Mi-e dor de tine, bine? Nici nu stiu daca pot folosi sintagma “mi dor de mi se rupe sufletul”, fiindca mi-ai luat sufletul sus cu tine atunci cand ai plecat. SI atunci ce ma doare, daca suflet nu mai am? Ma doare ca nu am apucat sa-ti mai spun o data “te iubesc”, nu am apucat sa-ti spun “bun venit”, nu am apucat sa te mai strang in brate, sa adorm si sa ma trezesc langa tine, nu am apucat sa-ti spun “ramas bun”. Dar nu voiam sa fiu nevoita sa-ti spun ramas bun! Nu asa!!!
Stiu ca acum te uiti de sus la mine si stiu ca-mi repetai mereu sa nu plang orice ar fii, dar spune-mi,spune-mi cum sa nu plang cand mi-ai fost luat fix in momentul in care , poate, mai mult ca niciodata voiam sa fiu langa tine?
Am gresit, stiu, am fost slaba si proasta. Am lasat timpul sa treaca pana a fost prea tarziu. Si da, trebuia sa fiu acolo! M-am saturat sa-mi spuna lumea ca poate nu schimbam nimic daca eram acolo, cand stiu prea bine ca schimbam tot. Si tu stii asta la fel de bine ca mine si stiu ca nu ai vrea sa ma simt vinovata, insa ma simt. Spune-i acelui Dumnezeu crud de care nu mai vreau sa aud curand ca imi dau 10 ani din viata doar sa dau timpul inapoi sa demonstrez tuturor ca eu am dreptate, ca totul era bine daca eram acolo si astfel as reusi sa fac sa fii in continuare langa mine , langa ei..
Mai tii minte seara in care ti-am spus plangand ca eu nu pot merge mai departe daca nu am pentru ce sa lupt, pentru cine sa lupt? SI mi-ai zis ca te am pe tine, merg mai departe pana la ultima putere pentru tine. Acum ce fac? Pentru cine mai lupt? Pentru ca nu mai vreau sa lupt pentru nimeni si nimic,vreau sa vii inapoi. Am nevoie de tine, chiar am.
Nu mai pot sa ma prefac fata de parinti si de prieteni si de toata lumea ca sunt bine. Nu mai vreau. Daca vrei sa fiu tare, iti spun ca singurii oameni de pe planeta asta pentru care vreau sa fiu tare in momentu de fata sunt fratii tai. Sopteste-mi cumva, tu intotdeauna ai gasit o solutie..cum sa-i ajut, cum sa fiu langa ei si de ce au ei nevoie acum.
Nimeni inafara de tine nu stie cat ai insemnat pentru mine, nimeni nu ar intelege de ce doare asa rau. Si nici nu sunt sigura ca vreau sa treaca. Nu sunt sigura de nimic. Sunt sigura doar ca toate paginile de vise ce ni le-am facut trebuiau sa prinda contur. Si eram atat de aproape sa le conturam! Ai spus ca o sa ajungem la 30 ani si nu o sa stim cine a facut primul pas. Nu am prins nici macar 20...
Deci nici nu pot scrie randurile astea pentru ca nu vreau sa cred ca nu mai esti. Inca vreau sa sper si sa astept ca o sa intri si o sa-mi zici ca a fost o gluma, ca totul e bine, ca pot veni la tine cand vreau. Si atunci peretii se aduna pe mine, inima-mi urla, lacrimile o iau razna si mintea imi aminteste ca tu chiar nu mai esti.
A fost prea brusc!!! Nu ma asteptam la asta, chiar daca adormeam nopti la rand cu lacrimi de ingrijorare ca stiam ca iar esti implicat in nu stiu ce batai sau alte chestii, am avut mereu incredere ca o sa treci si o sa trecem peste toate si o sa fie bine. Chiar tu ai spus ca vei pleca peste vreo 50 ani... Chiar ma gandeam zilele trecute daca sunt in stare sa aleg o relatie in care 60 la suta din timp sa fiu ingrijorata. Si cand stiam ca e vorba de tine, nu aveam nici cel mai mic dubiu ca asta vreau sa aleg. Insa nici macar nu mi-a mai fost lasat dreptul de a alege, dreptul de fii fericita alaturi de tine, de a trai viata aceea alaturi de “smenarul meu”, ca tot te-am terorizat saptamani la rand cu melodia aia..
Ce pot sa-ti mai spun? Pentru ca intotdeauna ai stiut mai bine ca mine ce e in sufletul meu, sunt sigura ca de acolo de unde esti te descurci si mai bine sa ma ghicesti.. Imi e dor de tine, la toti ne e.. Si , sper ca stii ca in ciuda tuturor reprosurilor si certurilor provocate la nesfarsit de mine, chiar te-am iubit foarte mult. Sa ai grija de noi de acolo de sus..oricum stiu ca o vei face.. Ai grija de baieti, nu ii lasa sa faca vreo greseala si nu-l mai lasa pe Dumnezeu sa mai ia pe vreunul acolo. Fii la fel de curajos cum ai fost mereu si infrunta-l, inainte sa provoace mai multa suferinta..Cat despre mine, decizia iti apartine.. ajuta-ma doar sa fiu langa ei, daca au nevoie de mine..Sa nu-ti gasesti vreo alta domnisoara pe-acolo pe sus pana vin eu, chiar daca poate va dura o vreme :-w. Adica stii tu de intelegerea noastra, ramane valabila. Pana venim si noi care am ramas pe-aici, tu fa un pic de ordine pe-acolo. Sa ma astepti cu Chuppa Chups verzi,asa cum ne-am inteles. Si nu, nu gandi porno. Te iubesc. P.S. Te simt cand imi stergi lacrimile si imi redai optimismul ca ne vom desena visele intr-un mod mai special decat au facut-o ceilalti, nu esti asa smecher cum crezi >:P Multumesc :D
sâmbătă, 17 iulie 2010
joi, 15 iulie 2010
Offline catre Dumnezeu: pentru Tine suntem niste numere la loterie?
In general , timpul ca notiune de viata isi anunta startul, mai mult sau mai putin precis. Uneori sugereaza si finalul...insa, de cele mai multe ori ii scoate pe cei dragi din scena fara nici un avertisment. In secunda asta ii ai langa tine,razi, glumesti faci planuri de viitor, creezi iluzii si astepti sa trasezi conturul..in secunda urmatoare toate se indreapta spre un haos general, unde tot isi pierde din sens, oamenii varsa multe lacrimi si in fiecare zi se mint cate putin singuri,pentru a alina durerea,cauta pretexte false gen Dumnezeu a stiut ce face, ca asa e mai bine , ca voia sa fie langa nu stiu cine sau ca asa trebuia sa se intample. Spune-mi atunci,Doamne, cum iei la tine atatea suflete tinere in fiecare an? Ti se pare tie correct ce faci? Poate fac greselile lor, insa din cate stiu timpul schimba multe asa ca poate in timp situatiile se imbunatatesc. Si bun, mergand pe ipoteza pedepsei asa-numita divina, cei din jur merita nopti de lacrimi , durerea sfasietoare si creearea unei noi iluzii ca se vor intalni in viata de apoi? Sa nu zic imediat ceva despre toate astea…
Un exemplu? Foarte bine, Imi rup nu bucata din suflet, ci sufletul sa-ti ofer exemplul. Ai luat la tine pe copilul asta pe care-l iubesc eu asa. El n-a avut viata usoara, eu nici atat. Am facut amandoi tampenii in timp. Insa, poate erai intors cu spatele si nu ai vazut ca in ultimele 4 luni ne-am schimbat amandoi in bine, ne-am facut promisiuni pe care le-am respectat, mai mult sau mai putin, am invatat reciproc sa iubim , sa iertam , am incercat in masura in care am putut sa fim alaturi unul de celalalt in ciuda distantei pe care apropo, daca tu le faci pe toate, tot tu ai pus-o intre noi. Si uite, venea luna august. Era o chestie pe care amandoi o asteptam de mult timp, stiam cu siguranta ca fericirea noastra adevarata incepe atunci si doar gandul ca ziua aia se apropie m-a ajutat sa trec peste tot. Dar ai stricat tu tot , cu un moment de neatentie in care l-ai lasat pe dracusor sa-si vare coada. L-ai facut pe el sa dispara, m-ai distrus pe mine tocmai cand eram mai sus, mai plina de speranta si iti multumeam mai mult pentru ca in sfarsit, toate merg bine, i-ai distrus familia,prietenii care erau fratii lui.. nu crezi ca au suferit destul anul asta? Trebuia sa-l iei si pe el dupa inca o lupta cu moartea pe care a dus-o? De ce acum si nu atunci? Explica-mi!!!!!!!! Nu poti, pentru ca niciodata nu te cobori la nivelul nostru sa ne raspunzi la intrebari. Si pentru ca nu cobori aici , intre noi, nu stii cum doare gandul ca nu-I vom mai auzi niciodata vocea, nu-I vom mai vedea niciodata zambetul, nu-I voi simti imbratisarile si nu ma voi trezi langa el dimineata. Asta in cazul meu, cand nici nu ne leaga atatea amintiri…
Daca pe mine ma doare de innebunesc, ei cum sunt? Ei, fratii lui. Cum crezi ca se simt cand se intalnesc si vad ca , abia impacati cu ideea lipsei unora dintre ei, trebuia sa treaca din nou prin asta? Cum crezi ca se simte sufletul lor cand oameni alaturi de care au crescut nu mai sunt acolo cu ei? Cum intra in locurile unde-si pierdeau noptile si cum fiecare scaun, fiecare perete le vorbeste despre el? Cum se simt ei cand pun mana pe telefon, dau in agenda peste nr lui si ar vrea sa-l sune sa vada ce face, unde e , dar dintr-o data ceva de mii de ori mai dureros decat o lovitura fizica le aminteste ca nu mai pot suna? Cum o sa fie si peste luni de zile, cand intamplator o sa dea peste o poza cu el si o sa-si aminteasca tot, asa intr-o secunda, o sa le treaca prin cap tot prin ce au trecut, precum si faptul ca e..the end? Explica-mi si mie, e un fel de loterie a sortii si de data asta ei au avut mai mult ghinion? Cati dintre ei ai rapit anu’ asta si de ce? Scuza-mi intrebarea, pentru moment aveam senzatia ca meritam si noi astia ce-am ramas aici o explicatie.
Din pacate, tot tu te ocupi si cu minunile. Atunci, da-ni-l inapoi. Nu vreau pe altcineva in schimb, nici ei nu vor, il vrem pe el. O persoana din milioanele care le ai acolo. Ia-ne 10 ani din viata la fiecare care am plans dupa el si da-l inapoi. De ce nu exista cale de mijloc, daca noi suntem dispusi sa sacrificam? Nu te inteleg , Doamne. Deloc. Insa stiu ca mai e un singur lucru pe pamant pe care ai avut ocazia sa mi-l iei si nu mi l-ai luat. Stii la cine ma refer, iti multumesc pentru asta. Insa.. sper ca loteria asta nu s-a mutat in jurul meu, pentru ca daca pierd si persoana aceasta in viitorul apropiat, o sa poti considera ca m-ai pierdut si pe mine de tot.
P.S. Daca cumva tot ce ai facut sa-l tii departe de mine era un fel de avertisment ciudat si mult prea dureros, afla ca in general imi place sa dau singura cu capul si sper pana-n ultima clipa ca pot ocoli zidul de care-mi striga toti ceilalati ca e in fata. Si, apropo, in majoritatea cazurilor reusesc sa-l ocolesc.
Un exemplu? Foarte bine, Imi rup nu bucata din suflet, ci sufletul sa-ti ofer exemplul. Ai luat la tine pe copilul asta pe care-l iubesc eu asa. El n-a avut viata usoara, eu nici atat. Am facut amandoi tampenii in timp. Insa, poate erai intors cu spatele si nu ai vazut ca in ultimele 4 luni ne-am schimbat amandoi in bine, ne-am facut promisiuni pe care le-am respectat, mai mult sau mai putin, am invatat reciproc sa iubim , sa iertam , am incercat in masura in care am putut sa fim alaturi unul de celalalt in ciuda distantei pe care apropo, daca tu le faci pe toate, tot tu ai pus-o intre noi. Si uite, venea luna august. Era o chestie pe care amandoi o asteptam de mult timp, stiam cu siguranta ca fericirea noastra adevarata incepe atunci si doar gandul ca ziua aia se apropie m-a ajutat sa trec peste tot. Dar ai stricat tu tot , cu un moment de neatentie in care l-ai lasat pe dracusor sa-si vare coada. L-ai facut pe el sa dispara, m-ai distrus pe mine tocmai cand eram mai sus, mai plina de speranta si iti multumeam mai mult pentru ca in sfarsit, toate merg bine, i-ai distrus familia,prietenii care erau fratii lui.. nu crezi ca au suferit destul anul asta? Trebuia sa-l iei si pe el dupa inca o lupta cu moartea pe care a dus-o? De ce acum si nu atunci? Explica-mi!!!!!!!! Nu poti, pentru ca niciodata nu te cobori la nivelul nostru sa ne raspunzi la intrebari. Si pentru ca nu cobori aici , intre noi, nu stii cum doare gandul ca nu-I vom mai auzi niciodata vocea, nu-I vom mai vedea niciodata zambetul, nu-I voi simti imbratisarile si nu ma voi trezi langa el dimineata. Asta in cazul meu, cand nici nu ne leaga atatea amintiri…
Daca pe mine ma doare de innebunesc, ei cum sunt? Ei, fratii lui. Cum crezi ca se simt cand se intalnesc si vad ca , abia impacati cu ideea lipsei unora dintre ei, trebuia sa treaca din nou prin asta? Cum crezi ca se simte sufletul lor cand oameni alaturi de care au crescut nu mai sunt acolo cu ei? Cum intra in locurile unde-si pierdeau noptile si cum fiecare scaun, fiecare perete le vorbeste despre el? Cum se simt ei cand pun mana pe telefon, dau in agenda peste nr lui si ar vrea sa-l sune sa vada ce face, unde e , dar dintr-o data ceva de mii de ori mai dureros decat o lovitura fizica le aminteste ca nu mai pot suna? Cum o sa fie si peste luni de zile, cand intamplator o sa dea peste o poza cu el si o sa-si aminteasca tot, asa intr-o secunda, o sa le treaca prin cap tot prin ce au trecut, precum si faptul ca e..the end? Explica-mi si mie, e un fel de loterie a sortii si de data asta ei au avut mai mult ghinion? Cati dintre ei ai rapit anu’ asta si de ce? Scuza-mi intrebarea, pentru moment aveam senzatia ca meritam si noi astia ce-am ramas aici o explicatie.
Din pacate, tot tu te ocupi si cu minunile. Atunci, da-ni-l inapoi. Nu vreau pe altcineva in schimb, nici ei nu vor, il vrem pe el. O persoana din milioanele care le ai acolo. Ia-ne 10 ani din viata la fiecare care am plans dupa el si da-l inapoi. De ce nu exista cale de mijloc, daca noi suntem dispusi sa sacrificam? Nu te inteleg , Doamne. Deloc. Insa stiu ca mai e un singur lucru pe pamant pe care ai avut ocazia sa mi-l iei si nu mi l-ai luat. Stii la cine ma refer, iti multumesc pentru asta. Insa.. sper ca loteria asta nu s-a mutat in jurul meu, pentru ca daca pierd si persoana aceasta in viitorul apropiat, o sa poti considera ca m-ai pierdut si pe mine de tot.
P.S. Daca cumva tot ce ai facut sa-l tii departe de mine era un fel de avertisment ciudat si mult prea dureros, afla ca in general imi place sa dau singura cu capul si sper pana-n ultima clipa ca pot ocoli zidul de care-mi striga toti ceilalati ca e in fata. Si, apropo, in majoritatea cazurilor reusesc sa-l ocolesc.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)