E momentul in care dau foc la tot si plec. Momentul in care trag adanc aer in piept, inchid ochii si odata cu aerul ce-mi explodeaza din plamani, scot din mine tot, tot ceea ce tine de tine, tot ceea ce tine de lume. Raman doar eu cu mine. Si asa se incheie totul. Incursiunea mea prin viata ta ia sfarsit, rup in mii de bucatele tot ceea ce am fost NOI pana acum. Clipa in care pun un punct hotarat dupa o fraza lunga..mult prea lunga..
Cartea sufletului meu nu mai suporta o continuare. Nu mai vrea sa inscrie in paginile ei nici macar o alta fraza. Nu las in urma mea pagini albe, ci pagini pline de cuvinte transparente, vorbe atat de firave, purtate de vant in lumea asta mare..
E ultima picatura din pahar, o sorb cu deliciu , ca si cum as gusta pentru prima oara din nectarul acesta. Apoi paharul ramane gol, patat de urmele bauturii in care am ascuns vise, am furat fericiri si am mintit destine.
Las armele jos, refuz sa inchei tratate si sa semnez aliante. Devin neutra la tine, la mine, la noi, la tot. Pentru mine razboiul s-a incheiat, privesc pentru ultima data campul de lupta unde zeci de vise zac moarte pe jos. Zaresc pe alocuri dorinte care inca sangereaza si printre cadavre, vad cum cu ultimele puteri se plimba o fantasma a sperantei. Dar e tot mai slabita si in curand va cadea si ea.
Cu ochii atintiti spre apus, cu o carte cu pagini invechite in mana, las sa curga ultima picatura de ploaie pe obrajii mei, ascult in minte ultima nota a cantecului, privesc marea nepieritoare apoi cu maini tremurande inchid cartea si o arunc in valuri.
Poate isi va scrie altcineva destinul in paginile ei..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu