Fara sens. [postare de pe celalalt blog al meu, vechime-cam 6 luni]

Veritasaga - Complicat de simplu
Asculta mai multe audio Muzica
De ce intotdeauna tre sa ne pese de trecut? De ce de cate ori incercam sa mergem mai departe, sa trecem peste tot si asa, se intampla ceva sa ne aminteasca de te miri ce chestie din trecut?... Toti iti spun sa-ti traiesti viata, sa simti clipa sa nu privesti spre trecut , sa te uiti numa spre viitor si de-alea? cum sa nu privesti in trecut, cand de fapt tot ce e in trecut te reprezinta? orice intamplare, frumoasa sau trista sau cum o fii , a contribuit la formarea ta? Desi ma enerveaza toata treaba asta cu trecutul, si inca as vrea sa sterg cu un burete multe faze, mi se pare imposibil sa "uiti tot" :|
Fiecare are povestea lui, si din nefericire, fiecare are cel putin o poveste trista . Daca intrebi orice persoana despre ea, nu iti poate spune ce si cum va fii, iti spune ce si cum a fost si este si ce a facut-o sa fie asa.
As vrea, sincer, sa sterg toate lunile alea cand era tata bolnav, sa nu traiesc inca cu frica ca oricand o putem lua de la capat, sau sa uit de toti pe care i-am iubit si au plecat.. de buna-voie.. sau.. luati de Sus. Da nu pot, nu se poate si toate chestiile astea mi-or deschis ochii si palmile de la viata m-au adus cu picioarele pe pamant, m-au facut mai puternica...
Inca sper, ca desi am lasat in urma atatea amintiri superbe si persoane de milioane, in viitor o sa fie tot de 10 ori mai bine, si daca nu va fii asa, sper sa imi recapat eu macar optimismu' ala pe care l-am pierdut de mult. Am in jurul meu atatea persoane dragi, si totusi ma simt singura. Cineva drag mie imi spunea mai demult ca am o viata simpla, pe care mi-o complic fiind atenta la detalii. Si sincer, avea dreptate. Si toate astea numa' pentru ca am devenit o persoana pesimista :| si nu eram asa. Si mi-e dor de mine.

Nu inteleg rostu' postului asta, nu inteleg de ce scriu aici si nu stiu ce o sa credeti voi cand cititi, nu are sens, si replica probabil o sa vina tot din partea mea. Probabil e doar pentru ca nu imi inteleg prezentul, nu imi cunosc viitorul, am impresia ca nu mai imi inteleg nici trecutul si sunt revoltata.. pe mine, pe voi, pe lume, pe destin, pe viata asta, pentru ca una avem , si nici aia nu e corecta. Si nu dramatizez, e doar .. una din acele seri.

"..m-am pierdut pe drum si vreau sa stiu: oare am sa mai fiu vreodata cum vroiam sa fiu?"

Nici nu stiu ce melodii, ce versuri, sa pun aici, da'.. merg multe din veritasaga...