Offline catre Dumnezeu : Unde ne e vara?

Asculta mai multe audio Muzica
Fara suparare, Doamne, dar vreau sa te intreb si eu ceva... Ce ai de gand cu vacanta noastra de vara? Ii spune "de vara", asa ca oamenii se asteapta sa le mangaie razele soarelui chipul, sa nu stie ce haine sa mai arunce de pe ei, sa-si planifice calatoriile lungi doar noaptea pentru a nu muri de cald, sa fie liberi sub cerul senin... Insa, in schimb, cei mai norocosi dintre noi ne plangem de ploaia care cade zilnic, de temperaturile scazute care ne fac sa credem ca e toamna si timpul sa ne intoarcem la scoala a venit deja, de dureri de cap din cauza presiunii si de raceli si alte cele din cauza inadaptarii organismului la asemenea conditii in acest anotimp. Cei mai ghinionisti se lupta cu moartea printre valuri interminabile create in propriile lor orase , asteapta ajutoare pentru ca nu mai au nimic fiindca totul le-a fost luat de ploile zilnice de care vorbeam mai sus si sunt sigura ca acei copii nici macar nu mai stiu ca e vacanta.

Stii, am terminat cu examene, licente, sau simplu doar scoala.. iar noi, tinerii, am vrea sa ne aflam pe o plaja unde soarele sa ne zambeasca viclean, sa simtim doar uneori picaturile racoritoare ale unei ploi calde de vara, sa stam noaptea intinsi pe nisipul inca fierbinte sau pe iarba umeda si sa privim cerul, imbracati sumar, fiindca nici macar noaptea nu poate aduce frigul. Am vrea sa luam un ghiozdan in spate, un cort si un sac de dormit si sa plecam undeva unde sa nu stie nimeni de civilizatie, sa ne distram nopti la rand si sa plecam doar cand simtim lipsa unui pat adevarat. Dar nu putem,nu? Nu putem fiindca ploaia ne-ar izgoni acasa in prima noapte, urmand blistere de paracetamol si sticlute de sirop de tuse.

Si ce e de facut, Doamne? Sa ne gandim ca vacanta asta e doar una din-aia dintre semestre in care ne luam pe noi gecutele groase si fugim repede prin oras, fara sa privim sau sa ne oprim decat acolo unde ni se poate servi ceva cald? Sa uitam de noptile cu cortul, de dormitul pe plaja, de diminetile cand la 8 ne trezeam uzi de soarele care incalzea materialul cortului si sa bem o bere rece ca sa ne racorim? Sa uitam de momentele in care ziceam "Ma plictisesc, hai sa facem ceva. Da, hai, cati bani ai? Uite atatia. Bine, hai la mare, hai in Sibiu, hai in Timisoara, hai oriunde. Hai sa mergem in gara si vedem unde este tren." . Sa uitam de toate astea doar fiindca jumatate de tara e sub ape si cealalta jumatate evita sa plece in calatorii de teama schimbarilor de vreme? Ce sa facem? Sa stam in casa, sub plapumioara ca iarna? E vara, Doamne, e vara. E momentul nostru de libertate, rebeliune,distractie. E clipa in care ne conturam amintiri de neuitat, in care ne aruncam in gol fiindca stim ca suntem prea puternici sa picam jos, ca putem zbura oriunde vrem, chiar si cu putini bani in buzunar? Soarele verii ne dadea aripi si ne desena amintiri. Dar pana si asta parea prea mult, nu? Acum am pierdut tot. Pentru niste tineri obisnuiti sa isi petreaca verile cat mai departe de casa, e cea mai grea pedeapsa. Pentru niste tineri care pana acum au dat ce a fost mai bun din ei si au asteptat cu nerabdare aceasta binemeritata independenta e aproape o crima sa nu poata sa simta sub talpi atingerea nisipului fierbinte sau pe obraji roua diminetii atunci cand ies din cort.

Te-am suparat toti, Doamne, stim.. insa... chiar sa ne iei vara?:(