Scriu asta doar pentru ca am inceput sa simt blogul asta ca un fel de posta directa catre tine. Stiu ca tu vezi,citesti si simti ceea ce scriu eu aici.
Asa ca vreau doar sa-ti spun: Te iubesc, imi e dor de tine si imi lipsesti enorm. A, si inca ceva: As avea atata nevoie de tine acum... Un nou inceput suna mult mai bine cu tine langa mine, fie el la cluj sau bucuresti. Capata un sens, culoare. Acum e totul alb si negru, iar sensul l-am pierdut candva in momentele din 14 iulie. Doar de asta nu-mi place caminul, fiindca stiam ca nu trebuia sa fiu acolo. Doar de asta nu-mi place Clujul, fiindca nu trebuia sa fiu acolo. Sau daca eram, eram cu tine. Doar de asta imi doresc sa fiu acasa, pentru ca e primul, ultimul si singurul loc unde te-am avut si te-am simtit aproape. Si fiind acolo, ma simt mai departe de tine. Desi cerul e doar unul si tu esti pretutindeni acolo unde sunt si eu si ai grija de mine. Altfel nu imi explic cum scap din tot felul de situatii. Iti multumesc, dar preferam sincer sa fii fizic aici, sa-ti simt atingerile , nu doar actiunile. Nu sunt nerecunoscatoare oricum, prin tine mi-a fost dat sa simt tot ce n-am mai simtit, inainte si chiar dupa moartea ta. Asa ca te rog cu sufletul sa ramai langa mine mereu. Si sa-mi apari in vise. Si sa imi calauzesti pasii. Pentru ca daca nu vei mai fii macar spiritual langa mine, voi simti si voi fii cu totul pierduta. Te iubesc.