Prima zapada..

Proconsul - Prima zapada
Asculta mai multe audio Muzica

E aproape opt seara si stam ca doi copii in pat, sub plapuma si ne uitam la televizor cum la meteo anunta ca va ninge. Oare chiar va ninge azi? Chiar vine iarna cu adevarat?
Imi amintesc cum prima zapada de anul trecut cu tine m-a prins...eram in parc, povesteam despre nimicuri si inghetam de frig. Era atat de frumos, pentru ca toate luminitele din braduti , toate stelele de pe cer.. le aveam doar pentru noi, doar noi eram in tot parcul la ora aceea tarzie din noapte. Era prima noastra iarna impreuna si vorbeam despre basme cu zane si zmei , despre vise si minuni. Vorbeam despre Mos Craciun si despre cum aduce el fericire in casele copiilor. Am iubit din prima clipa la tine inocenta din privirea si din sufletul tau. Aceea inocenta care in clipa cand a a inceput sa ninga te-a facut sa te ridici de pe banca , sa te uiti la cer si sa zici ca vrei sa ninga tot mai tare, sa fie magic totul. Si dorinta ti s-a indeplinit. Atunci m-ai luat de mana si mi-ai spus ca intotdeauna prima zapada trebuie sa fie alaturi de cei dragi, de cei pe care ii iubesti. Si tu erai acolo, asa ca nu imi puteam dori mai mult. Ningea atat de tare incat in cateva minute era ca doi omuleti de zapada, asa imbracati, imbujorati si ninsi. Erai printul meu din castelul inghetat. Nu aveai nevoie de un cal alb ca sa fii Fat-Frumos. Nu trebuia sa trimit o scrisoare catre Fat Frumos care sa schimbe lumea, fiindca lumea mea se schimba in bratele tale. Imi amintesc cum a fost de-ajuns o clipa sa ne transpunem in copilarie, sa ne uitam la cer si sa radem ca doi nebuni, sa alergam prin parc iar cand oboseam sa prindem fulgi, sa le dam nume si sa povestim cu ei. Transmiteam mesaje catre ingerasi prin fulgii de zapada. I-ai spus unui fulg ca tu esti un copil care iubeste alt copil, si cand fulgul s-a topit te-ai suparat ca nu vrea sa te asculte si i-ai zis ca nu e un bun psiholog. Cadea dragoste din cer.. te priveam, te ascultam.. si te iubeam tot mai mult cu fiecare secunda.
Apoi o urmat o iarna de vis, cea mai frumoasa iarna din viata mea. Fiecare seara cu zapada era magica, era lumea noastra. Craciunul ne-a prins atat de raciti incat de colindat, in loc de prajiturele si vin , noi ceream servetele si ceai. Nu cred ca a fost seara in care sa nu primesc zapada de la tine , spuneai ca vrei sa fii sigur ca atunci cand o sa ne mutam intr-o tara tropicala nu o sa mai ducem dorul zapezii. Erai atat de sigur ca vom fii impreuna mereu si ca ne vom muta undeva departe sa ne bucuram de soare in fiecare zi, iar eu.. eu te certam , deoarece sustineam ca ai nostrii copiii nu vor vedea niciodata zapada si ei vor pierde ce e mai frumos.
Tu m-ai facut sa iubesc iarna, asa cum e ea, rece.

Acum e din nou iarna... de data asta vreau sa fiu eu cea care iti va spune ca ninge. De aceea ma ridic din pat si ma duc la geam. In timpul acesta, in inima mea siguranta ca va urma o alta iarna de vis e nemasurabila, iar in mintea mea se desfasoara ca un slide imagini din iarna precedenta. Deodata, tu vii, ma opresti, ma saruti in graba, incat eu nici nu am timp sa imi dau seama de intentiile tale.. apoi aud "Iubito, ninge! "

Stii ceva? La anul iti promit ca eu voi fii prima care vede!