Ai simtit vreodata cum culorile dispar in fata ta? Cum totul devine alb si negru? Nu, nu alb si negru, pentru ca alb e puritate si de asa ceva nu poate fii vorba. E negru, totul devine negru.
Te-ai uitat spre cer in speranta ca o stea este acolo pentru tine si cerul sa fie gol? Ai asteptat dimineata in speranta ca macar un nor va lua forma fericirii si norii sa fie mai imprastiati ca un hazard natural? .. sau hazard sentimental.
Timpul nu se opreste atunci cand inima bate mai repede. Timpul nu merge mai repede atunci cand inima ta aproape ca nu mai bate. Timpul curge la fel, timpul iti lasa loc de zambete si mai ales timpul are grija sa iti lase loc de lacrimi. Noptile nedormite nu mai par sa se simta, viata nu pare sa isi mai gaseasca singura sensul. Si trebuie tu sa-l cauti. Ai incercat sa gasesti vreodata sensul intr-o mare infinita de negru? Ai privit in fata ta vreodata si sa nu vezi nimic, desi e plin de oameni, de culori, de zambete? Ai fost vreodata constient ca lumea e exact cum era acum ceva timp, si totusi ochii tai sa nu o pot perceapa la fel? Ai numarat vreodata timpul nu in ore si minute ci in melodii, in ganduri si in tigari fumate? Da.. ai fumat vreodata un pachet de tigari fara sa respiri , fara sa iti pese ce urmeaza, fara sa stii ce e cu tine, de ce esti unde esti si unde te poti indrepta? Ai simtit vreodata ceva invizibil de o mie de ori mai puternic decat ceva vizibil? Adica ranile din suflet fata de ranile din corp. Te-ai simtit vreodata un nimic, trantit in noroi, invartit acolo pana nu mai ramane nimic din orgoliu, demnitatea si ambitia ta? Ti-ai simtit vreodata sufletul rupt in atatea bucati incat parca nu il mai ai deloc? Ai simtit vreodata ca ti-e frig.. un frig incredibil , desi in camera ta sunt 30 grade? Simteai ca nimic nu te poate incalzi... Ai simtit vreodata ca iubesti ceea ce ar trebui din tot sufletul sa urasti? Si ca in loc sa il urasti pe el, te urasti pe tine? Ti-a fost vreodata frica sa inchizi ochii si sa ramai tu cu gandurile tale? Ai stat o noapte intreaga privind filme din care nu stii nimic, doar sa nu ramai "tu cu tine"? Ai sperat ca dimineata aduce soare si cand colo dimineata sa aduca mai mult frig, mai multa ploaie,mai multa durere in tine? Ai simtit vreodata ca efectiv nu vrei sa mai treci prin lupta asta spre fericire, ca vrei sa te batut , ca nu mai ai curaj, ambitie si motivatie si ca cel mai bine e sa ramai acolo jos, pe fundul prapastiei de unde nimeni sa nu te poata ridica ? Ai vrut vreodata sa ridici un zid in jurul tau si sa nu ai puterea?
Da, stiu.. citesti aceste randuri si poate te regasesti.. insa intotdeauna o voce interioara iti sopteste mai devreme sau mai tarziu ca orice infrangere te face mai puternic.. si atunci te ridici si o iei de la capat, traversezi prin zambete si lacrimi pana spre fericire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu