.. pentru ca fiecare suntem unice in felul nostru :)

Vescan&Dj Wicked - Intr o alta viata feat Ligia Moldovan
Asculta mai multe audio Muzica

Stiu si simt ca ma compari mereu cu ea. Eu am depasit momentul cand ma comparam cu ea. Poate nu sunt la fel de frumoasa ca ea, dar in rest stiu ca o depasesc in toate privintele. Stiu ca te uiti la ea zilele acestea, si in cap iti apar imagini cu mine. Stiu cat de greu poate sa-ti fie sa cauti privirea mea inocenta dupa care se ascunde o imaginatie perversa imposibil de detectat , in privirea ei. Nu ai cum. Nu poti. Ea e genul care a uitat sa fie copil, chinuindu-se prea mult sa fie adult. Si asta o duce undeva in fundul clasamentului in ceea ce priveste tipologia umana.

Stiu ca atunci cand ea incearca sa-ti explice ceva, nu o face cum o faceam eu. Cuvintele ei sunt alese si nu vin din suflet, din dorinta de a atinge perfectiunea. Eu nu am cautat niciodata sa fiu perfecta pentru tine. Eu am cautat sa fiu mereu eu. Pentru mine, pentru tine, pentru amandoi.

Oricat ai incerca sa te ascunzi dupa fericire, nu te cred cand ignori aceste zile. Te tradeaza cuvintele si atitudinea. Gesturile tale spun ca poate astazi simti mai mult decat mine zile din iernile trecute, cand afara era un ger extrem , dar noi nu simteam nimic. Asa erau toate.

Stiu ca certurile cu ea nu se compara cu cele cu mine, iar impacarile.. nu exista macar ideea de comparatie. Ea nu traieste ceea ce spune si ce face, ci joaca un rol bine calculat si regizat cu mult inainte sa te cunoasca, rolul de fata rea care conduce o relatie. Ea vrea sa fie ceea ce a vazut in filme si a citit in carti. Eu poate am vazut alte filme si am citit alte carti, pentru ca eu mereu am pus sentimentele si trairile, am mutat clipa pe primul loc, inaintea consecintelor sau imaginii mele. Si ai iubit asta la mine. Asa cum ai iubit si faptul ca in fiecare secunda a vietii tale ai putut fii tu in preajma mea , pentru ca te acceptam si te iubeam cu bune si rele. Iti iubeam defectele mai mult ca si calitatile, pentru ca ele te scoteau din banal.

Nu ai putut suporta ideea sa ma scoti din viata ta de tot si asta spune multe. Ti-e frica sa lasi discutiile noastre sa alunece in trecut, pentru ca stii ca la fel de bine cum iti vreau binele, te pot si distruge. Pentru ca am puterea asta, fiindca te cunosc prea bine. Tu stii ca si copiii pot fabrica bombe, si gandul asta nu-ti da pace.

Observ cat de linistit esti cand nu e nimeni in viata mea, nu pentru ca inca ti-ar mai pasa, ci doar pentru ca te-ai obisnuit sa fii tu pe primul loc de ani buni. Si nu vrei sa pierzi locul asta cu nici un pret. Ti-e imposibil sa crezi ca pot sa tin la altcineva cum te-am iubit pe tine, poate ai dreptate, dar viitorul e inainte, iar viata iti rezerva surprize.

Tu ai ales-o pe ea in locul meu, nu iti regreti alegerea, dar inca tu cauti disperat ceea ce iubeai la mine in persoana ei. Iti spun sigur, nu o sa gasesti. In schimb eu o sa gasesc mereu , mereu pe cineva sa iubeasca la mine aceleasi lucruri care le-ai iubit tu.

Stiu ca am lasat o amprenta in viata ta. Stiu ca daca iti trimit un simplu mesaj nocturn, mintea ta o sa incline spre amintiri , o sa ai in cap filme si o sa ti se deruleze imagini si replici mai ceva ca pe un slide.

Si ma intreb atunci de ce nu o fac. Te intrebi si tu de ce sunt atat de pasiva si de buna. Pentru ca poate nu mai imi pasa. Nu e asa ca asta doare? Locul tau? Ai incercat atat de mult sa mentii sus piedestalul pe care te-am pus, incat mainile ti-au obosit , l-ai scapat si s-a spart..

Ce sa iti transmit? Poate intr-o alta viata... ;)

Aripi? Eroi?

"Cand lumea uita de mine, da-mi aripi.."..
Un vers din melodia ce o ascult acum. Si nu stiu de ce ma duce gandul la prieteni. Consider ca ei sunt eroi. Cred si simt ca ei imi dau aripi. Nu toti, sunt cativa, dar ei imi fac viata mai frumoasa. Ei m-au invatat sa zbor, ei imi imprumuta aripile lor cand ale mele se rup. Ei aduc speranta si magie in viata mea.
Ceea ce urmeaza este o parte dintr-o scrisoare niciodata trimisa catre cele mai importante persoane de sex masculin din viata mea,dupa tata :D. Va urma cat de curand, pentru fiecare persoana importanta. O merita. Merita sa stie ce sunt.

"Pentru mine, voi sunteti eroi.Sunteti eroii mei.Magia din viata mea.Magie, asa ii pot spune senzatiei care imi inunda corpul de cate ori ma gandesc ca parca va cunosc de o viata desi ne leaga putin mai mult de doi ani.
Cu voi am crescut.CU voi, alaturi, si prin voi am aflat de fapt ce inseamna sa-ti traiesti tineretea,ce inseamna sa inveti din propriile greseli, ce inseamna "a plange pe umarul unui prieten de nadejde",ce inseamna distractia, betia,noptile albe,iubirea, dezamagirea, dorul,plansul , rasul pana la lacrimi.
Ati fost prezenti, daca nu fizic, macar la telefon in toate aventurile si momentele importante ale vietii mele din ultimii ani. In acesti ani am strans mai multe amintiri frumoase, mai multa dragoste si apreciere in suflet, mai multa pofta de viata si dorinta de cunoastere decat am acumulat in ceilalati 16 de viata.Si atunci cum sa nu va numesc eroi?
Cum sa nu va numesc magie cand de fiecare data, in minutele de dinainte sa va vad, inima imi bate triplu, mi se intipareste un zambet cretin pe buze iar in momentul in care va vad simt o senzatie de bucurie nemasurabila si inexplicabila?
Nu pot explica in cuvinte starea de multumire si protectie, fericire suprema si un fel de dragoste, care nu e nici parinteaasca, nici de cuplu, e ceva ce am simtit de zeci de ori in bratele voastre, cand imi stergeati lacrimile sau cand ma pupati pe frunte. E asa de linistitor si ma simt atat de protejata cand in momentele grele ma luati in brate si ma tineti strans..
Va multumesc pentru ca de cate ori am probleme ma ridicati de jos. Si daca nu sunteti aici sa ma ridicati, m-ati invatat sa ma ridic si singura. E de ajuns sa ma gandesc la ce mi-ati spune voi sau ce ati face voi si lucrurile par mai usoare. Si pot. Pot de fiecare data. Pentru asta va multumesc, prin atitudinea voastra mi-ati dat ambitia, "caldura" si bunatatea de care ati dat dovada in anii astia, mi-ati insuflat adanc puterea de a merge mai departe si doza necesara de optimism.
Putere, ambitie, speranta..sens unor cuvinte precum "cel mai bun prieten", "dor maxim", "amintiri perfecte", "clipe de vis".. toate de la voi le am. Si atunci, cum sa nu va iubesc?
Poate uneori am nevoie de o confirmare, ca si voi simtiti macar jumatate din ce simt eu pentru voi, poate vreau sa aud asta in cuvinte.. dar nu o fac pentru ca nu cred in voi, cred in voi mai mult decat va puteti imagina, doar ca niste cuvinte frumoase din partea voastra sunt un medicament pentru suflet.
Va iubesc, va multumesc si vreau sa cred, vreau sa sper ca veti fii mereu aici, ca la nunta mea veti fii cavaleri de onoare, ca imi veti acoperi aventura extraconjugala, ca o sa mergeti la bere cu sotul meu in timp ce eu cu sotiile voastre suntem la cumparaturi,ca peste ani, copiii nostri se vor juca impreuna, iar baiatul meu va fii "fratele mai mare" al fetelor voastre, asa cum taticii lor au fost pentru mama lui ani de-a randul.. "