In camera ei intunecata, tanara fata incerca sa nu se lase curpinsa de negrul din jurul ei, insa parea aproape imposibil. Mai avea control doar asupra mintii sale, caci inima ii era deja cuprinsa de acel negru devastator. Dar cum putea sa-si controleze aceste simtiri? Daca adormea… Si cum putea face asta, caci deja o cupindea un sentiment de panica. De cate ori inchidea ochii, I se derulau in minte imagini, sunete, vorbe. Simtea atingerea lui, se simtea din nou in bratele lui, ii simtea buzele reci pe umarul ei dezgolit. Il vedea cum statea langa ea si ii aranja parul si ii saruta ochii In timp ce ea dormea. Acum toate parea desprinse dintr-un vis.. un vis frumos care acum devenise un cosmar. Nu intelegea cum in cateva ore raiul lor devenise iadul ei.
Sufeise si inainte, chiar recursese la gesturi necugetate, insa acum parca toata durerea trecutului si prezentului se aduna in sufletul ei. Nu isi putea explica senzatia sumbra care o coplesea: ii era teama sa ramana singura cu ea insasi, singura cu gandurile ei, captiva in amintiri rupte parca dintr-un film. Isi dorea sa adoarma si dimineata cand va deschide ochii intreaga lor poveste de iubire sa fie doar un vis frumos, cu un crai venit de departe, cu chipul nedeslusit si sentimente supreme de iubire. Stia ca durerea va disparea daca uita clipele fericita. Insa si asta era irealizabil. Totul parea imposibil in aceasta noapte, in aceasta clipa a vietii ei.
Aprinsese televizorul in speranta ca va gasi un film bun, care sa-I capteze atentia. Dar orele treceau si ea parca privea in gol. Chiar era acum atat de pustie pe dinauntru?
Se ridica din pat si se privi in oglinda. Pe umar avea inca urmele buzelor lui, urmele clipelor in care se jucau ca doi copii, in care se pierdeau in eternitate unul in bratele celuilalt. “Deci chiar a fost real..” era propozitia care rula acum in mintea sa , precum un film prost care se blocheaza la o replica.
Isi lua telefonul de pe masuta de langa pat, in speranta ca un mesaj de noapte buna va dovedi ca macar noaptea aceasta nu existase. Insa ecranul telefonului nu afisa decat o ora tarziu in noapte. Pierduta intr-o lume in care si-ar fii dorit sa nu se afle, nici macar nu observase ca e aproape dimineata.
Stia ce se spune, ca o noua zi aduce noi sanse si bucurii, ca in fiecare dimineata in care deschidem ochii trebui sa fim recunoscatori pentru o noua zi si sa o facem cat mai frumoasa. Dar mai stia ca atunci cand era copil si nu intelegea ce e dimineata, fratele ei mai mare ii spusese: “Dimineata e atunci cand deschizi ochii dupa somn.Atunci incepe alta zi.”. Pai si atunci cum putea incepe o noua zi daca ea nu dormea? Trebuia sa doarma, ziua de maine aduce speranta , iar “maine” putea fi doar daca dormea un pic din “azi”.
Zambi trista catre gandurile ei.Inca isi pastrase naivitatea din anii copilariei, acolo isi gasea refugiu cand lumea adultilor, in care pasise de curand, nu era nici pe jumatate la fel de colorata precum “lumea ei”.
In lumea ei, soarele zambea fericit catre oameni, norisorii luau forme si ofereau raspunsuri, florile multicolore salutau parca oamenii, iar fericirea era in fiecare detaliu al pamantului.
Reveni din pacate din nou la realitate. Isi aprinse o tigara. Renuntase de mult la acest obicei, insa acum chiar avea nevoie de o picatura de relaxare. Din fericire, un pachet ratacit , colorat la fel de banal precum lumea, in nuante de alb-negru-gri, ii putea oferi aceasta doza de liniste. Privea cum fumul tigarii se inalta spre tavanul camerei, apoi dispare brusc. Asa fusese si iubirea lor.. acum parea ca se inalta deasupra norilor si in momentul urmator, parca norii, cu tot cu iubirea lor, cazusera.
Ea era o persoana optimista de felul ei, de aceea incerca si acum sa vada culoarea in marea de negru. Se gandea ca dupa fiecare fum care dispare, apare altul.. si altul.. Poate ca va aparea o alta iubire care sa inalte norii inapoi pe cer. Desi nu simtea ca dorea un “altul”. Nu stia cum avea puterea de a vedea partea plina a paharului, insa cu siguranta se bucura ca gasea aceasta putere in ea, acum.
Cand stinsese a patra tigara, afara deja se lumina de ziua. “Poate maine noapte, cerul va fii plin de stele..”, isi sopti singura, apoi se intinse in pat si adormi..
