Story part 4. [citeste 1 2 3 inainte :D in ordine, evident.]

In aceasta dimineata se trezi cu greu din pat. Era una dintre cele mai grele incercari prin care trebuia sa treaca, pana acum, de la despartirea lor. Si avea de gand sa-i faca fata cu brio. Astazi ar fii implinit 4 luni. Era o zi timpurie de martie, 7, iar vantul batea puternic crengile salciei in geamul ei. Asa batea si amintirea lui la poarta inimii sale.. putea parca sa auda o sonerie care insista sa i se deschida usa spre nebunia ei..
"Astazi nu va fii o zi usoara , printeso." - isi spuse in gandul ei - "..iar o zi grea, cere o provocare mare.. ". Nu stia ce va face, insa era sigura ca va face ceva memorabil, va depasi un obstacol in lupta cu propriul suflet.
Ziua decursese la fel de banal ca toate de pana atunci, iar apropierea serii ii facea inima sa bata cu viteza. Imbracata exact ca si in ziua in care l-a cunoscut, pasi in intuneric afara. Se intalni la scurt timp cu prietenele ei si plecara spre localul unde mergeau mereu. Era si locul unde s-au sarutat prima data, unde pentru prima data a simtit din nou fiorii iubirii. Intrase in bar cu inima stransa, simtea ca e acolo, insa cu 4 luni in urma. Retraia trecutul. Se aseza la masa si cand isi intoarse privirea , de ce se temea cel mai mult incepea sa prinda contur. Era acolo. Era EL. La aceeasi masa unde s-au cunoscut, unde a inceput totul. Statea gandit, rotind in maini o halba de bere. Dupa expresia fetei lui, cu siguranta nu era prima.. Brusc, un gand o izbi puternic: asa era el si inainte sa o cunoasca, il vedea si inainte sa se intalneasca la o masa in colt, cu berea sau paharele de tarie in fata, pierdut, pustiu.. Nu avea pe atunci o parere prea buna despre el, insa misterul lui o atragea atat de mult incat nu a durat mult pana cand s-a asezat la masa lui si a intrat in vorba cu el. Asa incepuse tot..
Isi comanda si ea niste vodka. Avea nevoie de ceva tare, care sa nu ii mai lase sufletul sa jongleze cu mintea ei, care sa ii opreasca lacrimile si daca ar fii cu putinta si bataile incontrolabile ale inimii. Fetele nu ii intelegeau tacerea sau decizia. Desi cele mai bune prietene ale ei, parea ca niciodata nu inteleg ce e de fapt in sufletul ei si sincer vorbind, nici nu se chinuia prea mult sa le explice. Se obisnuise sa tina totul in ea, sa astepte dupa aceea picatura care sa umple paharul si abia atunci spunea tot, dadea cartile pe fata, fara limite, fara resentimente. Si parea ca acel moment se apropie..Astfel, golea pahar dupa pahar, in speranta ca si "paharul" ei se va goli.
Dupa mai mult de doua ore, isi intoarse din nou privirea catre masa lui. Era inca acolo, insa acum era singur. "Asta e provocarea de care am nevoie", le spuse fetelor, care o priveau nedumerite. Dar nu mai era timp de explicatii, se temea ca va disparea curajul; asa ca se ridica de la masa si porni spre masa lui. Se asezase pe scaun si nu lasase nici macar un moment de tacere. Nu stia ce sa zica, si nu stia de ce, dar primul lucru pe care i l-a spus a fost "La multi ani, dragul meu.". Abia atunci el isi ridica privirea din halba de bere si privi catre ea. Parea o inchipuire, parea ca nu e acolo si incepea deja sa se gandeasca ca poate bause prea mult. Clipi de doua ori, insa ea era tot in fata lui, cu un zambet trist pe buze, un zambet fals. Insa nu avusese nevoie de mai mult de zece secunde sa-si aminteasca ca azi era ziua lor. Sau cel putin trebuia sa fie.. Pierduse ordinea zilelor de cand devenise din nou barbatul gol pierdut in timp, insa aparitia ei ii reaminti tot. Lumea cetoasa in care se invartise in ultimele 3 saptamani (oare atata timp trecuse deja?parea ca e aceeasi noapte la infinit, aceleasi pahare murdare si aceeasi masa lipicioasa si plina de scrum si cercuri de la alte pahare, aceeasi stare, totul parea la fel. Insa nu azi.) incepea sa prinda contur, sa aiba forme si chipuri, culori si sunete clare.
"La multi ani, draga mea. Mi-ai lipsit..". Acesta era un raspuns la care ea nu asteptase. Se asteptase la ironii, replici acide, glume proaste, poate lacrimi, poate cearta. Dar nu sa ii spuna ca ii era dor de ea. Nu. Nu el. El o parasise. El ii distrusese ultimele saptamani , ii vopsise in alb si negru viata, el o determinase sa-si transforme inima in scrum de tigara si in picaturi de alcool. Cum isi permitea acum sa o intoarca inapoi, in acelasi punct mort, spunandu-i ca ii e dor de ea? Cum? Nu avea dreptul sa faca asta. Nici macar nu mai stia acum ce sa raspunda, asa ca isi comanda inca un pahar de vodka, timp in care privea doar spre masa. Asa,privind-o cu capul in jos cu privirea fixa si respirand incet, puteai sa juri ca masa aceea ascunde mii de raspunsuri la cele mai complicate probleme existentiale. Insa ea nu gasea nici un raspuns acolo. Discutia se blocase aici, in capul ei. Doua senzatii contradictorii se luptau in capul ei : sa il ia in brate si sa-l sarute, sa aiba macar pentru o noapte iluzia ca totul e bine.. deoarece noaptea asta trebuia sa fie a lor.. sau sa se ridice, sa plece si sa nu se mai intoarca niciodata aici. Dar nu.. ramanea pe loc, in cautarea unui raspuns, unei posibile teme de discutie care sa nu ii provoace durere. Tacerea lui o enerva si mai tare, ii bloca parca si gandurile ei. Asa ca.. stateau acolo.. de mai bine de 20 minute.. tacuti.. ea privind in jos, el privind-o pe ea.. cu o furtuna de ganduri care parca se invarteau intr-un carusel al torturii mentale.. lent , dar sigur.

Story part 3. [citeste part 1 si part 2 inainte.]

Se trezi dupa cateva ore.. perna ii era uda de lacrimi si urme de rimel.. Se ridica incet din pat, incepuse o noua zi , insa era ploioasa.. nici macar o raza de soare care sa-i impuna un zambet. Cand privi spre oglinda, vazu pozele cu ei. Cata fericire se citea pe chipurile lor. Le dezlipi usor una cate una.. lacrimile ii aparura iar in ochii ei de copil. Simtea ca il sterge usor din sufletul ei. Dar oare asta dorea? Iti doresti vreodata sa stergi fericirea din tine? Nu. Si pentru ea, saptamanile cu el fusesera fericire. Asa ar fii definit ea fericirea, aratand poza pe care acum o tinea in mana. Si daca ar fii trebuit sa defineasca golul si pustiul, trebuia doar sa se priveasca in oglinda. Nu simtea ca sufera, nu simtea ca o doare ci doar nu mai simtea nimic in ea, privirea ii era pierduta , ochii goi, la fel si sufletul.
Dar trebuia sa o ia de la capat, trebuia sa coboare scarile acelea cu zambetul pe buze cum ii obisnuise pe cei din jur, cu ironiile si glumele ei, cu privirea jucausa. Mintindu-i pe ceilalti, se mintea pe ea si asta parea deocamdata cea mai buna solutie. Asa ca se imbraca repede , isi aranjase parul apoi isi transformase fata, sa nu se zareasca cearcanele si ochii rosii. Se mai privi o data in oglinda, arunca un zambet siret si isi spuse in gand concluzia "E bine, arat a om fericit, acum pot pleca spre viata.". Simtea ca trebuie sa inceapa o viata noua, desi totul in jurul ei ramasese neschimbat. Dar pentru ea era un nou inceput, si totul parea diferit. Cobori grabita scarile, isi saluta parintii si iesise pe usa. Se indrepta cu pasi grabiti spre scoala, incerca sa isi repete lectia la franceza, ca sa nu lase spatiu gandurilor. Parea ca functioneaza, astfel ajunsese la scoala , le saluta pe prietenele ei si in scurt timp orele incepura.
Ziua trecuse repede, la fel ca si urmatoarele 3 saptamani. Deja devenise o rutina.. nopti albe si mult prea lungi, dimineti de transformare rapida si zile care goneau incet spre nicaieri. Uneori se chinuia sa gaseasca o cale, cauta un raspuns insa era de negasit.. si continua asa, sa traiasca fara tinta, fara scop. Se refugia uneori in iesiri cu prietenii , sau chiar in bratele altor baieti. Insa in mintea ei mereu si mereu se faceau comparatii. Intreaga sa fiinta facea conexiuni cu trecutul, ochii vedeau un loc care ii imprima in minte o noua amintire, urechile auzeau o noua melodie, mainile simteau o alta atingere.. Ii simtea lipsa mai mult decat recunostea cuiva, mai mult decat isi recunostea chiar sie insasi. Dar mergea mai departe, ora dupa ora, zi dupa zi, saptamana dupa saptamana. Nu era genul care sa abandoneze o lupta, chiar si atunci cand o ducea cu propria persoana. Stia ca mai devreme sau mai tarziu toate trec, insa trebuie sa gasesti o tinta spre care sa te indrepti ca sa stii pentru ce lupti. Inca nu o gasise, dar era acolo undeva.
Uneori il zarea pe drum, parca era alt om. Pasea incet, cu privirea ratacita, mai neingrijit, mai trist. Alteori, il vedea la o masa cu bautura in fata si cu un zambet murdar de alcool, de prea mult alcool. Il privea adesea , insa evita intotdeauna sa ii intalneasca privirea. Era mai usor asa, il privea precum priveste o fotografie, insa daca o privea in ochi si el la randul ei , ochii incepeau sa vorbeasca, sa chinuie, sa tortureze involuntar, sa sape in mintea ei si sa o arunce din nou in pustiu. Si prin asta nu mai putea trece.
Undeva dupa toata sarada asta creata si sustinuta de ea, pentru ceilalti si pentru propria persoana, chiar isi regasise zambetul si acum lupta din rasputeri sa il pastreze. Adormea in fiecare noapte cu acelasi gand in minte "Uneori e bine sa minti.. "

Story part 2 [citeste part 1 inainte.]

In camera ei intunecata, tanara fata incerca sa nu se lase curpinsa de negrul din jurul ei, insa parea aproape imposibil. Mai avea control doar asupra mintii sale, caci inima ii era deja cuprinsa de acel negru devastator. Dar cum putea sa-si controleze aceste simtiri? Daca adormea… Si cum putea face asta, caci deja o cupindea un sentiment de panica. De cate ori inchidea ochii, I se derulau in minte imagini, sunete, vorbe. Simtea atingerea lui, se simtea din nou in bratele lui, ii simtea buzele reci pe umarul ei dezgolit. Il vedea cum statea langa ea si ii aranja parul si ii saruta ochii In timp ce ea dormea. Acum toate parea desprinse dintr-un vis.. un vis frumos care acum devenise un cosmar. Nu intelegea cum in cateva ore raiul lor devenise iadul ei.
Sufeise si inainte, chiar recursese la gesturi necugetate, insa acum parca toata durerea trecutului si prezentului se aduna in sufletul ei. Nu isi putea explica senzatia sumbra care o coplesea: ii era teama sa ramana singura cu ea insasi, singura cu gandurile ei, captiva in amintiri rupte parca dintr-un film. Isi dorea sa adoarma si dimineata cand va deschide ochii intreaga lor poveste de iubire sa fie doar un vis frumos, cu un crai venit de departe, cu chipul nedeslusit si sentimente supreme de iubire. Stia ca durerea va disparea daca uita clipele fericita. Insa si asta era irealizabil. Totul parea imposibil in aceasta noapte, in aceasta clipa a vietii ei.
Aprinsese televizorul in speranta ca va gasi un film bun, care sa-I capteze atentia. Dar orele treceau si ea parca privea in gol. Chiar era acum atat de pustie pe dinauntru?
Se ridica din pat si se privi in oglinda. Pe umar avea inca urmele buzelor lui, urmele clipelor in care se jucau ca doi copii, in care se pierdeau in eternitate unul in bratele celuilalt. “Deci chiar a fost real..” era propozitia care rula acum in mintea sa , precum un film prost care se blocheaza la o replica.
Isi lua telefonul de pe masuta de langa pat, in speranta ca un mesaj de noapte buna va dovedi ca macar noaptea aceasta nu existase. Insa ecranul telefonului nu afisa decat o ora tarziu in noapte. Pierduta intr-o lume in care si-ar fii dorit sa nu se afle, nici macar nu observase ca e aproape dimineata.
Stia ce se spune, ca o noua zi aduce noi sanse si bucurii, ca in fiecare dimineata in care deschidem ochii trebui sa fim recunoscatori pentru o noua zi si sa o facem cat mai frumoasa. Dar mai stia ca atunci cand era copil si nu intelegea ce e dimineata, fratele ei mai mare ii spusese: “Dimineata e atunci cand deschizi ochii dupa somn.Atunci incepe alta zi.”. Pai si atunci cum putea incepe o noua zi daca ea nu dormea? Trebuia sa doarma, ziua de maine aduce speranta , iar “maine” putea fi doar daca dormea un pic din “azi”.
Zambi trista catre gandurile ei.Inca isi pastrase naivitatea din anii copilariei, acolo isi gasea refugiu cand lumea adultilor, in care pasise de curand, nu era nici pe jumatate la fel de colorata precum “lumea ei”.
In lumea ei, soarele zambea fericit catre oameni, norisorii luau forme si ofereau raspunsuri, florile multicolore salutau parca oamenii, iar fericirea era in fiecare detaliu al pamantului.
Reveni din pacate din nou la realitate. Isi aprinse o tigara. Renuntase de mult la acest obicei, insa acum chiar avea nevoie de o picatura de relaxare. Din fericire, un pachet ratacit , colorat la fel de banal precum lumea, in nuante de alb-negru-gri, ii putea oferi aceasta doza de liniste. Privea cum fumul tigarii se inalta spre tavanul camerei, apoi dispare brusc. Asa fusese si iubirea lor.. acum parea ca se inalta deasupra norilor si in momentul urmator, parca norii, cu tot cu iubirea lor, cazusera.
Ea era o persoana optimista de felul ei, de aceea incerca si acum sa vada culoarea in marea de negru. Se gandea ca dupa fiecare fum care dispare, apare altul.. si altul.. Poate ca va aparea o alta iubire care sa inalte norii inapoi pe cer. Desi nu simtea ca dorea un “altul”. Nu stia cum avea puterea de a vedea partea plina a paharului, insa cu siguranta se bucura ca gasea aceasta putere in ea, acum.
Cand stinsese a patra tigara, afara deja se lumina de ziua. “Poate maine noapte, cerul va fii plin de stele..”, isi sopti singura, apoi se intinse in pat si adormi..

Story part 1.

- Ai privit vreodata cerul si el sa fie mai gol ca niciodata? il intreba ea cu lacrimi in suflet pe cel care odata obisnuia sa o conduca la stele.
Privirea ei era mai goala ca si cerul spre care privea in acea noapte friguroasa. Sufletul ii era secat de picturile colorate ale lunilor ce era atat de sigura inainte cu cateva zeci de minute ca vor urma. Statea cu ochii inchisi si se vedea pasind singura pe un drum pietros de munte. Pasii sai erau grei, calea ii era anevoioasa iar privirea mereu in pamant. Reflexia ei din viitor nu ridica fruntea, ascundea ceva atat de bine incat devenea o lupta de orgoliu sa afli misterul. Obisnuia din cand in cand sa intinda incet o mana in dreapta sa, apoi isi intorcea capul , ofta si lasa mainile pe langa corp. Cararea deschisa in fata sa nu parea deloc sa ii usureze mersul, parca ceva o tragea inapoi mereu, mereu.
O trezi din visare vocea lui.
- Nu, draga mea, in aceasta noapte stelele lipsesc de pe cer deoarece se pregatesc sa rasara mai multe, mai luminoase si mai stralucitoare ca niciodata pentru tine, doar pentru tine. Le meriti atat de mult , fiecare dintre ele trebuie sa fie acolo pentru tine, sa-ti calauzeasca pasii , sa aiba grija de tine sa ramai mereu acelasi om minunat care adormea in bratele mele nopti de-a randul...
Se simtea si in glasul lui un tremur ce lasa sa se zareasca o umbra de regret. Nici el nu isi intelegea decizia, insa ceva ii spunea ca asa este mai bine. Stia ca inima ei acum se rupe in mii de bucatele asemeni unor hartii transformate in confetti. Nu avea curajul sa o priveasca in ochi, deoarece si ai lui erau la fel de pustii ca ai ei. Nu pentru ca ar fii iubit-o, ci pentru ca nu o putea vedea suferind si mai ales, sa stie ca el ii provoaca aceasta durere. Isi dorea sa o tina in brate, sa ii stearga lacrimile , sa o sarute incet pe frunte, apoi pe ochii ei tristi, sa o linisteasca, sa ii spuna ca lumea e rea, sa ii aminteasca faptul ca el va fii mereu acolo pentru ea, sa se joace in parul ei si sa se piarda in noapte. Insa nu o mai dorea a lui... In inima lui se dadea o batalie groaznica, un conflict pe care ea il simtea si de aceea nu se indeparta deloc de el, desi poate si-ar fii dorit sa alerge cat mai departe de ceea ce ii provoca atat de multa durere.
Insa ramanea aici, nu putea sa ii raspunda deoarece ii era frica de primul cuvant rostit, se temea ca va izbucni in lacrimi si nu, ea dorea sa para puternica, sa accepte aceasta despartire cu demnitate , cu o putere supraomeneasca pe care in timp, poate, fara sa-si dea seama, a dobandit-o. Nu avea o viata grea, insa inima ei trecuse prin multe , a incetat sa-si mai deschida sufletul in fata iubirii si s-a obisnuit sa fie mereu singura. Si totusi, desi acum suferea, nu regreta nimic. Trase adanc aer in piept apoi ii spuse cu o voce atat de vesela incat nu se recunostea ea pe sine:
- Cea care adormea in bratele tale nopti de-a randul e doar una banala, e una din multele femei de pe lumea asta, fara nimic special. Tot ceea ce ai vazut deosebit in ea, era doar imaginea ta reflectata in inima ei..Poate ar fii mai bine sa plec, insa intr-o lupta stupida care se poarta acum in interiorul meu, mintea imi spune sa ma ridic si sa dispar, insa inima nu vrea sa caute alinare decat in bratele tale. Probabil fac cea mai mare greseala ca iti spun acum lucrurile astea, doar ca nu mai cunosc decat zambetul de dimineata, atunci cand ma trezeai cu sarutari...
Atunci simti o lacrima curgand usor.Inchise ochii din nou, incerca sa isi scoata din minte seara aceasta, dar nu reusea. Era blocata in timp, mintea ii statea in loc , iar inima nu putea cere altceva decat bratele lui. Ridica ochii spre cer in speranta ca undeva, o stea ii va arata calea. Dar pe cer era doar luna, care si ea, mai mica decat altadata parea ca impartaseste tristetea din sufletul ei. Intre cei doi, care odinioara se opreau din vorbit doar pentru sarutari, domnea acum o liniste apasatoare, care lasa prea mult loc dramei...
Ce era de facut acum? Incotro sa o apuce ea? Oare de ce se petrec toate astea , cand totul parea a decurge ca un basm? Ea nu citise niciodata basme cu final trist si de aceea spera ca destinul ii pregateste ceva. Insa basmele mereu se incheie cu uciderea zmeilor si iubirea eterna dintre Fat-Frumos si micuta fata de rege. Pana acum stia doar ca ea e micuta fata de rege si asta e basmul ei. Insa cine e zmeul? Nici macar Fat-Frumos nu mai stia cine era. Trebuia ea sa-l caute ? Nu, intotdeauna ei isi croiesc drumul spre inima printesei... insa ea nu era genul de printesa care putea sa astepte. Ea nu era nici macar o printesa. Ea era fata simpla, cu inima mare, cu zambetul pe buze, care iubeste si asteapta iubire.
- Daca as stii cine sunt acesti zmei, i-as ucide chiar eu!.. rosti ea brusc cu glasul ridicat.
Atunci el se uita la ea parca mai trist ca niciodata, se ridica de langa ea si cu lacrimi in ochi ii sopti:
- Zmeii sunt in sufletul meu. Eu sunt zmeul... Sper sa iti gasesti un Fat-Frumos care sa te merite.
Pleca. Nu intelegea cum a putut-o lasa singura acolo, insa nu mai rezista sa simta durerea emanata de corpul ei prin fiecare suflare. Gonea cu pasi rapizi , fara o directie . II curgeau lacrimi din ochi si isi repeta mereu "Fii barbat. Barbatii nu plang. Oricum nu ai iubit-o, prostule! Ce e cu tine?". O cunostea atat de bine, stia acum ce se petrece in sufletul ei, o putea vedea cum cu capul in maini plangea si nu avea putere sa se ridice. Ceva il indemna sa se intoarca dupa ea, poate grija , insa nu mai putea suporta sa o vada asa. Stia ca va fii de zece ori mai rau decat a lasat-o si gandul asta il obseda. Privea disperat spre cer in speranta ca va aparea o stea. Ea il invatase ca noptile frumoase sunt atunci cand cerul era plin de stele. Nu a iubit-o niciodata, insa a tatuat in inima lui amprente pe care nu le va putea sterge niciodata. A invatat de la ea sa fie copil din nou. Brusc, un nou gand il izbi violent "Ai ranit un copil! Cum poti rani un copil? L-ai trantit la pamant, apoi ai plecat si l-ai lasat acolo." Mergea cu ochii inchisi si plini de lacrimi. Lovea crengile cu putere, parca razbunandu-se pe el insusi , insa inapoi nu se putea intoarce. Parea a fii o cale de ani lumina pana langa ea, o rusine pe care nu o putea suporta. Nu gasea raspuns, nu dorea raspuns , nu mai dorea nimic. Si-ar fii dorit sa nu se fii nascut el, sa nu se fii nascut ea, sa nu se fii nascut nici unul sau macar sa nu se fii intalnit. Insa trecutul nu putea fii schimbat, prezentul era devastator, iar viitorul..ce isi putea dori pentru ea de la viitor? Dar pentru el? Stia ca voia ca ea sa fie fericita, sa isi stearga lacrimile de la ochi si sa mearga mai departe. Insa el? El incotro o va apuca? Nu era asa, niciodata nu cel care paraseste sufera, nu el e pierdut in spatiu si timp, confuz in suflet si in minte. De ce simte ca despartirea e cel mai bun lucru si totusi asta il distruge? De ce nu o iubeste si totusi suferinta ei il doare si pe el? Avea atat de mult intrebari fara raspuns ...
Dupa ore intregi de umblat fara sa stie unde e si nici macar cine mai e, se trezi in fata casei ei. Lumina camerei ei era aprinsa. Se linisti la gandul ca macar e acasa in siguranta si incerca sa nu se lase iar cuprins de iadul pe care il simtea ea in interior si care parca, inexplicabil, i-l transmitea si lui. Pleca spre casa lui, cu mintea golita, fara dorinta unui nou inceput, fara intrebari in minte, fara sentimente in suflet. Desi ii era teama sa recunoasca, acum se simtea el..era din nou el, cel de acum patru luni, care nu mai dorea nimic de la viata. "Totul devine la fel mai devreme sau mai tarziu. Nu pot schimba nimic..". Si resemnarea il linisiti putin. Cel putin pentru noaptea aceasta..
Inainte sa intre in casa, privi din nou spre cer. Aparuse o stea, micuta, insa era acolo.. Zambi trist si pasi in intunericul camerei.

Nu.

Ai simtit vreodata cum culorile dispar in fata ta? Cum totul devine alb si negru? Nu, nu alb si negru, pentru ca alb e puritate si de asa ceva nu poate fii vorba. E negru, totul devine negru.
Te-ai uitat spre cer in speranta ca o stea este acolo pentru tine si cerul sa fie gol? Ai asteptat dimineata in speranta ca macar un nor va lua forma fericirii si norii sa fie mai imprastiati ca un hazard natural? .. sau hazard sentimental.

Timpul nu se opreste atunci cand inima bate mai repede. Timpul nu merge mai repede atunci cand inima ta aproape ca nu mai bate. Timpul curge la fel, timpul iti lasa loc de zambete si mai ales timpul are grija sa iti lase loc de lacrimi. Noptile nedormite nu mai par sa se simta, viata nu pare sa isi mai gaseasca singura sensul. Si trebuie tu sa-l cauti. Ai incercat sa gasesti vreodata sensul intr-o mare infinita de negru? Ai privit in fata ta vreodata si sa nu vezi nimic, desi e plin de oameni, de culori, de zambete? Ai fost vreodata constient ca lumea e exact cum era acum ceva timp, si totusi ochii tai sa nu o pot perceapa la fel? Ai numarat vreodata timpul nu in ore si minute ci in melodii, in ganduri si in tigari fumate? Da.. ai fumat vreodata un pachet de tigari fara sa respiri , fara sa iti pese ce urmeaza, fara sa stii ce e cu tine, de ce esti unde esti si unde te poti indrepta? Ai simtit vreodata ceva invizibil de o mie de ori mai puternic decat ceva vizibil? Adica ranile din suflet fata de ranile din corp. Te-ai simtit vreodata un nimic, trantit in noroi, invartit acolo pana nu mai ramane nimic din orgoliu, demnitatea si ambitia ta? Ti-ai simtit vreodata sufletul rupt in atatea bucati incat parca nu il mai ai deloc? Ai simtit vreodata ca ti-e frig.. un frig incredibil , desi in camera ta sunt 30 grade? Simteai ca nimic nu te poate incalzi... Ai simtit vreodata ca iubesti ceea ce ar trebui din tot sufletul sa urasti? Si ca in loc sa il urasti pe el, te urasti pe tine? Ti-a fost vreodata frica sa inchizi ochii si sa ramai tu cu gandurile tale? Ai stat o noapte intreaga privind filme din care nu stii nimic, doar sa nu ramai "tu cu tine"? Ai sperat ca dimineata aduce soare si cand colo dimineata sa aduca mai mult frig, mai multa ploaie,mai multa durere in tine? Ai simtit vreodata ca efectiv nu vrei sa mai treci prin lupta asta spre fericire, ca vrei sa te batut , ca nu mai ai curaj, ambitie si motivatie si ca cel mai bine e sa ramai acolo jos, pe fundul prapastiei de unde nimeni sa nu te poata ridica ? Ai vrut vreodata sa ridici un zid in jurul tau si sa nu ai puterea?

Da, stiu.. citesti aceste randuri si poate te regasesti.. insa intotdeauna o voce interioara iti sopteste mai devreme sau mai tarziu ca orice infrangere te face mai puternic.. si atunci te ridici si o iei de la capat, traversezi prin zambete si lacrimi pana spre fericire.

Depresie de iarna..

Vreau sa ma pierd din nou in tenisii mei mov cu miros de mare si aroma de nisip, cu parfum de fericire si picaturi de lacrimi, cu stropi de bere din noptile prea lungi. Tenisi imbibati cu oboseala saptamanilor in care ziua si noaptea nu mai aveau limita, somnul era plecat undeva in departari caci la mine si ai mei nu prea ajungea, tenisi pe care atunci cand ii incalt parca ma transpun intr-o alta lume, lumea trecutului meu si aud rasetele, vad chipurile luminate si ochii lucind, vad apa raurilor curgand usor , simt valurile marii lovindu-se de mine in intuneric, simt mangaierea fierbinte a nisipului pe pielea arsa de soare, imi vad parul luminat de raze, vad plaja colorata sau dealurile verzi.. Vad o lume colorata in fericire si parfumata cu rasete , imbracata in nopti albe , care serveste doar pahare de bere la tava , care fumeaza iubire si care se numeste simplu.. VARA...

Prea sus..

taxi-prea sus
Asculta mai multe audio Diverse

Salut, dragul meu >:D<

Ce mai faci? Esti bine? Vreau sa-mi spui cum se vede lumea de acolo. Cum suntem noi? Parem niste furnici mici, mici si tu apesi un buton, dai zoom si te uiti cu ceilalati ingerasi la noi, la greselile noastre si radeti? Fiecare om e ca si un serial de televiziune? Par ridicola de acolo de sus cand iti scriu aceste randuri? Oare tu stii ca iti scriu? Oare esti pe canalul meu acum si vezi cum dau delete pentru ca nu suna bine propozitia si razi de mine? Imi pare rau, nu am adresa ta.. sper ca tu stii blogul meu si poti intra sa citesti caci eu inca nu stiu adresa ta. Dar te voi vizita, iti promit. Vor mai trrece ani, dar te voi vizita. Poate ne vom muta impreuna in acea casa de care vorbeam. Acolo la tine este plaja? Sau de cate ori vrei sa auzi valurile marii cobori pana aici in zbor? Daca asa faci, te rog sa vii si la vara, sa ne intalnim sa stam la o poveste ca pe vremuri.

Ar fii trebuit acum sa iti spun "La multi ani", dar stii ca nu am memoria zilelor de nastere, ai ras de mine vreo doua saptamani cand am sunat pe cineva cu 3 luni inainte doar pentru ca asa credeam ca e ziua sa. Dar am facut progrese, sa stii. Stiu ca e candva saptamana asta. Uite vezi, macar am retinut luna. E iarna si imi amintesc cand te-ai suparat atat de tare ca nu ai vrut sa vii sa ma colinzi :D Dar nu-i nimic, mi-a trecut supararea, desi poate nu am avut niciodata ocazia sa-ti spun asta.

Mi-e dor sa ma tii in brate cand plang, mi-e dor sa-mi stergi lacrimile cu un servetel intr-o oarecare gara. Mi-e dor sa razi de mine mereu, orice zic, orice fac . Mi-e dor sa ma tii noaptea in frig si sa-mi spui apoi ca ai vrut sa arat asa cum ma si port , ca un clown cu nasul rosu. Si iubesc asta, deoarece pentru tine clownii nu erau ceva rau. Mi-e dor pana si de trandafirul ofilit pe care mi l-ai dat cand ma durea spatele si mi-ai zis ca e un batranel pentru o batranica asa ca mine. Eu nu te mai vad acum, dar cateodata cand dorm, tu ma vizitezi. Sa nu crezi ca nu mi-am dat seama ca faci asa cum ai facut intotdeauna, ma trezesc cu tine cand dorm. Atunci imi bateai in geam si-mi zicea "Hai sa mergem in aventura". Acum tu imi arati aventuri si basme minunate. Vreau sa alergi dupa mine cand esti ud pe haine, vreau sa ma tii de mana cand trecem pe pod, vreau sa prindem dimineata pe malul raului, vreau sa te iubesc asa cum niciodata nu am stiut sa o fac.Tu intotdeauna ai gasit ceva amuzant si pozitiv in orice, mi-ai insuflat si mie culoarea asta de fericire in viata, atunci cand iubirea ma deceptiona pentru prima data.

Poate nu stii, dar tu esti primul om care mi-a dat de inteles cat de valoroasa e viata, cat de mult trebuie sa traim clipa... Nu stim cand totul se poate schimba. Sincer, preferam sa nu aflu asta niciodata. Nu de la tine.

Am vrut doar sa iti multumesc pentru tot ceea ce m-ai invatat cand eram inca un mic copil, sa iti spun ca imi e foarte dor de tine si sa iti promit ca ne vom intalni candva, iar atunci, iti promit, voi face alegerea corecta.

Sa ai grija de tine! Si , daca nu exagerez precum un copil intr-o scrisorica catre mos craciun, te rog sa ai grija si de mine. Si daca am un ingeras pazitor intelegator, fa schimb cu el. Spune-i ca ii multumesc pentru toate necazurile din care m-a scos si ca fac o bere [fara alcool] cand vin la voi, dar vreau sa joci tu de acum rolul lui, vreau sa fii tu regizorul filmului meu, sa scoti ceea ce nu e bine in scena iar atunci cand va fii cazul, sa tragi tu cortina dupa marele final ...

Viata-i simplu,noi il complicam :D

Natasha Bedingfield - Unwritten
Asculta mai multe audio Muzica

Incep prin ceea ce niste oameni dragi mie imi repeta si isi repeta lor de cate ori lucrurile rele par ca se tin lant "Viata-i simpla si misto!" :D Continui prin prisma altui prieten, care trecut prin multe , maturizat poate mult prea devreme si intr-un mod oarecum violent, inclina spre meditatie filozofica si exclama ca viata asta e atat de simpla si de frumoasa , trebuia doar sa stii sa o vezi asa, pentru ca noi suntem singurii care vedem piedicile si le amplificam pana devin probleme sau adevarate drame existentiale.
Oare nu am dreptate? Desi nu una dintre cele mai optimiste persoane, sunt convinsa ca ceea ce ma invata prietenii mei este perfect corect. Eu, ca si adolescenta a secolului XXI inclin spre "modelul liceencelor din filmele americane, cu probleme tipice , altminteri banale ,exagerate pana la extrem" [by cino], cum ar zice romanu' "faci din tantar armasar". Asta gandind practic si simplut.
Dar, privind asa in ansamblu nu oare uitam sa ne bucuram de clipa, analizandu-i consecintele pana cand ea s-a dus? Nu cumva in loc sa cautam rezolvare la o problema, ne plangem in stanga si-n dreapta pana problema capata proportii uriase?
Ma insel oare cand afirm ca .. in ziua de azi.. majoritatea oamenilor privesc o floare si nu ii vad culoare, nu ii simt mirosul , nu ii observa frumusetea ci se gandesc "Nu o culeg ca se ofileste si numa petale uscate o sa am pe masa , mizerie si bataie de cap". Oare nu privesc ei spre cer si in loc sa dea forme amuzante norilor se gandesc ca poate prin absurd vine ploaia si umbrela cea noua s-a stricat? Oare atunci cand ploua tinerele domnisoare nu sunt prea preocupate de "Mi se incretesteeee paruuuu'" , uitand sa rada, sa fuga, sa danseze in ploaie?

Oamenii vad raul prima data , pentru ca gandesc prea mult. Oamenii nu fac ce simt si nu privesc in simplitatea oricarei actiuni, persoane sau fenomen. Frumusetea sta in simplitate, asemeni cum o intreaga carte de dragoste nu provoaca atata fericire cat un simplu "Te iubesc!", asa cum un "Multumesc!" e mai mult decat un cadou in schimbul altuia si o sala de aplauze reprezinta mai multa fericire si multumire sufleteasca decat o gramada de agenti care se bat pe tine si care-ti ofera te miri ce avantaje.

Oare grijile de azi nu ne lasa sa ne bucuram de viata? Consider asta doar o scuza devenita un veritabil cliseu "Nu am timp sa fiu fericit".

Bon Jovi - It's my life
Asculta mai multe audio Muzica

Razvan

Razvan.. pe razvan l-as putea rezuma in cateva cuvinte simple "Medicament pentru suflet si corp".
E incredibil cum il cunosc de doar cateva saptamani, si tin la el de zici ca e langa mine de cand m-am nascut. Am atatea in cap sa scriu despre el, incat se suprapun si uit tot :)).
Deci , razvan.Cand l-am cunoscut, era necomunicativ si ma enerva, cica m-am si luat de el in prima seara ca se uita urat :">. Apoi, am inceput sa-l cunosc mai bine si nu cred ca a fost mai mult de un pas pana sa ajung sa tin la el :D Cu razvan vorbesc de la cele mai tampite si aiurea chestii pana la cele mai interesante si inteligente. Il apreciez enorm pentru ceea ce e. Jur ca foarte rar intalnesti un om ca el. Razvan sta serile cu mine de povesti si imi tine de urat cand am teme pana noaptea tarziu. Razvan imi raspunde tot timpul la apeluri de genu' "Razvan, povesteste-mi viata ta." :)). Are o rabdare si o capacitate de a asculta si a face lucrurile grele sa para simple, de raman uimita. Cu el rad in noptile fara somn, pe el il fac sa chiuleasca de la scoala sa vina la mine [desi a fost numai o data, promit k vor mai fii] pentru ca apoi sa plec si eu in sebes :)). Razvan nu fumeaza, da stiu eu ca o data o avut bricheta cand am avut nevoie. Razvan imi da sa mananc si ma lasa sa vorbesc aiurea cat vreau eu de mult :)). Pe Razvan imi place sa-l terorizez nelasandu-l sa doarma "Razvan.. Da rucsyy! Dormi. Nu dorm rucsy!" si sa-i spun ca el mananca tot timpu cand vorbeste cu mine :D Da el stie ca eu zic astea cu drag :D Razvan face curat, la capitolu asta e cu mult peste mine, deoarece eu urasc sa fac curat :">. Stie sa faca vin fiert bun si m-o invatat si pe mine. Razvan are o maimuta, Mircea, pe care o iubesc :X. Si mai are o broasca testoasa mica pe frigider care e asa duguuu :X. De plus ambele, evident :)).
E genul de om pe care mi l-as dori ca frate. Da nu-i nimic, ca oricum il iau de sot cand o sa fim mari :)).

El nu canta ca si baietii, dar razvan ma face frumoasa :D El se joaca cu paru meu si face niste frezeee :X. Fetele din sebes deja apeleaza foarte mult la el , pentru ca toata lumea ii poate vedea talentul. Deasemenea, razvan machiaza frumos :X. Daca as sta in sebes, toata ziua m-as duce sa-mi faca paru si sa ma machieze, pentru ca e perfect la astea :X. E incredibil cum la varsta lui, fiind si baiat, se pricepe atat de bine.

Intr-o zi, a fost intrebat de o tanti "Razvan, ce iti place mai mult sa faci? Sa machiezi sau sa coafezi?" Raspunsul lui scoate la iveala un alt mare talent al sau "Sa fac poze.". Da, razvan face poze divine. Organizeaza sedinte foto si nu lucreaza scump. Deci puteti apela la el linistite/linistiti pentru coafuri, machiaje si sedinte foto.

E imposibil sa nu-l iubesti pe razvan :D

Pentru ca razvan nu are un site cu toata munca lui, o sa-l determin sa-si faca macar blog unde sa-si puna poze :D. Pana atunci, eu va dau un link unde puteti vedea cateva din operele lui, din arta lui as putea spune :D :X

Deci: http://splashstudios.hi5.com

ILLusionist

ILLusionist, de fapt Marian, este primul pe care l-am cunoscut din Sebes. Daca el are chef de povesti, e clar ca povestile noastre nu se termina in 3 ore :)). E genul de om care ti se lipeste de suflet ca un tatuaj, si care nu regreti ca il ai in preajma ta. El asculta, el da sfaturi, el ajuta.
El imi da piese frumoase si linistitoare in noptile cand nu am somn si pe care desi nu cred ca crede , le ascult des si imi plac mult :D
Marian e si un pic suparacios, da mi drag cand se supara :)) Pentru ca stiu ca pe undeva are dreptate, da pe undeva nu, si niciodata nu ajungem la un compromis :)). Mi-e unul dintre cei mai buni prieteni si stiu ca el stie asta :D De la el am auzit de splash , de cino si de restul baietilor :D
El este omul cu negativele si pana acum din ce am auzit, nu stiu sa nu imi fii placut vreunul. :D El se afla si in spatele melodiilor lui Cino [El cu Ghene], dar totodata, el are si piesele lui. Mai jos, cred ca pe pagina a doua este albumul lui :D Mai pun totusi si aici linkul , precum si linkurile de la videouri, sa va uitati direct daca vi lene sa descarcati albumu, desi am spus-o si o mai repet, merita.
I-am spus-o si lui de atatea ori,am scris-o si aici si in alte commenturi : Dear, sunt foarte foarte mandra de tine ! >:D<

Album PORTILE CREATIEI : http://www.fileshare.ro/2312557633.62

ILLusionist - Portile creatiei :
http://www.youtube.com/watch?v=BlcZoyivgNU

ILLusionist - Memorii ft. Oxus
http://www.youtube.com/watch?v=oj7h2PdaNSE&feature=related

ILLusionist - Fiindca simti ft Krypo & Versset
http://www.youtube.com/watch?v=c1_cYeVMETM&feature=channel

ILLusionist - Un nimeni ft Dj SoundMeth
http://www.youtube.com/watch?v=BnwvJ0LP2Dk&feature=channel

ILLusionist - Interviu ft Versset
http://www.youtube.com/watch?v=Zk8kdg9gGvs&feature=channel

ILLusionist - Planuri ft E4t
http://www.youtube.com/watch?v=vVFtD6CFbkw&feature=channel

ILLusionist - In inima ta ft Reiki
http://www.youtube.com/watch?v=7MLxayR09ik&feature=channel


Pentru alte informatii si negative si chestii : http://myspace.com/illusionistbeats

Cino :D [& Jojonel:x]

Sa o luam pe doua parti.

Cino-artist :D Postez aici linkurile de la piesele lui :D Eu sincer va spun sa le ascultati daca tot dati un ochi pe-aici :D Am inteles ca urmeaza si un album curand :D Pentru alte informatii imi spuneti :))

Cino - Urme [preferata mea] :
http://www.youtube.com/watch?v=6CugC6BLGDQ [link de ascultat]
http://www.fileshare.ro/1689839112.5 [link de download]

Cino - Suflet :
http://www.youtube.com/watch?v=7QOZ8rbnucY&feature=related [link de ascultat]
http://www.fileshare.ro/2121238518.24 [link de download]

Cin0 feat ILLusionist - De ce o face?
http://www.youtube.com/watch?v=eWzfvdMyqBg&feature=channel [link de ascultat]
http://www.fileshare.ro/1774447335.38 [link de download]
Piesa asta cred ca are si ceva remix, daca tin bine minte :-?

Cino feat Oxus - Procente [cea mai proaspata :))]
http://www.youtube.com/watch?v=9XbyiuSJupw [link de ascultat]
http://www.fileshare.ro/2560152034.84 [link de download]

No, cam astea ar fii momentan :D See ya in the next episode with a new song :D

Cino- om :D
Cino e genu de baiat inteligent, care ma socheaza de fiecare data cand vorbim prin ce zice si mai ales prin felul in care o zice. Desi il cunosc de putin timp, a reusit deja sa-mi faca ziua mai buna de cateva ori, sa ma faca sa ma simt un pic mai presus de cum ma vad de obicei si sa ma faca sa raaaaad muuult. Cino are niste dume de nu te-astepti si razi ca prostu cand le auzi. Cino stie o gluma cu soricelu si pisica si vaca, da e de-aia desteapta! [gluma, nu vaca]. :-?
Cino canta, si o face foarte bine:>
Cino are si el un dudu, da nu e ca al meu, mare si pufos [cred]. Si e.. altceva. :))
Cino e dement si face versuri pe moment. Cino mi-a zis un 11 care m-a facut sa ma simt foaaarte dragut si mi-o sters toata starea naspa din seara aia. Cino pot spune ca mi-a dat un pic de incredere in mine si chiar aveam nevoie.
Ma enerveaza cand cino nu raspunde pe mess decat cand are el chef, si cand are telefonu inchis. Cino ma ajuta si el la teme cateodata :D Cino zice "Hai sa cantam, rucsy", deci lui nu-i pasa de geamurile care le pot sparge :">.
Cino e pe film cu mine mereeeeeu :X Ne duce mereu capul la fel :D Cu cino impart scaunu la tigara la splash :D
Cino canta asa, parca cu accent englezesc :)) Asta cred ca a fost primul lucru care l-am spus despre el vreodata, inainte sa-l cunosc:D
El are boala pe cateva cuvinte, din cate mi-am dat eu seama pana acum, ele ar fii : Primordial, sacru, valenta si dement :)).

Cino e special, e genu de om magic care apare brusc in viata ta si care nu vrei sa plece curand, care lasa urme prin tot ce zice si ce face.E omul care pune suflet in vorbe si fapte si care iti ofera procente mari de fericire cand esti in preajma lui.
De ce o face? Pentru ca e cino:D

P.S. Cino iubeste :D E tipul acela de baiat care ma lasa 8-> cand vad cat o iubeste pe Jojo. Daaa, alta calitate a lui este ca o are pe Jojo. Fiinta minunata, draga mica adorabila, care daca la inceput m-a enervat, acu mi mai mult decat draga. Sa zic si de ea un pic :D
Jojo, in sufletu' meu "draga mica", e un copil atataaaa de scuuump si de drag :X. Daca stiu ca ea invata sau ea face nu stiu, altceva util, ma ajuta sa invat sau sa fac si eu :)). Are un efect extraordinar asupra mea . Jojonel ma sustine cu exercitiile , ca stie saraca cat is de disperata sa slabesc :)). Jojo, culmea, aprecieaza ce scriu eu, si pentru mine asta inseamna enorm. Ea e frumoasa, e asa micutza si dragutza de-ti tot vine s-o iei in brate tot timpu. De cateva zile, m-am obisnuit sa vorbesc mereu cu ea si daca azi am vorbit putin, mi se pare ciudat :)). Jojo e optimista si imi povesteste despre ea. Am senzatia deja ca pot avea incredere in ea si sper ca si ea stie ca poate avea in mine. Ma lasa si sa ma descarac cand am nevoie si ei ii povestesc eu multe :)). Nu stiu cum are nervi sa asculte si sa citeasca tot.

Eu ii iubesc pe ei doi [Cino si Jojo] asa impreuna :D Sunt asa de scumpiiii :X:X:X Doi oameni dragi impreuna, e clar care e rezultatul :D

General Splash :D

No.. daca tot am inceput cu reclama, sa profit si s-o fac pana la capat.

Deci, iarna asta , undeva-n decembrie, am avut norocu' sa-i cunosc si eu pe baietii de la splash studios,sebes :D Niste oameni mai mult decat de milioane :D Acolo, fiecare stie sa faca cate ceva, ma jur. Marian canta, face negative si iti da sfaturi bune, cino canta [si o face foarte bine] si te binedispune, asa cum face si micutza lui prietena adorabila, jojo, care reuseste mereu sa ma binedispuna si care ma sustine cu exercitiile. Apoi vine razvan, cred ca cel mai de treaba om pe care-l cunosc . Deci nu de milioane, de triliarde omu asta :D El are o rabdare imensa sa ma asculte, sa ma suporte, el regizeaza si creeaza diferite clipuri pentru scoala sau dansuri sau nu stiu, in general e omul cu ideile. El face freze, el machiaza , el face poze. Ghene e omu' cu care-mi place sa povestesc la splash :)) ca tot timpu are ceva interesant de povestit si are un stil foarte fain de a-ti relata ceva. Omu Rares, pa' omu Rares e mondial, e genu de om pe care vrei sa-l ai mereu in preajma ta. E omu' cu engleza si cu povestirile ciudate :)). Oricum, ii iubesc pe toti :X Vin apoi byby cu borz, care fac un masaaaaj =p~. Moga si Vik .. e imposibil sa nu razi cu ei , daca esti in preajma lor mai mult de 2 minute. Imposibil. Bybyloy, am auzit de ea intr-o piesa si stiu ca de rev era super scumpa si mi-o fost tare drag de ea,da de atunci n-am mai auzit nimic de ea :-< Mai e Ioana, care inca nu m-am lamurit daca are sau nu are ceva cu mine si andra :)) dar cred ca suntem pe calea cea buna :-? :)). Nu mai retin acum daca am scris de toti pe care-i stiu sau nu, deci scuzele mele. :D

Splash : http://www.myspace.com/splashrecords

TATUAJE :D

Cred ca majoritatea stiti k am un tatuaj care-l iubeeeeesc :X Labutzele. Sau Urme [cum le zice cino :))]. No, pentru ca multi ma intreaba cine, unde, va spun aici :D : In Ocna Mures, locuieste un baiat sexy si drag :D Pe langa astea, mai e si foarte foarte talentat :D Lucreaza si foarte curat si stie sa faca sa nu doara, sau daca cumva doare sa iti zica tot felu incat sa uiti de tatuaj si sa te bagi in discutii pana nu mai simti durere :D El face orice modele vreti, are rabdare, pricepere, deja pot zice si experienta si nici nu lucreaza scump. Deci indeplineste toate cerintele. Eu stiu sigur ca tot la el o sa-mi fac orice viitor tatuaj :D De ce sa dai dublu sau mai mult la un salon? Mai bine mergi la Adi pentru acelasi lucru sau chiar si mai bine :D

Pentru detalii contact me sau direct pe el:
ID DE MESS : cmnady
Uitati si locurile unde-l mai puteti gasi:
http://stillsexappeal.blogspot.com/
http://adycoman.hi5.com [aici va convingeti si de partea cu sexy :">]

No, succes si la cat mai multe tatuaje :D

Daca o sa citesti, o sa stii ca pentru tine e..

Doamne, deci vreau atat de mult sa-ti spun in momentul acesta ca tu contezi inca la fel de mult cum ai contat la inceput, ca esti in inima mea de atunci neschimbat, ca ai prins radacini acolo, ca un copac nemuritor. Vreau sa stii ca nu esti nimic,cum zici tu, vreau sa stii ca esti puternic, esti capabil, esti inteligent si ai o inima mare. Vreau sa stii ca oricat as fii suferit din cauza ca nu mai vorbeam si oridecate ori m-as fii impacat cu ideea ca e gata, de data asta chiar m-ai scos din viata ta de tot , eu nu te-am scos niciodata, nici macar un minut din a mea.
Vreau sa te intreb de ce contezi atat pentru mine. Pentru ca nu am raspuns la intrebarea asta, si nu il gasesc. Pur si simplu esti acolo, pe primele locuri de atata timp, indiferent ce s-a intamplat intre noi. Mi-e frica sa te intreb asta, pentru ca mi-e frica de reactia ta.

Imi doresc enorm sa te inteleg, incerc asta din toate puterile si mi se pare mereu ca nu sunt pe masura asteptarilor tale. Ca nu sunt indeajuns de buna sau inteligenta. MI se pare ca nu gasesc niciodata cuvintele potrivite pentru a te face sa zambesti.
Si jur, jur ca de luni de zile, poate chiar 17-18 luni imi doresc sa te ajut sa fie totul bine in viata ta, imi doresc atat de mult sa gasesc un raspuns la toate problemele tale, vreau sa fiu alaturi de tine, vreau sa iti imparti problemele cu mine, asa cum faceam pe vremuri. Nu vreau sa te inchizi fata de mine, nu vreau nici macar sa ai o retinere, pentru ca stii ca poti avea incredere in mine si sunt sigura ca stii cat de mult te iubesc, doar ca nu vrei sa crezi asta. Te rog, gandeste-te ca mereu am dorit inimaginabil de mult sa fiu langa tine, am ajuns sa te implor sa nu ma mai scoti din viata ta cand ai probleme.. Nu-ti cer sa tii la mine, nu-ti cer sa nu stiu, sa simti nici un sfert din tot ce simt eu pentru tine, nu vreau sa ma consideri cea mai buna prietena.. vreau sa nu ma mai scoti din viata ta. Pentru ca de fiecare data cand ma scoti doare. Si de fiecare data cand vii inapoi, sper atat de mult ca de data asta voi reusi ceva. Plang, crede-ma ca plang pentru ca nu gasesc o rezolvare, nu stiu ce sa-ti zic, ce sa fac sa te determin sa te deschizi in fata mea, pentru ca ajuta sa vorbesti. Si pentru ca vorbind cu mine, ar fii ca si cum vorbesti cu tine. Mi-ar placea sa stam la o cafea sau o bere, o tigara in mana si sa vorbim ore in sir. Am atatea sa-ti spuuun. Imi lipsesc imbratisarile tale, si glumele tale, si privirea ta asa incetosata, si zambetu ala drag. Mi-e dor sa plang la tine in brate pe banca in parculetul de copii ca nu vreau sa pleci. Atat de perfect a fost tot atunci, cand va vedeam asa de des. de ce ai ales iar atunci sa iesi din viata mea? Nu mai iesi te rog, ramai aici. Ramai aici , sunt aici pentru tine neconditionat, chiar daca din diferiti factori precum scoala sau mama nu pot veni acolo la tine, usa mea e mereu deschisa pentru tine.
E un fel de vis acum sa stau cu tine de povesti vreo 4 ore, asa relax, sa simt ca e totul bine intre noi. Te rog sa-mi zici, daca tu, in mintea ta, crezi ca te pot ajuta cu ceva , orice pe planeta asta, nu ma intereseaza cat de mult ceri, sau cat de stupid suna, promit ca o sa incerc sa fac. Nu pormit ca o sa pot, dar o sa incerc. O sa incerc sa te fac sa razi, sa te fac sa ai incredere in tine, in mine..
Uneori gresesc, uneori pun intrebari stupide si remarci si mai stupide. Prefer sa te enervezi pe mine de 3 ori pe zi , sa ma injuri si dup-aia sa fie bine, decat sa ma pui de o parte asa din cand in cand.

Vreau sa fim bine, mi-e dor de tine si te iubesc. Esti inca pe primul loc, unde ai fost de cand am vorbit acolo, primele dati. Ai fost mereu, si daca nu stiu arata , e pentru ca jur ca in preajma ta , ma pierd in detalii din dorinta de a face sa fie bine, din dorinta de a nu gresi fata de tine. O sa fii acolo mereu, orice ai face, orice mi-ai zice. Si o sa fiu mereu aici pentru tine. Vreau doar sa simti ca ai nevoie de asta. Sa simti si sa stii ca poti sa faci ceea ce eu imi doresc atat de mult: sa ma lasi in viata ta, sa te deschizi , sa te descarci sa ma lasi sa fac toate lucrurile pe care eu imi doresc atat de mult sa le fac. Ajuta-ma pe mine sa ma ajut, Ajuta-ma sa te ajut.

Sa nu mai pleci niciodata! Atat vreau..

Foarte trist.

Era o dimineata ca oricare alta din ultimele doua saptamani. Avusese un vis frumos… visase ca iar e totul ca inainte. Se trezi cu un zambet pe buze, privi in jurul ei si atunci zari langa pat servetele imbibate cu lacrimile ei si negre de la rimelul pe care nu a mai apucat sa il dea jos. Atunci isi aminti… se intinse la loc in pat, spera ca va adormi si va visa din nou dar atingerea sa de perna uda tot de lacrimile sale, ii dadu si mai clar senzatia realitatii crude in care traia acum. Se ridica din pat, trecuse pe langa oglinda.. ii era frica sa se vada, si totusi arunca o privire. Imaginea din oglinda era total diferita de poza de langa. Poza arata o fata tanara, ai carei ochi exprimau fericire si pofta de viata, ochi strengari si zambet care parea ca ascunde multe planuri misterioase. Iar imaginea din oglinda arata o altfel de ea.. sau nu, nu putea fi ea.. si totusi, era chiar ea. Era mult mai slaba, iar in ochii ei nu puteai citi decat durere, disperare, tristete si pustietate. Zambetul nici macar nu mai exista. Zambea doar in vis, atunci cand era intr-o lume unde totul era perfect…sau daca nu perfect, macar cum fusese inainte. Plecase de langa oglinda, scarbita de imaginea ce o vedea. Se duse langa fereastra.
Era o zi superba, soarele stralucea deja pe cer si totul era lumina.. exact pe dos fata de intunericul din inima ei. Plangea aproape intr-una de la accident , ii simtea atat de mult lipsa, spera k timpul va vindeca ranile, dar in loc sa le vindece , durerea parea tot mai profunda, suferinta si disperarea o copleseau tot mai mult. Nu mai putea sa planga, dar nici nu putea sa depaseasca situatia. Voia sa fie si ea in armonie cu lumina de-afara. Pentru ea, era mai mult decat zi, mai mult decat soare.. pentru ea era trecutul, si totodata viitorul. Iubea trecutul si voia sa isi iubeasca si viitorul, dar ura prezentul. Incerca sa isi aminteasca lucrurile frumoase pe care le are in viata sa, avea prieteni, avea familie, avea un viitor frumos inainte.. si gandurile I se blocasera aici.. ce viitor avea ea fara el? Pana de curand toate planurile de viitor il includeau, era iubitul ei si totodata facea parte din familie, parintii ei il iubeau. Putea spune ca era chiar familia ei. Atunci cand certurile cu mama ei nu mai conteneau, el era refugiul ei, era salvarea ei, aripile care o ridicau de jos. Era si cel mai bun prieten al ei, poate singurul om care o intelegea cu adevarat. Senzatia ca nu mai avea nimic puse iar stapanire pe ea.
Apoi o alta senzatie, mai bine zis o stare, parea ca inunda camera. Stia ca azi se va intampla ceva cu ea. Nu stia ce, nu se gandea ce. Era totusi optimista… era singurul lucru care ramasese neschimbat la ea. Deschise calculatorul si cu lacrimi in ochi se uita din nou la poze, zambea la fiecare poza care ii amintea cate o intamplare. Se hotarase sa isi petreaca ziua afara. Poate prietenii ei o sa o inveseleasca, o sa fie mai bine. Stia ca orice s-ar intampla, ii are pe ei langa ea, era constienta de asta si totusi ii evitase in ultima vreme. Puse mana pe telefon si isi suna una dintre prietene. Nu lasase loc de alte discutii si spusese doar ca vrea sa isi petreaca ziua cu ei pe-afara. Prietena accepta imediat.
Coborase jos sa manance. Mama ei observa o oarecare schimbare, ceea ce o inveseli putin. Nici ea nu mai putea sa isi vada fiica asa, dar stia prin ce trece. Si ea isi pierduse sotul, iubirea vietii sale, in urma cu zece ani. Acum se temea ca fiica sa nu va depasi momentul, dar totusi avea incredere in fortele ei. Pentru prima data, fata manca tot ce avea in fata. Inca un semn bun. Mama si tatal vitreg erau tot mai bucurosi. Apoi cand au aflat ca ea va iesi cu prietenii ei , chiar credeau ca ce a fost mai greu a trecut.
Se facuse ora 12. Prietenele si prietenii ei sosira la ea, o luasera in brate si incercau fiecare sa o inveseleasca. Ii facea bine prezenta lor. Era o vineri speciala, toti simteau asta. Desi incercau sa evite locurile care o legau de el, ea parca tot inspre ele mergea. Si totusi nu parea afectata, doar cateva lacrimi in coltul ochiului, si cate un zambet care se vedea ca ascunde multe amintiri. Le si povestea uneori despre el. Parea atat de fericita ca l-a avut in viata sa si ca timp de doi ani, el a fost aripile ei, si ea ingerul lui. Impreuna se completau perfect. Asta ii ridica moralul, fusese fericita, dar destinul nu era de acord cu asta. Era neobisnuit de impacata cu ideea, ceea ce pe unii care o cunosteau mai bine incepea sa ii sperie.
Cand se intuneca, sufletul ei parea plin de lumina, radea si vorbea mereu, era din nou ea. Unul dintre baietii din gasca ii propuse sa mearga la un concert, canta o trupa de rock care ei ii placea foarte mult. Accepta. Mersesera toti in localul din centrul orasului. Acolo era plin de oameni care o cunosteau si ii cunosteau si tragedia. Toti o luau in brate dar ea se multumea doar sa le zambeasca. Concertul era superb, pentru moment uitase tot, se distra, se simtea bine, si toti erau mult mai fericiti cand o vedeau asa.
Undeva pe la miezul noptii, se terminase. Plecasera fiecare spre casa, dar inainte de despartire ea le marturisi ca ii iubeste si nu stie unde ar mai putea intalni asa prieteni minunati cum are ea. Isi ceru iertare pentru toate lucrurile cu care ii suparase in trecut si cu care avea sa ii supere. Pentru ei nu parea sa mai conteze nici perioada in care uitase complet de ei sau toate reprosurile pe care le aruncase cu o luna in urma, Acum ea avea nevoie de ei. Si ei o iubeau, si erau dispusi sa faca orice pentru ea. Erau prieteni, la bine si la rau. Stiau ca mai bine nu exista soarele,decat sa se piarda unii de altii. Oricum ei aduceau soarele in viata celorlalti. Parea ca totul e perfect.
Ajunse acasa, urcase in camera si porni muzica. In playlist avea doar melodii triste. Iar pe desktop o poza cu ei doi. Zari iar servetelele pline de lacrimi si rimel, acceasi oglinda , pozele cu ei doi imprastiate prin toata camera, ursuletul de plus de la el, cei doi pinguini care se iubeau, tot de plus. Atunci lacrimile incepura sa curga iar, intra iar in depresie. Parea ca si ziua cu prietenii ei fusese un vis. Simtea ca nu o sa mai depaseasca niciodata clipele acestea pline de suferinta. Era pustie. Ii era atat de dor de el si I se parea ca nimic nu mai are sens. Atunci deschise dulapul si se imbraca cu tricoul pe care el I-l facuse cadou atunci cand implinisera un an impreuna. Un tricou cu poza lor imprimata. Cea mai frumoasa poza a lor. Sub ea scria frumos si sincer “Te iubesc. In orice clipa cand nu suntem aproape, imi e dor de tine.”. Atunci se hotari. “Vom fi din nou aproape.” Isi spuse ea in gand. Deschise sertarul si lua cutia de somnifere. Mai erau in ea 13 pastile. “Sunt de ajuns.” Le inghiti apoi isi lua o hartie si un pix. “Imi pare rau pentru durerea pe care ati trait-o si voi alaturi de mine. Nu am cuvinte sa va multumesc sau sa va spun cat de mult va iubesc. Sunteti cei mai buni parinti si cei mai buni prieteni. Am vrut ca ultima zi din viata mea sa fie una fericita, sa fiu alaturi de voi si sa va aduc zambetul pe buze, asa cum obisnuiam. Dar eu nu mai pot. Sper ca ma veti intelege. Eu nu mai am aripi. Uneori simt ca nu mai am nici picioare, iar un om fara picioare nu poate vedea cat mai mult minuni ale lumii. Simt ca nu mai am nici ochi, iar o persoana fara ochi, nu mai vede nimic. Nu mai am nici gura, iar un om fara gura nu isi poate ajuta familia si prietenii. Mai am inca suflet, dar e plin de umbre si intuneric. Mai am brate sa va dau imbratisari cand va e greu. Dar nu e de ajuns. Promit ca de acolo de unde voi fi va voi ajuta mai mult. Nu vreau sa fiti tristi. Ganditi-va ca am plecat acolo unde imi e bine. Va iubesc si imi pare rau. Sunteti minunati.”.
Puse pixul jos si se intinse in pat. “Ingerul meu, asteapta-ma cu o pereche de aripi. Vin la tine. “. Mai privi o data poza cu ei si inchise ochii...