Mi-e dor de mare. Nu exista medicament mai bun decat marea. Marea, valurile, nisipul, momentele de neuitat, soarele, fericirea aceea specifica, baile dimineata la 5...totul.
La mare nu iti dai seama de limita dintre vis si realitate. La mare totul iti pare un vis continuu. Un vis pe care ai vrea sa-l faci nesfarsit.
Cand esti la mare, Rasa iti incalzeste sufletul, iti lumineaza privirea. Marea spala toata durerea, o duce departe, in intinderea ei pura si albastra, intr-un orizont de unde nu mai poate ajunge la tine.
La mare, nisipul cicatrizeaza ranile din sufletul tau, te mangaie incet cand ai nevoie.
Marea te primeste tot timpul la ea, in ea. Marea te iubeste neconditionat, pentru ca stie cata iubire primeste inapoi. Marea nu te lasa niciodata singur, nici macar iarna. Se strecoara in mintea si in sufletul tau, in persoanele dragi tie atata de adanc incat in fiecare moment poti simti prezenta ei.
Marea are o caldura aparte si nu se teme sa o impartaseasca. Din cand in cand si marea se mai supara pe oameni ca sunt rai cu ea si arunca toate gunoaiele in valurile ei, desi ea ii rasplateste cu atat de multa bucurie. Insa marea stie sa ierte, pentru ca ea stie ca nu toti oamenii sunt rai.
Marea are o muzica proprie de neuitat, care te linisteste atat de mult incat uneori poti cadea intr-o transa adanca... plina de imagini frumoase, incarcata cu fericire.
Doar eu simt ca marea e magie? Doar eu simt ca in zilele in care sunt acolo totul se desfasoara parca intr-o alta dimensiune, unde nu exista timp si unde rautatea mai apare doar in cand in cand ca sa ne trezeasca la realitate? Doar eu simt ca la mare orice suparare, orice durere, orice problema trece mult mai repede? Doar eu... iubesc atat de mult marea?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu