Offline catre Dumnezeu: pentru Tine suntem niste numere la loterie?

In general , timpul ca notiune de viata isi anunta startul, mai mult sau mai putin precis. Uneori sugereaza si finalul...insa, de cele mai multe ori ii scoate pe cei dragi din scena fara nici un avertisment. In secunda asta ii ai langa tine,razi, glumesti faci planuri de viitor, creezi iluzii si astepti sa trasezi conturul..in secunda urmatoare toate se indreapta spre un haos general, unde tot isi pierde din sens, oamenii varsa multe lacrimi si in fiecare zi se mint cate putin singuri,pentru a alina durerea,cauta pretexte false gen Dumnezeu a stiut ce face, ca asa e mai bine , ca voia sa fie langa nu stiu cine sau ca asa trebuia sa se intample. Spune-mi atunci,Doamne, cum iei la tine atatea suflete tinere in fiecare an? Ti se pare tie correct ce faci? Poate fac greselile lor, insa din cate stiu timpul schimba multe asa ca poate in timp situatiile se imbunatatesc. Si bun, mergand pe ipoteza pedepsei asa-numita divina, cei din jur merita nopti de lacrimi , durerea sfasietoare si creearea unei noi iluzii ca se vor intalni in viata de apoi? Sa nu zic imediat ceva despre toate astea…
Un exemplu? Foarte bine, Imi rup nu bucata din suflet, ci sufletul sa-ti ofer exemplul. Ai luat la tine pe copilul asta pe care-l iubesc eu asa. El n-a avut viata usoara, eu nici atat. Am facut amandoi tampenii in timp. Insa, poate erai intors cu spatele si nu ai vazut ca in ultimele 4 luni ne-am schimbat amandoi in bine, ne-am facut promisiuni pe care le-am respectat, mai mult sau mai putin, am invatat reciproc sa iubim , sa iertam , am incercat in masura in care am putut sa fim alaturi unul de celalalt in ciuda distantei pe care apropo, daca tu le faci pe toate, tot tu ai pus-o intre noi. Si uite, venea luna august. Era o chestie pe care amandoi o asteptam de mult timp, stiam cu siguranta ca fericirea noastra adevarata incepe atunci si doar gandul ca ziua aia se apropie m-a ajutat sa trec peste tot. Dar ai stricat tu tot , cu un moment de neatentie in care l-ai lasat pe dracusor sa-si vare coada. L-ai facut pe el sa dispara, m-ai distrus pe mine tocmai cand eram mai sus, mai plina de speranta si iti multumeam mai mult pentru ca in sfarsit, toate merg bine, i-ai distrus familia,prietenii care erau fratii lui.. nu crezi ca au suferit destul anul asta? Trebuia sa-l iei si pe el dupa inca o lupta cu moartea pe care a dus-o? De ce acum si nu atunci? Explica-mi!!!!!!!! Nu poti, pentru ca niciodata nu te cobori la nivelul nostru sa ne raspunzi la intrebari. Si pentru ca nu cobori aici , intre noi, nu stii cum doare gandul ca nu-I vom mai auzi niciodata vocea, nu-I vom mai vedea niciodata zambetul, nu-I voi simti imbratisarile si nu ma voi trezi langa el dimineata. Asta in cazul meu, cand nici nu ne leaga atatea amintiri…
Daca pe mine ma doare de innebunesc, ei cum sunt? Ei, fratii lui. Cum crezi ca se simt cand se intalnesc si vad ca , abia impacati cu ideea lipsei unora dintre ei, trebuia sa treaca din nou prin asta? Cum crezi ca se simte sufletul lor cand oameni alaturi de care au crescut nu mai sunt acolo cu ei? Cum intra in locurile unde-si pierdeau noptile si cum fiecare scaun, fiecare perete le vorbeste despre el? Cum se simt ei cand pun mana pe telefon, dau in agenda peste nr lui si ar vrea sa-l sune sa vada ce face, unde e , dar dintr-o data ceva de mii de ori mai dureros decat o lovitura fizica le aminteste ca nu mai pot suna? Cum o sa fie si peste luni de zile, cand intamplator o sa dea peste o poza cu el si o sa-si aminteasca tot, asa intr-o secunda, o sa le treaca prin cap tot prin ce au trecut, precum si faptul ca e..the end? Explica-mi si mie, e un fel de loterie a sortii si de data asta ei au avut mai mult ghinion? Cati dintre ei ai rapit anu’ asta si de ce? Scuza-mi intrebarea, pentru moment aveam senzatia ca meritam si noi astia ce-am ramas aici o explicatie.
Din pacate, tot tu te ocupi si cu minunile. Atunci, da-ni-l inapoi. Nu vreau pe altcineva in schimb, nici ei nu vor, il vrem pe el. O persoana din milioanele care le ai acolo. Ia-ne 10 ani din viata la fiecare care am plans dupa el si da-l inapoi. De ce nu exista cale de mijloc, daca noi suntem dispusi sa sacrificam? Nu te inteleg , Doamne. Deloc. Insa stiu ca mai e un singur lucru pe pamant pe care ai avut ocazia sa mi-l iei si nu mi l-ai luat. Stii la cine ma refer, iti multumesc pentru asta. Insa.. sper ca loteria asta nu s-a mutat in jurul meu, pentru ca daca pierd si persoana aceasta in viitorul apropiat, o sa poti considera ca m-ai pierdut si pe mine de tot.

P.S. Daca cumva tot ce ai facut sa-l tii departe de mine era un fel de avertisment ciudat si mult prea dureros, afla ca in general imi place sa dau singura cu capul si sper pana-n ultima clipa ca pot ocoli zidul de care-mi striga toti ceilalati ca e in fata. Si, apropo, in majoritatea cazurilor reusesc sa-l ocolesc.