Printre zilele senine tulburate cu picaturi suparacioase de ploaie si noptile intunecate, stralucind in lacrimi si zambind in stele… mi-a venit o idée. Noi doi am putea invata ploaia sa rada cu 'lacrimi de soare'. Zambetele triste ale cerului pot deveni lacrimile de bucurie ale norilor negri. De cand ai plecat, am invatat ca poti gasi miracole in orice loc comun, am invatat ca banalitatea poate deveni speciala prin faptul ca simti, am invatat sa zambesc atunci cand plang de dor si sa invat din ce candva ignoram.
Atunci inseamna ca totul e posibil. Eu intocmesc un regulament, tu ii dai naturii niste zaruri. De cate ori va da cu amandoua peste trei, va fii soare. De cate ori va da cu amandoua sub trei, va ploua.. mohorat si inchis, gri si deprimant. Dar atunci cand un zar va fii sub trei puncte si unul peste trei.. atunci ploaia va trebui sa invete de la noi sa rada cu lacrimi de soare.
Imagineaza-ti... transpune pentru fiecare om intr-o imagine aceasta idee nebuneasca. Ploaia inseamna picaturi.. iar soarele aduce stralucire si culoare.. lacrimile de soare vor fii niste jocuri halucinante de culori care ii vor uimi pe oameni atat de tare incat vor uita pentru cateva momente de durerea pe care fiecare o are in suflet.. Apoi, cand lumea va privi in substratul acestui proiect magic, va intelege ca totul nu este de fapt o demonstratie a vechii zicale ca imposibilul poate deveni posibil. Si care va fii rezultatul? Oamenii vor incerca tot pentru a deveni fericiti, le vom reda optimismul, ii vom invata sa rada atunci cand plang, sa caute alinare pentru sufletul lor atunci cand cei dragi pleaca prea sus sa ii mai poata atinge chiar in magia prezentei acestora langa ei, ii vom invata sa auda vorbele nespuse, sa citeasca randuri nescrise, sa asculte o muzica angelica atunci cand boxele au obosit.
Astfel, vom avea mica noastra contributie pentru o lume mai buna.. fiindca...la finalul oricarui film, un final fericit aduce zambetul pe buze, in ciuda incercarilor prin care trec personajele... Si viata pe care o traim nu este altceva decat un film.. Doar ca in timp ce suntem actori, ne putem permite din cand in cand sa fim si regizori..
Da, stiu, visez cu ochii deschisi pentru prima data in ultima luna.. Poate undeva chiar exista o lacrima de soare pentru fiecare. Ajuta-ma doar sa le impart...
"Ma tem - De moarte. A celorlalti, nu a mea." Imi pare rau, imi dau seama ca nuami cineva care a pierdut poate sa scrie asta asa cum ai scris-o tu. Si eu ma tem de acelasi lucru. Nu meritam sa cunoastem temerea asta.
RăspundețiȘtergere