Noapte. Intuneric. Frig..dar undeva cald. Rasete dupa o cortina de vapori de fericire dintr-o sticla. Liniste pe alocuri. Lacrimi. Iubire. Da, lacrimi de dor.
Sunt aici, si simultan departe. Departe,dupa o perdea de fericire, dupa o ploaie de vara, dupa un izvor de lacrimi, dupa un trup prea ars de razele soarelui...
Aud. Aud tot ce se petrece in jurul meu. Vad, dar nimic din ce este. Vad o plaja bolnava de eterna insomnie, oameni ce canta inveliti in aburi de vraja, o sticla de Timisoreana aruncata intr-un nisip mult prea obosit. Simt un val care reinvie tot, o imbratisare care incalzeste orice clipa de ger, un sarut nevinovat pe frunte care vindeca sperante aflate de mult in coma. Magie. Totul prinde aripi. Si dispare...
Deodata ma loveste un miros... miros de murdar, de sute de suflete zapacite in micul lor univers, miros de pasi care cu inima stransa se indreapta spre necunoscut, aroma de ultim sarut, de prima imbratisare. Curaj. Emotie.
Despartire. Tristete. Strangere de mana. Intalnire. Lacrimi. Graba. Da, le simt pe toate.
... e doar miros de gara.loc insufletit de milioanele de batai de inima care, candva, si-au gasit un moment de liniste intre aceste ziduri...mica poarta spre lume...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu