Tu ce crezi?

Cumicu - Pahare murdare
Asculta mai multe audio Muzica

Intotdeauna ni se spune sa nu lasam pe maine ce putem face astazi. Intotdeauna ni se spune sa traim clipa, dar sa fim prudenti. Cum am putea sa traim clipa, daca tot timpul ne-am gandi la consecinte? Intotdeauna cele mai frumoase amintiri sunt din momentele in care ai uitat de urmari, de dezamagiri, de idei preconcepute, de viitor.. te-ai gandit doar la prezent, si ai facut tot ce ai simtit in momentul acela. Oricum, intotdeauna suntem departe de realitate si niciodata nu vom stii cand e momentul potrivit pentru ceea ce vrem sa facem.
Poate e prea devreme sa te gandesti la viitorul tau. Poate e prea tarziu sa mai speri la ceva perfect. Suntem toti niste pioni pe o plansa de joc. Niste pioni cu sentimente. Propriile noastre sentimente desigur, pentru ca atunci cand arunci zarul, nu te mai gandesti daca nu cumva lovesti pionul din fata ta. Il lovesti.. il ridici... apoi poate il loveste altcineva si il ridica.. De fapt, trebuie sa se ridice singur.. Si e normal; de ce sa te gandesti la celalalt, cand si tu la randul tau esti lovit de nenumarate ori?
Suntem doar niste carti de joc pe o masa murdara, cu scrum de tigara si alcool varsat in noptile pustii in care paharele de vin si dozele de bere erau unicele partenere ale unor barbati uitati de mult de acel Dumnezeu, niste barbati lasati cu buzunarele goale de femei pe care chiar le-au iubit.. cu buzunarele la fel de goale precum sufletele lor in care speranta a murit de tot, demult..
Intotdeauna vrem mai mult.. intotdeauna vrem sa ne schimbam.. tindem spre perfectiune si cu fiecare schimbare nu ne apropiem de ea.. ne indepartam.. Intotdeauna vrem sa fim mai frumosi, mai destepti, mai bogati, mai influenti, mai cunoscuti, mai sociabili, mai liberi.. dar niciodata nu vrem sa fim mai.. "noi". Schimbarile sunt bune..dar nu atunci cand te folosesti de ele pentru a fii cu totul alta persoana. Te pierzi printre prieteni noi si ii uiti pe cei vechi. Te increzi in cuvinte spuse de unul pe care l-ai cunoscut acum 2 luni si te plictisesti de cel care e langa tine de ani buni. Vrei o lume noua, o viata noua si nu eziti sa scoti tot ce e vechi din ea, atunci cand "noul" nu coincide cu "vechiul".. si de fapt "vechiul" esti tu. Orice om din viata ta, orice clipa traita, orice loc vizitat, orice zambet si orice lacrima te reprezinta. Trecutul tau esti tu. Renunti la trecut, inseamna ca renunti la tine. Toate trec, dar nimic nu trece fara sa lase urme, si urmele astea te-au format, te-au facut cine esti , din ele ai invatat si datorita lor te ridici acum mai usor de jos.
De cate ori nu am acuzat, fiecare la randul nostru, pe cineva ca nu e realist? Ca viseaza prea mult cu ochi deschisi, ca are sperante imposibile si ca nu stie cum e viata asta? De cate ori nu am fost chiar noi acuzati de asa ceva? In fond, visele sunt singurele pe care nu ni le poate lua nimeni. Putem visa oricand, oriunde, orice. Visele ne dau puterea de a merge mai departe. Sunt gratuite, inofensive, frumoase si completeaza aceea parte din noi pe care am uitat-o undeva departe in goana noastra dupa maturitate.. copilaria. Anii trec si fara sa ii grabim noi.. clipele zboara indiferent daca incepi la 11 ani sa te machiezi si sa arunci departe papusile, pentru ca acum "esti mare". Ajungem de multe ori sa privim spre trecut si sa ne lipseasca mai mult, sa ne dorim sa dam timpul inapoi sa mai traim inca o data trecutul cu toate greselile lui, decat sa privim inainte spre viitor. Si momentele astea nu o sa revina. Atunci.. de ce ne dorim atat de mult sa treaca ziua, saptamana, luna, anul,chiar viata? Si apoi, tot noi suntem cei care le cerem inapoi.
Poate e prea devreme sa-ti dai seama ca in jocul asta nu se schimba nimic, niciodata,indiferent cat incercam.Nimic nu depinde de noi. Traim intr-o lume virtuala in care noi suntem pioni mereu. Aceeasi si totusi altii. Vise? Nici macar nu stim ce e real.. cand totul e frumos spunem mereu "Parca visez" , iar cand lucrurile devin urate "traim un cosmar". Atunci de unde stim de fapt ce e real si ce e vis?
Intr-un final, realitatea e undeva dupa toata sarada asta...