orice suflet sa se simta iubit
Orice durere sa-si gaseasca alinare
Dupa orice nor,sa fie-un soare;

In orice inima iubire
Pe orice fatza stralucire
O ploaie cu stropi de culoare
O lume cu chipuri zambitoare.

Si,ma gasesti din nou aici
Ca un copil pierdut in timp..
Cu ochii goi si reci tu ma privesti,,,
Oare ai uitat ce inseamna sa zambesti? ...

[VISEAZA - nu reusita, dar preferata mea ca tema :D]

Crescand, ne-am pierdut nemurirea..

ne-am pierdut nemurirea
Asculta mai multe audio Divertisment
Unde e magia? Unde e nerabdarea cu care imi spal cizmulitzele calduroase cu blanitza, cu modele de animalutze sau inimioare si stelute, si le pun sub calorifer , apoi ma pun in patut sa dorm sa vina dimineatza mai repede si sa vad ce mi-a adus mosu? Unde sunt zilele de dinainte de Mos Niculaie cand scriu si rescriu o scrisoare de zeci de ori pentru ca nu ma pot hotari ce vreau cadou, ce sa-i cer la Mosu darnic si bun? Unde sunt coloanele de pe hartiutze unde impart, asta mos craciun, asta mos niculaie, ca doar mos niculaie e mai sarac un picut si tre sa ii cer mai putine. Unde e inocenta? Unde e crezul in mos niculaie si in puterile lui magice? Dar framantarea de a gasi explicatii cum el poate sa aduca atatea si de ce stie el ce vreau eu si cum ajunge la noi toti? Unde e multumirea si bucuria pentru trei portocale, doua banane, o ciocolata, si o jucarie?

Unde au disparut toate astea?Unde? Cine a omorat copilaria?
Noi.. chiar noi ne-am omorat copilaria. Noi am omorat magia si l-am gonit pe mos niculaie. Noi am uitat ca cele mai importante cuvinte sunt cele din suflet. Acum bucuria nu mai e.. inocenta ne-am chinuit atat de mult sa o ascundem incat s-a suparat si a plecat.. mos niculaie si mos craciun sunt niste personaje imaginare, de bancuri si batjocura de cei mici, scrisorile catre ei se transforma in injuraturi pe mess si discutii despre tigari, chefuri si baieti.. nici macar cizmulitele nu mai sunt, au fost inlocuite de cizme cu toc, botine care de care mai scumpe in care n-ar incapea nimic. Multumire pentru lucruri marunte? Mai stim ce inseamna asta? Nu, acum apreciem doar ce e de firma si daca imi gasiti voi o portocala de firma, sunteti cei mai tari.

Asta inseamna maturizare? Asta inseamna sa fii adult?
Sa pierzi magia din viata ta, sa ai momente in care sa cauti disperat vise, magie si inocenta?

De ce ne-am grabit sa crestem? De ce la 12 ani in loc sa ne jucam inca cu papusile ne uitam prin cataloage avon sa vedem ce fard ne comandam, ca doar suntem mari si tre sa mergem si noi cu prietenii nostri cei mari si tari in club. De ce la 10 ani am incetat sa credem in Mos Craciun si Mos Niculaie si eram convinsi ca e o rusine sa crezi in acesti doi neni cu barba alba care ne-au facut iernile atat de frumoase? De ce in loc sa apreciem si iubim parintii pentru ceea ce se chinuie sa faca pentru noi, am inceput la 13 ani sa vorbim urat cu ei, sa-i mintim , sa le dam replici ironice, ca sa fim si noi tari?:>

De ce am fost atat de prosti cand am avut copilaria? De ce nu ne-am dat seama atunci ca e cea mai frumoasa perioada si ca avem o viata intreaga inainte sa fim "mari"?

Suntem niste prosti. Niste adulti prosti, fara magie, fara vise, fara inocenta, fara jucarii, fara Mosi. Cuvinte inlocuite cu Alcool, Bani, Cluburi, "imi da mama, imi da tata", Tigari, Parinti prosti si demodati, masini de lux si prejudecati.

Voua care cuvinte vi se pare ca suna mai frumos?.. Eu sunt sigura ca primele..

Prostilor. Voi, Eu, Noi..

Pentru copiii care vor citi vreodata asta.. Nu va grabiti sa cresteti!

Eu zic sa radem :D

Ce bine e sa razi. Ce bine e sa-i faci pe ceilalti sa rada cu tine. Doamne, e incredibil de bine sa razi , chiar si daca razi de tine.
Rasul asta , oricat de banal ar parea, parca e o senzatie suprema. Sunt sigura ca are puteri magice. Ganditi-va un moment la clipe superbe din viata voastra, ganditi-va ca cei mai buni prieteni sunt aceia cu care razi din orice, ganditi-va ca oricat de grea ar fii o problema , atunci cand razi devine mai usoara..
Citeam undeva ca rasul este senzatia prin care te simti bine in tot corpul, dar o arati intr-un singur loc. Da, e adevaraaaat. De cate ori razi, inima iti devine mai buna, privirea ti se insenineaza, fata ti se lumineaza,viata pare mai roz, clipa devine mai frumoasa.
Mi-era dor sa rad cu pofta, sa rad sa nu ma pot opri, sa rad pana ma doare burta si maxilaru. Mi-era dor. Si am ras in seara asta. Mi-am luat telefonu si mi-am sunat toti prietenii, si rezultatul a fost mai mult decat ma asteptam. Au ras de mine cu lacrimi, de vocea mea de gaina stransa de gat, fana baloana cu heliu, au ras incredibil de mult si eu cu ei. Acum parca ma doare burta si maxilarul, dar e o durere placuta. Si nu in sensu ca as fii masochista, caci nu, nu sunt. Parca am uitat si de durerea de gat si de tusea enervanta care mi-a stricat ultimele doua zile.
Sunt momente in viata cand razi atat de tare incat si sub amenintari nu te poti opri nicicum. Sunt sigura ca ati patit macar o data sa radeti in banca, la ora , cu colegul si sub grele amenintari de "te scot la raspuns" "daca nu te calmezi iesi afara" , tot nu reuseati sa va opriti. Si radeti atat de mult incat incep si profesorii sa rada. Asta daca sunt oameni, daca nu au uitat sa fie fericiti.
Nu uitati, rasul este molipsitor, este cu siguranta mai molipsitor decat gripa porcina, sau decat mai stiu eu ce varicela. Razi tu, rade cel de langa tine, rade si celalalt si in curand rad toti care va aud. Faceti sa rada o familie intreaga, o clasa , un autobuz intreg. Faceti-i sa rada, o sa rada daca voi radeti, o sa uite pentru un moment de grijile cotidiene si o sa se lase prada acestei deprinderi mai mult decat magice , pe care o cunoastem de bebelusi. Ne nastem plangand, si imediat ce deschidem ochii radem, radem pana invatam sa vorbim, radem si dupa aceea. Radem o viata intreaga, daca nu uitam de asta, daca nu ne ingropam pana peste cap in griji, in probleme, in pesimism si in seriozitate.

Vreau sa rad. Vreau sa rad cu voi. vreau sa radeti voi. Radeti, dragii mei, radeti cat mai mult. E fericirea voastra in joc. Rasul va da putere, speranta, caracter de neuitat unor clipe. Rasul e bucurie, iar bucuria e fericire. RADETI! Pentru ca o zi fara o ora de ras, este o zi pierduta, pe care nu o mai primiti inapoi...