Restul e tacere..Viseaza.

Nimeni, niciodata!

2011-02-18T16:51:00.000-08:00

Bun, deci acest post e ca un fel de rezultat al unui wannabe studiu personal din ultima luna. Da, fix o luna. Am vrut sa vad daca cel mai bun prieten al meu poate fi inlocuit. Si concluzia e mai mult decat clara: NU, in niciun caz el nu poate fi inlocuit.

Cauzele studiului: Faptul ca in ultima vreme prostiile lui m-au adus in stadiul critic, m-au dus precum un lift de undeva de la mijlocul etajelor unei cladiri pana la subsol, m-au facut sa-mi pierd concentrarea, speranta, fericirea si increderea. Dar nu increderea in el, acea incredere nu poate fi pierduta, ci increderea in conceptul de Best friend si rezonanta pe care o au aceste cuvinte in mintea si sufletul meu.

Perioada si etape: Pai, cam o luna, exact o luna daca nu ma insel. Am incercat sa ma apropii de mai multi oameni, i-am vazut cum se comporta in diverse ipostaze, cum sunt ei cand am nevoie de "o alinare", cat de bine ma cunosc si cat de mult isi doresc sa-mi stearga lacrimile din suflet. Si nu, nu a fost un test, deloc.

Concluzii: Sunt multi care fac lucrurile pe care le face EL, insa nu e absolut nimeni care sa stie CUM si CAND trebuie facute. Desi am pariat cu toata fiinta mea pe faptul ca niciodata nu ma va dezamagi si niciodata nu ma voi indoi de el sau de prietenia noastra, uite ca a venit si momentul cand am avut dilemele mele. Cand am avut nevoie de-o certitudine. Cand m-am simtit acaparata de tot ceea ce se petrecea in jurul meu si mi-am dorit sa pun pun punct, sa inchei o prietenie care ajunsese sa-mi faca rau, sa-mi demonstrez eu mie ca pot fara el. Pai, nu pot. Daca pana acum nu am avut certitudinea ca relatia asta e facuta pentru totdeauna, acum o am. Mai rau decat acum nu e decat moartea. Si nici aia nu ne-ar putea indeparta.

De ce?
Pentru ca el ma cunoaste cel mai bine, pentru ca el stie sa-mi stearga lacrimile, stie sa ma pupe pe frunte, stie sa ma tina in brate si 30 minute daca atat e nevoie, stie sa taca cand tacerea vindeca totul, stie sa vorbeasca aiurea cand trebuie schimbat subiectul, stie ce sfaturi sa-mi dea cand am nevoie...parca inainte de a avea o reactie trece cu un microscop prin sufletul meu si asta il ajuta sa ia decizia cea mai buna.
Pentru ca el stie sa imi dea parul din ochi cand vrea sa-mi aminteasca ca ma iubeste, pentru a ma putea privi.
Pentru ca el stie ce piesa sa ceara la bar cand sunt suparata.
Pentru ca el stie cand trebuie sa ma duca departe de un om, o piesa, un loc.
Pentru ca el stie ca un rasarit pe plaja, un dans pe banca pe o piesa speciala, o pupa pe frunte, un hug strans, doua cuvinte sincere, un zambet specific sau un pahar de bere pe masa la momentul potrivit imi readuce zambetul pe buze. Si stie mereu care din aceste variante sa le aleaga.
Pentru ca el stie cand ma doare ceva si face orice sa-mi alunge durerea din suflet.
Pentru ca el stie cand ma doare din cauza lui si sufera alaturi de mine, sufleteste, daca nu fizic.
Pentru ca el stie sa-mi zica "draga" mereu in mesaje.
Pentru ca el stie sa-mi dea mesaje de "Buna-dimineata si o zi frumoasa,draga" noaptea la 3, ca sa le vad cand ma trezesc.
Pentru ca el stie ca imi place tequilla cu portocala.
Pentru ca el stie cand trebuie sa merg acasa, cand e cazul sa puna o limita, cand trebuie sa urle la mine, cand trebuie sa ma opreasca.
Pentru ca el stie sa ma lase sa fac o prostie din cand in cand, pentru ca nu are consecinte. Dar doar atunci.
Pentru ca el stie ca mi-as da viata pentru el.
Pentru ca el stie ca si-ar da viata pentru mine.
Pentru ca el stie ca sunt paranoica si ma lasa sa ii fac crize si scene apoi ma ia in brate. Pentru ca el e aproape singurul [mai e o persoana] in bratele caruia toate trec, toate devin clare. In bratele lui, orice lacrima devine fericire.
Pentru ca el stie cand vreau sa stau singura.
Pentru ca el stie ca am momente cand vreau doar sa urlu si sa lovesc si atunci sta si tace si ma lasa sa ma descarc. Pentru ca e singurul om din lume pe care il pot suna si sa zic "Vreau sa urlu" si sa ma lase 20 minute sa urlu si sa fac urat la telefon, sau live fara sa se supere, fara sa ma judece.
Pentru ca el stie tot despre mine, tot trecutul meu, toate secretele mele, toata viata mea cap-coada si nu ma judeca pentru greselile facute, nu ma ridica in slavi pentru realizarile mele si nu ii e rusine pentru ca in anumite momente am facut chestii de regretat. El..doar ma iubeste, asa cum sunt eu, neconditionat.
Pentru ca el stie ca si daca nu imi raspunde zile in sir la telefon, atunci cand imi va raspunde voi inghesui ultimele zile in 10 minute de convorbire in care voi vorbi intr-una, apoi voi mai sta inca 10 ascultandu-. Pentru ca stie ca l-am sunat din doua motive: sa-l aud si sa-l pun la curent cu viata mea.
Pentru ca el nu se ascunde sa-mi spuna cand ceva nu-mi sta bine, cand fac un lucru gresit, cand beau prea mult, cand o iau pe cai gresite.
Pentru ca simt ca el chiar regreta ca a facut ceea ce ma doare mai mult si de atunci parca ma iubeste si mai mult.
Pentru ca el stie ca eu sunt geloasa cand altele incearca sa se apropie prea mult.
Pentru ca el ma intreaba mereu ce parere am de fetele din viata lui.
Pentru ca pot sa-i spun cand ii urasc o prietena sau un prieten.
Pentru ca ma dau prietena lui cand vrea sa scape de vreo cucoana.
Pentru ca toata lumea il iubeste.
Pentru ca ma lasa sa dorm in patul lui cand in alte locuri e galagie.
Pentru ca-mi ofera linistea exterioara sau interioara de care am nevoie.
Pentru ca imi ofera echilibru mereu.
Pentru ca imi ofera putere, speranta si echilibru.
Pentru ca stie ce sa imi dea sa citesc.
Pentru ca-i place sa ma faca sa astept, sa sper.
Pentru ca-i place sa nu vina la mine cand il chem , doar pentru a-mi fi mai dor de el.
Pentru ca se spala pe cap "din gresala", cand sunt eu mai grabita.
Pentru ca stie sa fie copil.
Pentru ca stie ca dragostea dureaza 3 ani.
Pentru ca nu ma tem nici un moment atunci cand sunt alaturi de el.
Pentru ca ma face sa zambesc prin simpla prezenta.
Pentru ca ma face sa plang.
Pentru ca imi condimenteaza viata mereu.
Pentru ca nici o clipa cu el nu e banala.
Pentru ca avem tone de amintiri.
Pentru ca noi facem teatru pe VST.
Pentru ca noi cantam impreuna Hotel Cismigiu si Nu am chef azi cat putem de tare.
Pentru ca m-a scos din "cacat" de foarte multe ori.
Pentru ca m-am dus pana la mare doar pentru ca voiam sa ma stranga in brate. Pentru ca destinul a tinut cu mine atunci.
Pentru ca e amuzant.
Pentru ca e dragalas.
Pentru ca lumea crede ca sunt indragostita de el si el imi spune mereu sa nu-i bag in seama.
Pentru ca se joaca cu parul meu.
Pentru ca bea o bere cu mine mereu.
Pentru ca ma suna din toate colturile tarii, noaptea tarziu, sa-i caut mijloc de transport.
Pentru ca a fost acolo, langa mine, in orice moment important din viata mea.
Pentru ca stiu ca daca ma voi casatori, va fii acolo, la nunta mea.
Pentru ca stiu ca va avea grija de copiii mei. Pentru ca ei il vor adora.
Pentru ca nici unul din noi nu concepe viitorul sau batranetea fara celalat langa el.
Pentru ca stie sa fie prieten, frate, tata, coleg.
Pentru ca intre noi exista telepatie. Pentru ca stiu ca atunci cand nu pot sa dorm, el a patit ceva. Pentru ca atunci cand am sau risc sa am probleme, el apare langa mine, oriunde m-as afla. Pentru ca niciodata nu am reusit niciunul dintre noi sa intelegem de ce simtim cand celalalt nu e ok fara a vorbi.

Pentru ca stiu ca lumea ne priveste, ne judeca, ne barfeste, dar ne invidiaza si si-ar dori de o mie de ori sa aiba ce avem noi.
PENTRU CA CEEA CE AVEM NOI E UNIC!

Univers paralel

2011-02-10T15:15:00.000-08:00

Mi-e dor de mare. Nu exista medicament mai bun decat marea. Marea, valurile, nisipul, momentele de neuitat, soarele, fericirea aceea specifica, baile dimineata la 5...totul.
La mare nu iti dai seama de limita dintre vis si realitate. La mare totul iti pare un vis continuu. Un vis pe care ai vrea sa-l faci nesfarsit.
Cand esti la mare, Rasa iti incalzeste sufletul, iti lumineaza privirea. Marea spala toata durerea, o duce departe, in intinderea ei pura si albastra, intr-un orizont de unde nu mai poate ajunge la tine.
La mare, nisipul cicatrizeaza ranile din sufletul tau, te mangaie incet cand ai nevoie.
Marea te primeste tot timpul la ea, in ea. Marea te iubeste neconditionat, pentru ca stie cata iubire primeste inapoi. Marea nu te lasa niciodata singur, nici macar iarna. Se strecoara in mintea si in sufletul tau, in persoanele dragi tie atata de adanc incat in fiecare moment poti simti prezenta ei.
Marea are o caldura aparte si nu se teme sa o impartaseasca. Din cand in cand si marea se mai supara pe oameni ca sunt rai cu ea si arunca toate gunoaiele in valurile ei, desi ea ii rasplateste cu atat de multa bucurie. Insa marea stie sa ierte, pentru ca ea stie ca nu toti oamenii sunt rai.
Marea are o muzica proprie de neuitat, care te linisteste atat de mult incat uneori poti cadea intr-o transa adanca... plina de imagini frumoase, incarcata cu fericire.

Doar eu simt ca marea e magie? Doar eu simt ca in zilele in care sunt acolo totul se desfasoara parca intr-o alta dimensiune, unde nu exista timp si unde rautatea mai apare doar in cand in cand ca sa ne trezeasca la realitate? Doar eu simt ca la mare orice suparare, orice durere, orice problema trece mult mai repede? Doar eu... iubesc atat de mult marea?

Instabilitate in metafore

2011-02-08T14:46:00.000-08:00

Privire rece, in gol. Privire in care parca se oglindeste un adanc atat de pustiu, incat undeva, in fundul prapastiei, daca ai rabdarea sa privesti atent vezi un singur copac, cu multe crengi incalcite, imbatranit de vreme, parca apasat de toate greutatile vietii, parca batut de prea mult vanturi si care a pierdut prea multe parti din el din cauza furtunilor. Acum parca isi incolaceste intr-o nebunie permanenta crengile de teama a nu mai pierde nimic, de a rezista crivatului care nu-i da pace de atata timp. Si asa a ramas doar el, nu-si permite sa se descompuna la fiecare incercare la care il supune mama-natura.
Insa, ajungi sa te intrebi, oare cand va lumina soarele pe cer si bietul copac va dori sa-si descalceasca ramurile spre a imbratisa razele binefacatoare, spre a primi in totalitate bunatatea iubitului Soare.. va mai stii cum? Va reusi? Sau va ramane pe veci, singur, acolo in abis, copac speriat de vremuri si incapabil de a primi caldura?

Suflet confuz, structurat labirintic. Suflet in care oricine se mai incumeta sa intre intampina multe greutati, e supus la probe dificile, se pierde pe drum de mii de ori, ajungand sa caute in final o iesire. Suflet in care cei ce se aflau deja aici cand a venit cutremurul acela crunt -pe care toti il tin minte, cand toata zona asta care obisnuia sa fie plina de norisori de fericire, neteda, calma si plina de iubire a devenit brusc un labirint de piatra si nisip-, pai.. ei si-au gasit un loc al lor si nu se aventureaza sa exploreze noi zone, stau cuminti si prefera sa taca mereu, acolo in locsorul lor, ca si cum nici nu ar exista. Insa pana si ei, pe bucatele de piatra, cu mintea incordata, creeaza zeci de posibile harti spre iesire. Toti vor sa plece din labirintul acela rece si neprimitor.

Minte disperata. Disperata de faptul ca incearca sa controleze tot. Minte precum o profesoara la o clasa de detinuti, unde lucrurile o iau razna zi de zi iar ea incearca, trista sa le tina sub control. Si nu mai poate si in fiecare zi pleaca plangand acasa si blestemand momentul in care soarta a adus-o acolo unde nimic nu e de inteles, nimic nu poate fi controlat si nimic nu depinde de ea. O femeie care incearca sa aduca stabilitate, care incearca sa duca elevii pe calea cea buna dar e mereu depasita de situatie. Oare cand va reusi sa puna piciorul in prag si sa schimbe ceva?

Cuvinte incoerente.. cuvinte care nu stiu sa exprime ceea ce e in suflet pentru ca nu stiu ce e acolo. Cuvinte precum vremea de afara. O vreme a dracu' de contradictorie. Astazi o tornada care distruge tot in calea ei, care inlatura tot, si bine.. si rau. Maine, o ploaie calda de vara, care aduce alinare. Poate pe saptamana viitoare un soare fierbinte, care arde cu o pasiune de nedescris, iar mai apoi poate totul devine din nou rece si mohorat.

Cam astea patru elemente care definesc un om, din punctul meu de vedere, arata stabilitatea sau instabilitatea pe care o simte. Cand privesti in ochii cuiva si zaresti copacul acela, cand ii simti sufletul labirintic, cand o vezi ca incearca in zadar sa zambeasca si cand nu simte si atunci cand in incercarea de a-ti explica ce are simti doar un amalgam de cuvinte din care de fapt nu intelegi nimic.. pai atunci uita-te bine la persoana respectiva, spune-i c-o iubesti, da-i o pupa pe frunte. Atunci o sa ii dea lacrimile. Si tocmai atunci ia-o in brate si tine-o strans pana se calmeaza, ascult-o si minte-o ca totul va fii bine. Ofera-i siguranta pentru a scapa de sentimentul de instabilitate. Nu te teme sa exprimi in cuvinte ceea ce simti tu pentru ea, pentru lume, pentru viata. Nu te teme sa pari mai slab ca ea, insa nu slabi nici o clipa imbratisarea care ii ofera atata siguranta.

Iubeste-o cand merita mai putin. Iubeste-o cand are nevoie de tine. Iubeste-o, chiar daca ea nu stie.

Pentru ca EA stie.

2011-02-06T17:15:00.000-08:00

Astazi voiam sa scriu. Si fiindca am scris despre cativa prieteni, era timpul sa scriu despre cineva care merita sa stie in unicul meu mod mai special de a arata ca e foarte importanta pentru mine si ca mi-e draga de numa-numa.

Ea ma cunoaste deja destul de bine, stie cam tot prin ce am trecut si e poate singura care imi intelege naivitatea, confuzia, depresia si paranoia, intrebarile, gandurile, dorul, dorinta...dintr-o anumita situatie. E departe si totusi o simt in ultimele luni cel mai aproape, adanc acolo in sufletul meu si parca e mereu alaturi de mine, ca un medalion norocos. Stie cum sa ma faca sa rad, stie cand nu vreau sa rad si vreau doar sa repet la infinit ca mi-e dor, ma asculta cand ii povestesc de o mie de ori acelasi lucru, desi deja cred ca ar putea ea spune la fel de bine ca mine povestile mele, de cate ori le-a auzit. Stie, pentru ca trece prin aproape acelasi lucru. Stie pentru ca si ea simte fara sa aiba nici macar o certitudine ca merita sa simta atat si sa-i pese atat. Stie pentru ca si ea a aflat cum e sa te arunci in gol, sperand ca undeva jos e plasa aia de siguranta care ti-a fost promisa in repetate randuri. Si ceea ce ma doare e ca trece prin asta din cauza mea. Si tot ce sper e sa nu sfarseasca ca mine. Dar am incredere in ea, e de o mie de ori mai puternica decat mine. Si o iubesc pentru asta. Pentru ca inca e copil si totusi are in cuvintele si-n atitudinea ei o putere de adult trecut prin viata asta, cu toate problemele ce apar pe drum. Si o iubesc pentru ca poate sa nu le dea atentie lucrurilor care ii fac rau, pentru ca nu se macina pe interior singura cu mii de intrebari mereu. Are doar perioadele ei si e normal. O iubesc pentru ca desi trei sferturi din romancele de pe facebook vor sa fie prietene cu ea, ea stie sa fie o prietena adevarata, stie sa fie acolo atunci cand am nevoie de ea, stie deja mai multe in ceea ce ma priveste decat stiu oamenii care ma cunosc de-o viata. Si stiu, sunt sigura, ca ea o sa fie domnisoara de onoare care o sa puna la cale petrecerea miresei, in cazul in care ma casatoresc :)), Cat despre amintri, o sa avem timpul, sansa si ocazia sa ne facem cu carul. Si nu o sa fie toate de povestit nepotilor :)).
Bebe, iti multumesc si te iubesc.

An Nou Fericit! 2010 pe scurt.

2010-12-29T16:55:00.001-08:00

Astazi vreau sa scriu. Insa nu stiu despre ce. Sa scriu despre cuvinte sau sa fac o trecere in revista a anului 2010? Cred ca aleg a doua varianta.

Pai anul 2010 pentru mine a inceput cu unii dintre cei mai dragi oameni din lume, la Splash. Perfect. Apoi in 1 ianuarie am facut pana in drum spre alba. Si atunci am vazut un curcubeu pe cer si un rasarit superb [pentru cei care nu stiu, chiar a fost asta pe cer.]. Da' pe vremea aia credeam ca e semn bun. Anul 2010 a decurs normal, poate mai bine decat normal, cu cabane si chefuri si alte cele. Din martie, am iubit. Da, si Rucsy poate. Putea. Si a fost totul perfect. Bacu' a trecut foarte usor si foarte ok. Apoi in 14 iulie, viata mea a luat o intorsatura ciudata. Intotdeauna pierzi cand iubesti, stiu, insa nu intotdeauna cel iubit moare. Am avut o perioada uratica, am plecat apoi la facultate. Aici viata noua. Prieteni dragi, chefuri multe, un fel de fericire. E frumos la facultate, apropo. E frumos si la BroNews, e ceva asa de suflet. Acum a venit Craciunul pe care nu l-am prea simtit, cu cele doua zile minunate de dupa Craciun petrecute din nou cu Splash :D. E fericire cu ei, mereu. Din pacate, Revelionul nu-l mai petrec cu ei. Da' o sa fie primii pe care-i sun ca sa intru si in 2011 cu ei :X. Cam asta a fost viata mea in 2010. Pentru cate schimbari s-au petrecut, cam putine randuri.
Va strang in brate cu drag si va urez cel mai fericit an de pana acum! Si succes in sesiune studentilor :))!

O sa fie bine totul pe parcurs?

2010-12-21T16:59:00.000-08:00

E din nou 21. Ziua asta are un efect cam devastator asupra mea. Gen, trebuie sa fii nebun sau sinucigas sa ma calci pe nervi intr-o zi de 21...
Aveam impresia ca astazi e bine. Pana am dat de o piesa, pe care nu o mai ascultasem de mult timp. Si mi-am dat seama ca e atat de "EL". Am sters din posturi ca sa nu par depresiva si exagerata ca si la 5 luni dupa ce a murit inca imi lipseste enorm. Dar m-am saturat. Da, asa e, imi lipseste si dupa 5 luni la fel cum imi lipsea a doua zi. Inca o parte din mine e blocata in zilele alea din martie cand un om mare se chinuia sa fie copil si un copil incerca din rasputeri sa fie destul de matur. Era un joc care aducea fericire. Inca stau si numar momentele pe care le-am ratat din cauza incapatanarii, nervilor, deciziilor proaste si mai ales faptului ca nu mi-am ascultat inima. Ca tot va zic tuturor sa faceti asta si eu n-am fost capabila. Inca nu am gasit numaru', tot numar, pentru ca vad greseli ale mele in fiecare zi cand ma suparam. Puteam face sa fie mai bine. Puteam face totul mai frumos. Era si datoria mea. Era. Si stiu ca regretele nu ajuta la nimic, nu spala fapta si nici nu il aduc inapoi, dar le simt. Le simt si asta e.

"In fiecare zi sa construim cate un vis..."
Daca nimic nu a fost bine pe parcurs, daca visele s-au spulberat intr-un singur moment, de ce sa mai construim vise? Eu nu mai construiesc nimic. Ma las in voia sortii, nu mai depun eforturi pentru viitorul meu, o sa continui sa ma detasez de oamenii din viata mea pentru ca atunci cand pleaca, sa nu simt ca ma lasa in urma. People always leave, cum zicea si Peyton.
Am incercat sa construim lacrimi de soare, sa facem oamenii fericiti, insa nu am putut, pentru ca oamenii sunt intr-atat de rai incat nu stiu sa zambeasca sincer si nu pot pretui ceva care nu e material. Oamenii stiu zambi doar cand numara banii si inca nu au gasit pe "acel cineva" care sa-i invete iubirea si fericirea. Si e doar un singur suflet care poate face toate astea pentru alt suflet. De-aia noi nu mai putem face pentru nimeni, pentru ca am facut unul pentru celalalt. Pentru ca tu m-ai ridicat de jos si m-ai adus undeva pe o culme a sigurantei de unde, daca te aveam alaturi, nu aveam cum sa cad. Tu mi-ai redat increderea in mine, mi-ai deschis noi viziuni si mi-ai aratat ca ceea ce imi doream din copilarie exista. Eu te-am invatat pas cu pas ca exista si altceva inafara de lucrurile materiale, te-am invatat sa-ti pese, am incercat sa fiu alaturi de tine chiar si atunci cand greseai, sa fiu acolo cand simteam ca ai nevoie de mine. E ciudat ca am continuat sa fim NOI, desi eram destul de diferiti fata de persoanele care obisnuiam sa fim pana sa ne cunoastem.
Dar amandoi am gresit teribil in acelasi punct. Nu am pretuit atat de mult prezentul, pentru ca ne-am increzut in viitor. Si viitorul si-a batut joc de noi cum a stiut el mai bine.
E ciudat, stii filmul cu Melinda, tipa ce elibereaza spiritele sa treaca dincolo? Sa presupunem ca asa sta treaba si-n realitate. Atunci... Am senzatia ca eu, cu dorul meu cretin care nu mai trece nu te las sa fii linistit si impacat acolo sus. Nu te acuz ca m-ai lasat singura. Bine, poate te acuz un pic, insa sunt suta la suta sigura ca oriunde ai fi acum regreti chestia asta. Nu am crezut in chestia asta cu simtitu' prezentei unor persoane care au murit, dar, puii mei, de multe, foarte multe ori chiar am senzatia ca tu ma scoti din situatii dubioase, nu stiu, te simt asa langa mine aproape mereu. Si e enervant ca nu stiu cum sa reactionez. Sa continui sa ma complac in situatia asta de dor si durere? Sa incerc sa te uit? Incerc sa iau clipele frumoase, da' stii cum e? Amintirile mereu aduc lacrimi, fie ele frumoase sau urate. Nu e ok nicium. Ma simt si asa destul de vinovata ca nu am fost acolo, nu vreau sa ma mai simt vinovata si de faptul ca nu te poti odihni in pace din cauza mea. Nu m-ar mira sa apara vreo melinda la usa mea sa-mi zica ca vede spirite si ca trebuie sa zic/fac te miri ce. Ce sa zic.. o sa fie bine totul pe parcurs.. See u in heaven, luv.

P.S. 9 luni.

Recenzia zilelor recente :D

2010-12-18T14:45:00.001-08:00

Hello, dragii mei cititori [daca mai existati sau daca nu v-am pierdut pe parcurs]! Imi cer iertare pentru lipsa mea indelungata din ale "bloggaritului", dar cum le spun si cunoscutilor care se iau de mine ca uit sa dau semne.. la Cluj ori nu ies si fac proiecte si dorm, ori ies si a doua zi doar dorm ca altceva nu-s in stare sa fac.
Poate tocmai de-aia mi se spune atat de des in ultima vreme ca m-am schimbat. Dar nu.. sunt aceeasi eu, numai ca absenta mai mare din lumea astea virtuala cu emoticoni galbeni pare-se ca ma schimba.
Nu stiu de ce, dar ma simt datoare sa va pun la curent cu ce am mai facut. Pai... lucrurile merg mai bine, cred. Pe de o parte e facultatea asta care mi-e tot mai draga datorita colegilor mei care sunt caaaaaam la fel de nebuni ca mine :X Mentionez: Oana, Silvia, Teo, Teo Mica, Spit, Andrei, Luci, Ale, Cosmin, Cristina, Gigi, Mihai si toti ceilalti nou-veniti care maresc gasca in fiecare...marti :D. Va pup si deja mi-e uite atat de dor de voi >:D< [imaginati-va ca acum intind mainile in lateral si va arat cat de dor, adica maxiiiiim :D]. Totusi, permiteti-mi sa urasc facultatea pana in februarie. Pana scap de sesiune, atat, promit :D.
Pe de alta parte e faptul ca in sfarsit ii am pe oamenii mei dragi din Aiud aproape mai dees :X [pentru cei care inca nu sunt in Cluj, sunteti aproape oricum :X], apoi vin bia, deea si ade care sunt niste cele mai 3 dragi speciale si care fac seri magice in Stuf :x. A, am zis de Stuf. Inca nu v-am spus de el. Pai Stuf e acasa, e un loc asa minunat, in care e Revelion in fiecare zi. Adica muzica buna, bautura relativ ieftina, mai si mananci asa traditional din cand in cand o "pita cu unsoare sau zacusca" si in primul rand iti faci prieteni noi si cunosti oameni foarte ok. E un loc.. MAGIC.
Pe urma e faza cu BroNews-ul care face asa "multe dreams sa come true" si e foarte ok sa poti merge la un concert si in alta ipostaza decat cea de fan, sa poti merge acolo, sa vorbesti cu oamenii, sa le zici ce ai de zis, sa .. nu stiu.. sa poti sa vezi si alta fata a oamenilor pe care ii admiri.
Mi-e mai bine ca nu mai stau asa mult in camin si o am mereu pe Mia aproape si e asa, ca o sora mai mare pe care nu am avut-o niciodata si.. it feels good. Sa mergem la cumparaturi impreuna, sa barfim, sa facem de mancare, sa iesim la tigara,sa ne plimbam prin Cluj cu muzica tare, sa comentam reclamele si toate chestiile alea dragute care de fapt sunt foarte marunte..da' vorba aia..fericirea e in lucrurile mici.
Nu mai stiu de ce e bine, pur si simplu simt eu ca e mai bine, ca pe undeva e o oarecare stabilitate, una haotica totusi, de care aveam nevoie. Stiu, suna ciudat, eu inteleg ce am vrut sa zic, sper ca si voi.
Bineinteles, sunt si partile proaste. Sunt momentele in care mi-e dor de casa, de prietenii mei de acasa, in care ii vreau pe toti cei dragi langa mine, in care sunt bolnava, in care constat ca n-am cursuri si imediat e sesiunea [cel mai de actualitate], in care injur spiritul sarbatorilor ca ma face sa ma simt asa izolata, cum am avut perioada asta din iulie incepand, in care din frica de a nu mai suferi dupa o pierdere, m-am detasat de oamenii din viata mea. Sunt momentele alea in care pune in Stuf The lost song, Love the way you lie, Airplanes, 8 Mile si alte piese care continua sa-mi aminteasca la nesfarsit de Marius. Momentele alea care nu trec fara minute de lacrimi: momentele de dor..

Acum poate vedeti ca sunt aceeasi eu, putin instabila psihic, optimista si depresiva in acelasi timp, care vorbeste, gandeste si simte in contradictii.

Blogule, sa-ti spun si tie ceva? Pai.. MI-AI LIPSIT!

O seara placuta tuturor :D

Interviu si poze GW si Spike

2010-10-16T16:48:00.001-07:00

Ok, deci, joi am luat primul meu interviu face2face. Si cum deja v-am obisnuit sa-mi pun si munca pe-aici, dau un link si de data asta. Ca informatii suplimentare, inainte de concert deliram cu de-alea ca cine ma rapeste? pentru ca aveam o tona de emotii. Mi-era rusine sa ma duc sa vorbesc cu baietii, ma gandeam ca sigur ma incurc, ca o sa rada de mine, ca poate nu o sa mai vrea sa dea interviu si tot felul. Dar, in final, pot spune ca a fost o mega experienta, m-am si distrat de numa', baietii au fost foarte ok si mi-a placut foarte tare tot. A iesit si bine, se putea si mai bine dar sunt multumita. Mai jos aveti doua linkuri. Unul cu interviul si celalalt cu poze de la concert. Astept voturi si opinii.
Interviu: http://bronews.com/hip-hop/piesa-urmatorului-videoclip-guess-who-este-intitulata-manifest-interviu/

Poze: http://bronews.com/hip-hop/guess-who-si-spike-au-ajuns-si-in-cluj-napoca-poze/

P.S. Tin sa precizez ca pozele sunt facute de draga de Roxy si desi si ea a avut emotii aproape la fel de multe ca mine, au iesit extraordinare. Multumesc pentru tot, Rox.:*

2010-10-09T14:51:00.001-07:00

Scriu asta doar pentru ca am inceput sa simt blogul asta ca un fel de posta directa catre tine. Stiu ca tu vezi,citesti si simti ceea ce scriu eu aici.
Asa ca vreau doar sa-ti spun: Te iubesc, imi e dor de tine si imi lipsesti enorm. A, si inca ceva: As avea atata nevoie de tine acum... Un nou inceput suna mult mai bine cu tine langa mine, fie el la cluj sau bucuresti. Capata un sens, culoare. Acum e totul alb si negru, iar sensul l-am pierdut candva in momentele din 14 iulie. Doar de asta nu-mi place caminul, fiindca stiam ca nu trebuia sa fiu acolo. Doar de asta nu-mi place Clujul, fiindca nu trebuia sa fiu acolo. Sau daca eram, eram cu tine. Doar de asta imi doresc sa fiu acasa, pentru ca e primul, ultimul si singurul loc unde te-am avut si te-am simtit aproape. Si fiind acolo, ma simt mai departe de tine. Desi cerul e doar unul si tu esti pretutindeni acolo unde sunt si eu si ai grija de mine. Altfel nu imi explic cum scap din tot felul de situatii. Iti multumesc, dar preferam sincer sa fii fizic aici, sa-ti simt atingerile , nu doar actiunile. Nu sunt nerecunoscatoare oricum, prin tine mi-a fost dat sa simt tot ce n-am mai simtit, inainte si chiar dupa moartea ta. Asa ca te rog cu sufletul sa ramai langa mine mereu. Si sa-mi apari in vise. Si sa imi calauzesti pasii. Pentru ca daca nu vei mai fii macar spiritual langa mine, voi simti si voi fii cu totul pierduta. Te iubesc.

In pasi de dans

2010-10-06T15:06:00.000-07:00

Sangre - In Pasi de Dans
Asculta mai multe audio diverse
E ora doua, intr-o noapte rece de toamna. Parca iti e frica sa respiri, de teama ca aerul rece sa nu te inghete. Drumul e pustiu. Pe alea din parcul odata verde si plin de viata doar frunzele care plutesc incet spre pamant, parca in pasii unui dans lent, romantic, dau viata peisajului. Ele valseaza cu vantul, care totodata canta o muzica sublima, fermecand intreaga natura.
Ea e acolo, pe banca din mijlocul parcului, priveste spectacolul si evita sa se miste pentru a nu strica magia. Se teme ca poate vantul se va rusina si va pleca. Atunci, frunzele vor ramane cu inima franta, vor muri triste fara a cunoaste iubirea vindecatoare a celui care le poarta in bratele sale pana pe pamant. Sau poate frunzele, timide din fire, nu vor mai accepta invitatia la vals, iar el, impulsiv cum e de obicei va deveni violent si peisajul de vis se va transforma intr-un cosmar.
Desi ochii ii sunt deschisi, lumea asta parca toata e a ei. Cu privirea zambind printre lacrimi, viseaza si ea o viata ca a frunzelor… Sa isi petreaca intreaga existenta simbolizand viata, iar spre moarte sa fie purtata in brate de puterea iubirii.
E intrerupta din visare cand aude langa ea: “Te-am vazut aici si m-am gandit ca poate vrei o ciocolata calda. Ma tem sa nu racesti, pentru ca e foarte frig afara.”. Nu il cunoaste, insa strainul acesta pare sa fie iubit atat de vant, cat si de frunze, care nu se rusineaza sa-si continue dansul in prezenta lui…

Cine stie, poate e inceputul unei povesti frumoase..

Regasire?

2010-10-03T14:30:00.000-07:00

... zambea tacuta intre asternuturile colorate ale micutului pat..copilul fantastic privea in gol , cu un licar pueril in privirea-i inghetata. Prinsa in fantezia ei, nu simtea daca e treaza sau viseaza. Fata ii era luminata chiar si atunci cand era trista. Incera sa numere in minte oamenii care au iubit-o, care inca o iubesc, pe care ii iubeste..incerca sa faca bilant, raport, sisteme..insa mereu ajungea doar la ecuatii, cu una..cu doua necunoscute... Si plus de asta, un visator stie ca nu e loc de matematica in lumea sa.

I se spusese candva ca parca are stele prinse in par.. de aceea fata ei era luminata mereu... insa stelele mai si cad, iar lumina era tot mai slaba. In plus, de cate ori cei din sufletul ei isi doreau ceva ea isi arunca stele din par, sperand ca zicala este adevarata si dorinta se va implini.

Astazi cateva stele luminau slab spectacolul nebunesc din micul copil fortat sa coboare de pe norisori. In spatele cortinei de zambete se desfasura o cautare disperata a Templului Viselor, al Gradinilor Copilariei. Stia ca a stiut candva sa iubeasca, sa viseze, sa rada, sa zboare. Copil zburand spre Soare, plutind in spuma de nori albi si veseli , imbratisand cu foc venirea noptilor de magie. Nisip fierbinte sarutandu-i trupul ud. Da, aici era. Undeva in noptile la mare s-a regasit. Trebuia sa ajunga din nou acolo, sa caute in nisip urme de ea, sa intrebe valurile tot ce sufletul ei confuz vrea sa stie si apoi sa lase rasaritul sa o tina in brate pana adoarme...

No,cluj

2010-10-02T16:32:00.000-07:00

In ultima vreme, intrebarea "cea mai la moda" care mi-e adresata "Cum e la Cluj?". O sa raspund aici in cateva cuvinte. S-o luam pe rand.

1. Facultatea. Cu subpuncte.
a) Profii - majoritatea okei,mi-au lasat o impresie buna si sper sa ramana asa.
B) Cursurile - unele mi se par inutile si alaturi de colegi, ma fac sa am impresia ca nu am ales facultatea care trebuie. Adica .. nu inutile..ci asa.. neatractive. Dar trebuie sa invatam si sa vorbim si de unde sa luam interviuri si sa facem articole inainte sa trecem la treaba propriu zisa. Desi cred ca ne-am descurca sa facem asta si fara o facultate :)) . Am calculat acum. In saptamana plina am 14 cursuri/sem/atelier dintre care 8 obligatorii. Si in sapt goala am 8 dintre care 3 obligatorii :)). deci lejer.
c) Colegii - Deci, sunt cativa MAXIMI, da MAXIMI. Asa, nebuni cum sunt eu. Ca-n orice "clasa" e prezenta setea de afirmare. Da' eu nu ma prea omor cu asta ca nici sa fii prea-n centru atentiei nu e bine.

2. Caminu'. Camera de 4 in care dormim 5. adica 2 paturi suprapuse si inca trei simple. Si 4 dulapuri. Eu dorm sus, chiar imi place desi sunt ferm convinsa ca pe colegele mele le scoate din sarite cand fac eu gimnastica sa ajung in pat [ca n-am scarita] cand pe-afara ora inregistrata e mai aproape de dimineata decat de seara. A,da,colegele de camera. Sunt..cuminti. Mult prea cuminti TOATE. Si pentru cei ce ma cunosc de ceva timp, stiu ca ma simt prost ca eu sunt situata la polul opus si ca le deranjez noptile. Adica ma simt prost ca le deranjez, nu ca-s nebuna, ca aia n-as schimba, doamne feri. Stiti ca eu m-am lamurit din liceu ca se-mbina bine de tot scoala cu chefurile. Si nu renunt, AZI NU. Si-n fiecare zi e azi. Da' nu-i vina mea asta. E ceva cu ordinea lumii, univers, Dumnezeu, chestii de-astea, nu stiu exact cine o denumit azi azi,maine maine .

3. Viata de noapte, localuri,etc - No, aici, jos palaria. Nu comentez. Si tin sa multumesc in mod special lui xty,alex,oana , cristina si mihai. A,da, si geos, pista , ionica. Chiar si diti si bubu da pe ei i-am vazut cam pe sarite. Ca eu cu ei imi pierd noptile. Vorba vine pierd. Ca nu-s pierdute.

Deci e fain la cluj, no. Mai ca m-as bucura daca n-ar fi facultatea :))))

Si ca o concluzie de final, pe bune ca-s copil de bani gata. Ca mi-s gata banii. Pentru donatii, caminu' 4, camera 82. Accept si carduri, da sa-mi dati pinu.

Scrisoare catre un Fat-Frumos

2010-10-02T03:10:00.001-07:00

Intreaga vara m-a bantuit sentimentul ca nu sunt acolo unde ar fi trebuit sa fiu. M-am consolat cu gandul ca un nou inceput va schimba totul. Am asteptat acest inceput, am numarat zile, ore, minute. Si acum.. iata-ma aici, parte componenta a acestui capitol al vietii mele si totusi straina de tot.. simtindu-ma mai demoralizata ca niciodata. Am cunoscut oameni noi, oameni care mi-au intrat in suflet din prima clipa, oameni pe care i-as tine 24 din 24 de ore cu mine, am cunoscut si oameni pe care mi-ar placea sa nu-i mai vad niciodata,am ras, am golit pahare, am plans, am dansat, am dormit, am umblat, am vazut, am auzit... insa nu am simtit nimic.

Cred ca punctul la care vreau sa ajung e acela ca , incercand sa fug de tot, sa ma ascund, am ramas doar eu cu mine. Si asta .. ei, asta .. e cel mai rau. Sunt confuza, incerc sa ma decid cine e cel mai mare dusman al meu ...

Initial credeam ca e timpul... fugea mereu de mine, gonea ca un nebun pe strazi pline de oameni dezorientati, nimeni nu il vedea, dar toti eram constienti ca e acolo.. cateodata nu pleca singur, lua cu el pe cineva.. pai si atunci cum sa nu-l consideri dusman? El fura clipe, te amageste cu amintiri, se face nevazut, neauzit, insa e mereu , mereu acolo, nu face nici o exceptie pentru nimeni si e un egoist cu o pofta inimaginabil de mare de viata... asa ca, pas cu pas, ne ia pe toti cu el..

Apoi mi-am dat seama ca timpul lucreaza in colaborare cu Dumnezeu. Am inceput atunci sa-l urasc si pe El. Mi-a trimis o boala, o moarte, nu m-a lasat sa fiu fericita si intr-un final mi-a luat pana si sentimentele.

Acum.. pai.. acum cred ca cel mai mare dusman al meu sunt chiar eu. Eu nu ma mai las sa iubesc, nu mai vreau sa zambesc, nu mai stiu sa fiu copil si in incercarea de a fugi de toata durerea din ultima perioada, mi-am refugiat sufletul intr-un adapost mai rece decat o casutza de eschimosi si mi-e teama sa-l mai scot de acolo. L-am ascuns bine, sa nu-l mai gaseasca nimeni, la capatul unui labirint interminabil, am inchis usa cu multe lacate, am aruncat cheile, am inchis ochii si am plecat fara sa-mi pese ce las in urma.

Insa acum vreau din nou sa-mi pese, chiar daca ma tem prea mult. Dar nu mai am cheile lacatelor, nu mai stiu pe unde sa imi gasesc sufletul in acel labirint inghetat, nu mai am puterea sa-l caut si lacrimile mele de foc nu topesc nicicum gheata. Si incep sa cred ca nimeni nu va mai avea interesul, puterea, curajul sa plece in cautarea sufletului meu pierdut , sa deschida usi, sa topeasca ghetari, sa il gaseasca, sa se lupte cu mine si sa ma invete din nou sa zambesc sincer, sa imi redea sclipirea de copil din privire, sa-mi fie iubit, frate, tata, prieten , sa ma tina in brate pana adorm , sa-mi stearga lacrimile si sa rada cu mine, sa ma certe, sa ma doreasca, sa ma iubeasca...

Altfel spus... Indragosteste-ma de tine... Nu trebuie sa vii pe un cal alb, nu trebuie sa imi aduci stele de pe cer, ci doar sa-mi gasesti sufletul, sa ma inveti sa iubesc, sa zambesc, sa visez si sa fiu copil.

2

2010-09-14T14:37:00.001-07:00

Doua luni.. la noi totul s-a legat mereu de 2... din doua in doua secunde.. raku-2.. o data la 2 zile.. Astazi si la mine se rezuma totul la 2.. doua luni de cand am clipit si atunci cand am deschis ochii, umbra pierderii tale mi-a inchis pleoapele din nou. Si de atunci nimic nu mai e la fel..
De atunci, totul se reduce la dor, la comparatii, la ... tine. Banuiesc ca astazi m-ai privit intreaga zi, ai vazut cum am incercat sa uit ce zi e, cum am incercat sa fug de durere, cum m-am refugiat in tot ceea cu ce tu ai fii sau nu ai fi fost de acord.. si tot degeaba.. la finalul zilei am ramas tot eu cu mine, cu dorul, cu amintirea..
Poate uit sa iti spun in fiecare noapte "Noapte buna", poate rad mai mult, poate ma bucur mai mult, poate reincerc sa fiu eu.. insa stii, vezi, simti ca nu este zi in care sa nu ma gandesc la tine... Am spus candva ca viata mea nu merge inainte fara tine..Pai.. chiar nu merge. Uite, zilele trec, eu imbatranesc cu fiecare clipa, dar mereu mereu esti CU MINE, chiar daca poate doar in gandurile mele..
Doamne, dupa doua luni nu s-a schimbat nimic.. ba da, s-a schimbat : iti simt lipsa mult mai mult.. in rest, mi-e inca dor de tine, te iubesc la fel de mult, te vreau inapoi la fel de mult, sunt la fel de revoltata pe Dumnezeu, pe destin sau pe orice mi te-a luat..Si inca ma intreb "de ce destinul a decis sa ne intalnim si mai apoi ne-a ucis fiecare vis, facandu-ne sa suferim.."

Spre infinit.

2010-09-06T16:45:00.001-07:00

Stand in tren zilele trecute si cunoscuta fiind obsesia mea pentru trenuri, gari si tot ce se poate vedea cu ochiul sufletului in ele, mi-a trecut prin cap ideea ca durerea si dorul sunt doua trenuri.

Merg in directii opuse, la un moment dat se intersecteaza, in unele zile poate chiar stationeaza mult timp in aceeasi gara. In acest timp pasagerii se urca in ele... Nu asa e si treaba cu dorul si durerea dupa ce pleaca cineva? Momentul cand pleaca e momentul cand trenurile sunt in aceeasi gara.. si stationeaza.. tot stationeaza mult timp. Pasagerii nu se pot decide in care tren trebuie sa urce, seamana atat de mult incat pot fii confundate. Se urca asadar in trenul Durerii, merg un timp cu el , privesc pe geam, vad multe trenuri care seamana cu Dorul. Si isi dau seama ca se indreapta in directia gresita. Atunci, se urca disperati intr-un tren oarecare, poate mai fac greseli, poate nimeresc in Alcool, Dependenta, Nebunie, Izolare , insa intr-un final ajung din nou in gara de unde au plecat, cu Dorul si Durerea in stationare.

Se urca de aceasta data in Dor, ii asteapta un drum lung, spre infinit, fiindca dorul nu trece. Si odata cu trecerea zilelor, ei se indeparteaza de Durere, insa Dorul devine parte din viata lor.

Pentru ca timpul le vindeca pe toate, insa mereu lasa cicatrici. In traducere, chiar daca durerea resimtita dupa pierderea unei persoane dragi se atenueaza in timp, dorul parca se intensifica cu fiecare zi..

Si am decis sa public aceasta postare, fiindca la intamplare, am dat "Urmatorul blog" si am citit ce am gasit pe-acol. Pe 6 din blogurile citite [care erau vreo 10-11] autorul/autoarea pierduse pe cineva drag de curand.

De ce?

2010-09-06T15:50:00.000-07:00

Acasa nu mai e acasa. Prietenii sunt cunostinte. Nici macar mancarea nu mai are gust. Ma simt mai puternica, mai capabila sa mut muntii din loc, ca niciodata. As putea spune ca simt ca lumea e a mea, dar totusi nu ma mai simt ca si cum as face parte din aceasta lume. Nu mai iubesc. Nu mai urasc. Nu mai visez. Nu mai sper. Nu mai am idei. Mi-a secat imaginatia. Nu mai stiu sa fac planuri de viitor si nu mai dau doi bani pe trecut. Nu mai imi pasa cu cine ma cert, pe cine cunosc. Nu mai stiu sa pun pret pe lucruri si persoane. Amintirile mele par parca din alta poveste, a altei persoane. Nu mai gandesc inainte sa vorbesc, pentru ca nu ma mai intereseaza ce gandesc sau spun ceilalati. Nu mai imi pasa daca le ranesc sentimentele, fiindca nu ma mai afecteaza nici pe mine nimic. Nu mai vad lumea in culori. Practic, parca vad prin ochii altora, nu prin ai mei. Nu mai stiu sa rad molipsitor. Nu mai am rabdare sa ascult oamenii, sa ofer sfaturi, sa ii fac sa se simta mai bine. Nu mai iubesc soarele si nu mai urasc frigul. Nu mai sufar , dar nici sensul fericirii nu il cunosc. La rascrucile de drum, inchid ochii si merg oriunde, fiindca nu mai stiu pentru ce lupt. Nu mai am idealuri. Nu stiu ce scop trebuie sa ating. Nu stiu incotro sa merg, pentru ca nu stiu spre ce trebuie sa ma indrept.

Nu mai sunt eu. Sunt goala de mine.

De ce?

Un part 8 tardiv..

2010-08-21T15:27:00.000-07:00

Am gasit astazi in calculator un fisier "story part 8". Daca stau si ma gandesc bine, imi amintesc cand l-am scris si ce aveam atunci in suflet. Urma sa-l public dupa ce primeam un raspuns concret.. insa raspunsul a fost mai radical decat m-am asteptat, a fost de fapt o incheiere definitiva pana intr-o oarecare viata de apoi, care sper si banuiesc ca va urma. Totusi, inima nu m-a lasat sa inchid fara sa public aici, desi acum toate acele simtiri si dorinte persista, insa acoperite de cenusa... Pentru cine nu stie inca de ce, sa-l intrebe pe Dumnezeu ;))

"Hei..mi-e dor. Un dor de doare. Nu am crezut niciodata ca voi ajunge sa afirm asta, insa sufletul imi lacrimeaza dupa vorbele tale linistitoare, pielea imi arde dupa imbratisarile tale si buzele au ramas impietrite, asteptand o sarutare.
Nu o demonstrez prea des, insa, acum, in lipsa ta, constat ca am ajuns sa te iubesc. Imi petrec noptile in oras cu oamenii mei, insa la fiecare minut gandul imi zboara la tine. Vreau sa stiu daca esti bine, daca te distrezi, daca te gandesti la mine macar un sfert din cat ma gandesc eu. Vreau sa cred ca adormi in fiecare noapte cu gandul ca in curand vei adormi cu mine in bratele tale, asa cum si eu, de fiecare data cand inchid ochii ma gandesc ca este cu o noapte mai putin pana cand voi inchide ochii in bratele tale...
Poate nu am avut noroc.. insa norocul ni-l facem singuri si sunt sigura ca atunci cand vom fii unul langa celalalt , vom simti ca suntem cei mai norocosi oameni de pe pamant. Doamne, cat mi-as dori sa simti si tu aceleasi lucruri care le simt eu acum, cat mi-as dori sa privesti spre viitorul apropiat si sa numeri incet zilele pana cand vom fi impreuna..iar acest gand sa nu iti provoace altceva decat zambete, fericire si caldura in suflet, asa cum simt eu.
E nerabdare, e curiozitate, insa in acelasi timp e o gradatie ascendenta spre fericirea pe care o voi atinge atunci, in patul tau, in bratele tale, in inima ta. Pentru ca vreau si sper ca voi ajunge acolo.
Mi-ai spus candva ca Dumnezeu te-a lipsit de suflet, si ca atare Dumnezeu nu te-a invatat sa iubesti. Imi voi permite mai mult decat imi permite religia si credinta spirituala si voi incerca, pas cu pas, sa te invat sa iubesti. Imi voi pune trupul, mintea si mai ales inima in joc. Voi lupta cu toate puterile care le am la dispozitie pentru a te invata sa ma iubesti, treptat, pana cand voi fi sigura ca atunci cand ma strangi in brate simti ceea ce sunt sigura ca voi simti si eu la atingerea ta.
Ai incredere in mine, destinul ne garanteaza magie. Nimeni nu ar fi rezistat atator nopti de certuri, atator contradictii si lacrimi cum am rezistat noi, daca nu ar urma luni intregi de fericire.
Mi-e frica de intalnirea noastra, mi-e frica pentru ca stiu ca fii urmata de o despartire care va durea enorm. Stiu ca imi vei lipsi asa cum nu mi-a lipsit nimeni vreodata, fiindca, in sufletul meu, mi-am impus sa te iubesc neconditionat si sa nu te dezamagesc niciodata. Si cu timpul am ajuns sa simt..
Ceea ce sper e sa nu iti bati joc, sa intri alaturi de mine in acest joc si cu bratele in jurul meu si buzele lipite de trupul meu sa raspunzi tandrei mele provocari de a te invata sa iubesti..alaturi de mine..pe mine.. "

P.S. Se pare ca totusi destinul nu ne-a rasplatit cum ne asteptam toata forta si iubirea de care am dat dovada cand am rezolvat chiar si cele mai urate certuri si situatii. De ce? Poate stii tu, poate voi stii si eu candva...

Marea ma cheama la ea..

2010-08-10T13:19:00.000-07:00

Aud marea cum ma striga.. glasul ei ma face sa plang si felul in care il aud tot mai stins ma sperie.. mi-e teama ca nu voi putea sa-i raspund chemarii.. mi-e teama ca voi plange de dorul ei inca un an..
Pe tanti Mare eu nu vreau s-o dezamagesc.. nu vreau s-o las sa ma cheme in van.. nu vreau s-o las sa ma astepte..nu vreau sa permit sa treaca sezonul fara sa ma duc s-o vizitez, sa-i dau o imbratisare, sa-mi plimb tenisii mei vechi prin nisipul ei caldut, s-o las sa ma mangaie, sa-mi vorbeasca, sa ma loveasca cu valurile ei violente, sa creeze amintiri de neuitat..
Si nenea Soare, o daa, si el mi-a soptit acum cateva zile ca abia asteapta sa ne dam "Buna dimineata" pe plaja, cu o bere in mana, cu picioarele in nisip si cu nelipsita felie de pizza.
Si stiti cine si-a facut loc in mintea mea cu chemari misterioase de nopti nedormite si fericite? Domnisorul Cal Balan.. ah, cat ii simt si lui lipsa. Bancile pline, berea la tava, dansul pana dimineata.. alta viata.
Da.. o alta viata care ma cheama la ea cu disperare.. o alta viata pe care o astept de un an de zile.. o alta viata pe care mi-e foarte teama ca in acest an o sa o dezamagesc...

Completare de-a doua zi :)): Da, iubita mea mare, dragul meu soare si white-ul care imi lipsititi atat de mult.. nu va dezamagesc nici de data asta :x. In 4 zile ne vom imbratisa feeric si voi imi veti darui aceea lume magica de care am atata nevoie acum..

"...sa-mi sara in brate, sa-mi spuna "te iubesc, tati.""

2010-08-09T16:36:00.000-07:00

Dragul meu,

Stateam astazi si ma gandeam departe..incercam sa vad lumea aceea pe care noi am fii conturat-o, colorata in cele mai vii nuante , care nu s-ar fii sters curand. Am privit in viitor, undeva peste 15 ani. Am incercat sa ne vad pe noi doi imbatraniti de ani, maturi in minte, inca aceeasi copii in suflet.. Si in peisajul nostru am mai strecurat un suflet. Astfel, am creat o imagine de trei.
Am incercat sa pun imaginile cap la cap doar pentru ca astazi mi s-a trezit o noua dorinta: mi-ar fii placut sa te vad tata. Tu, omul violent, mare, care impune frica tuturor... cu un bebelus in brate. Nu ai idee cat de frumoasa a fost imaginea. Ceva magic, un om mare cu o galma mica si plangacioasa care zambea angelic in bratele tale. Si tu, topindu-te la reactiile micului pui de om. Marele erou adus pe culmile sentimentelor de o fiinta cat palma lui.
Inaintand in ani, am gasit acelasi tu , cu acelasi zambet mare, cu cateva fire de par alb ratacite, sarind mereu in apararea copilului tau, invatandu-l sa fie tare, sa nu cedeze niciodata, sa nu se lase mai prejos decat tatal lui.
Imi imaginez 2 saltele pe jos , unite si pe ele o fiinta de 1 90 cu o fiinta un pic mai mult de-un metru luptandu-se in joaca. Imi imaginez o cina fericita in familie, intr-o camera semi-intunecata, acoperita de rasete si glume, imbratisari si magie. Imi imaginez o canapea si pe ea doi oameni ce i-as fii iubit, uitandu-se la te miri ce film cu multe gloante, foc , lupte si eu in usa , rugandu-ma sa se termine odata.Din camera alaturata se aude o voce linistita de fetita, pierduta in lumea ei cu papusi cu parul balai si barbati plasticati cu rol de cavaleri ai micilor zane cu rochii care de care mai colorate. Te vad ridicandu-te de pe canapea la finalul filmului, ducandu-l dupa cap pe fiul tau spre camera lui, unde el iti spune fericit "Tati, de data asta nu trebuie sa mai lasi lumina aprinsa. Acum sunt mare. Astazi am implinit 7 ani. Poti s-o stingi.". Te indrepti apoi spre camera roz, plina de jucarii si de lucruri pufoase. Acolo o iei in brate pe mica ta minune si o asezi in pat. Ea riposteaza ca trebuie sa se intoarca la jocul ei, ca micile papusi pregateau nunta si trebuie sa o termine. Cu glasul bland ii spui "Micuta mea, trebuie sa se odihneasca si ele inainte de ziua cea mare. Tu, marea organizatoare, ai nevoie de mult somnic dupa cat ai muncit sa fie o nunta perfecta. Asa ca inchide ochii si maine vei vedea roadele muncii tale.". O gadili apoi pana ea nu mai poate de ras si te roaga dulce sa o lasi. Atunci tu ii inchizi incet pleoapele, o saruti pe fiecare ochisor, pe varful nasului si pe frunte, o invelesti in plapumioara ei cu ursuleti si ii urezi noapte buna. Iesind din camera, vii spre mine, ma iei in brate si imi oferi linistea pe care am cautat-o toata ziua.
Da, stiu, am o imaginatie foarte bogata.. insa iti spun .. cu siguranta ai fi fost un tata perfect de care micul tau supererou si eleganta ta printesa ar fi fost mandri. Foarte mandri.

Joc.

2010-08-05T17:49:00.000-07:00

De la un necunoscut. :D

Zodia - Rac

As vrea - Sa invat din nou sa iubesc.

Pastrez - Amintiri :x

Mi-as fi dorit - Sa nu moara nimeni drag mie.

Nu-mi place - Sa fiu singura.

Ma tem - De moarte. A celorlalti, nu a mea. Si de insecte. Si de singuratate.

Aud - Si ce n-ar trebui s-aud :))

Imi pare rau - ca nu am fost in anumite momente unde ar fii trebuit sa fiu.

Imi place - Sa visez, sa scriu, sa ma pierd in muzica, sa imi iubesc prietenii.

Nu sunt - Increzatoare in fortele proprii.

Dansez - Cand am chef.

Niciodata - Injectabile.

Par - Timida si Cuminte.

Plang - Des in ultima vreme. De dor.

Nu-s intotdeauna - Fericita.

Nu-mi place la mine - Fizicul.

Sunt confuza - Cand trebuie sa iau decizii importante.

Am nevoie - De EL.

Ar trebui - Sa merg acum sa dorm. :))

Zaruri pentru natura.

2010-08-04T15:48:00.000-07:00

Printre zilele senine tulburate cu picaturi suparacioase de ploaie si noptile intunecate, stralucind in lacrimi si zambind in stele… mi-a venit o idée. Noi doi am putea invata ploaia sa rada cu 'lacrimi de soare'. Zambetele triste ale cerului pot deveni lacrimile de bucurie ale norilor negri. De cand ai plecat, am invatat ca poti gasi miracole in orice loc comun, am invatat ca banalitatea poate deveni speciala prin faptul ca simti, am invatat sa zambesc atunci cand plang de dor si sa invat din ce candva ignoram.
Atunci inseamna ca totul e posibil. Eu intocmesc un regulament, tu ii dai naturii niste zaruri. De cate ori va da cu amandoua peste trei, va fii soare. De cate ori va da cu amandoua sub trei, va ploua.. mohorat si inchis, gri si deprimant. Dar atunci cand un zar va fii sub trei puncte si unul peste trei.. atunci ploaia va trebui sa invete de la noi sa rada cu lacrimi de soare.
Imagineaza-ti... transpune pentru fiecare om intr-o imagine aceasta idee nebuneasca. Ploaia inseamna picaturi.. iar soarele aduce stralucire si culoare.. lacrimile de soare vor fii niste jocuri halucinante de culori care ii vor uimi pe oameni atat de tare incat vor uita pentru cateva momente de durerea pe care fiecare o are in suflet.. Apoi, cand lumea va privi in substratul acestui proiect magic, va intelege ca totul nu este de fapt o demonstratie a vechii zicale ca imposibilul poate deveni posibil. Si care va fii rezultatul? Oamenii vor incerca tot pentru a deveni fericiti, le vom reda optimismul, ii vom invata sa rada atunci cand plang, sa caute alinare pentru sufletul lor atunci cand cei dragi pleaca prea sus sa ii mai poata atinge chiar in magia prezentei acestora langa ei, ii vom invata sa auda vorbele nespuse, sa citeasca randuri nescrise, sa asculte o muzica angelica atunci cand boxele au obosit.
Astfel, vom avea mica noastra contributie pentru o lume mai buna.. fiindca...la finalul oricarui film, un final fericit aduce zambetul pe buze, in ciuda incercarilor prin care trec personajele... Si viata pe care o traim nu este altceva decat un film.. Doar ca in timp ce suntem actori, ne putem permite din cand in cand sa fim si regizori..
Da, stiu, visez cu ochii deschisi pentru prima data in ultima luna.. Poate undeva chiar exista o lacrima de soare pentru fiecare. Ajuta-ma doar sa le impart...

We'll be together one day.. I promise. :D

2010-07-17T14:56:00.000-07:00

Mi-e dor de tine, bine? Nici nu stiu daca pot folosi sintagma “mi dor de mi se rupe sufletul”, fiindca mi-ai luat sufletul sus cu tine atunci cand ai plecat. SI atunci ce ma doare, daca suflet nu mai am? Ma doare ca nu am apucat sa-ti mai spun o data “te iubesc”, nu am apucat sa-ti spun “bun venit”, nu am apucat sa te mai strang in brate, sa adorm si sa ma trezesc langa tine, nu am apucat sa-ti spun “ramas bun”. Dar nu voiam sa fiu nevoita sa-ti spun ramas bun! Nu asa!!!
Stiu ca acum te uiti de sus la mine si stiu ca-mi repetai mereu sa nu plang orice ar fii, dar spune-mi,spune-mi cum sa nu plang cand mi-ai fost luat fix in momentul in care , poate, mai mult ca niciodata voiam sa fiu langa tine?
Am gresit, stiu, am fost slaba si proasta. Am lasat timpul sa treaca pana a fost prea tarziu. Si da, trebuia sa fiu acolo! M-am saturat sa-mi spuna lumea ca poate nu schimbam nimic daca eram acolo, cand stiu prea bine ca schimbam tot. Si tu stii asta la fel de bine ca mine si stiu ca nu ai vrea sa ma simt vinovata, insa ma simt. Spune-i acelui Dumnezeu crud de care nu mai vreau sa aud curand ca imi dau 10 ani din viata doar sa dau timpul inapoi sa demonstrez tuturor ca eu am dreptate, ca totul era bine daca eram acolo si astfel as reusi sa fac sa fii in continuare langa mine , langa ei..
Mai tii minte seara in care ti-am spus plangand ca eu nu pot merge mai departe daca nu am pentru ce sa lupt, pentru cine sa lupt? SI mi-ai zis ca te am pe tine, merg mai departe pana la ultima putere pentru tine. Acum ce fac? Pentru cine mai lupt? Pentru ca nu mai vreau sa lupt pentru nimeni si nimic,vreau sa vii inapoi. Am nevoie de tine, chiar am.
Nu mai pot sa ma prefac fata de parinti si de prieteni si de toata lumea ca sunt bine. Nu mai vreau. Daca vrei sa fiu tare, iti spun ca singurii oameni de pe planeta asta pentru care vreau sa fiu tare in momentu de fata sunt fratii tai. Sopteste-mi cumva, tu intotdeauna ai gasit o solutie..cum sa-i ajut, cum sa fiu langa ei si de ce au ei nevoie acum.
Nimeni inafara de tine nu stie cat ai insemnat pentru mine, nimeni nu ar intelege de ce doare asa rau. Si nici nu sunt sigura ca vreau sa treaca. Nu sunt sigura de nimic. Sunt sigura doar ca toate paginile de vise ce ni le-am facut trebuiau sa prinda contur. Si eram atat de aproape sa le conturam! Ai spus ca o sa ajungem la 30 ani si nu o sa stim cine a facut primul pas. Nu am prins nici macar 20...
Deci nici nu pot scrie randurile astea pentru ca nu vreau sa cred ca nu mai esti. Inca vreau sa sper si sa astept ca o sa intri si o sa-mi zici ca a fost o gluma, ca totul e bine, ca pot veni la tine cand vreau. Si atunci peretii se aduna pe mine, inima-mi urla, lacrimile o iau razna si mintea imi aminteste ca tu chiar nu mai esti.
A fost prea brusc!!! Nu ma asteptam la asta, chiar daca adormeam nopti la rand cu lacrimi de ingrijorare ca stiam ca iar esti implicat in nu stiu ce batai sau alte chestii, am avut mereu incredere ca o sa treci si o sa trecem peste toate si o sa fie bine. Chiar tu ai spus ca vei pleca peste vreo 50 ani... Chiar ma gandeam zilele trecute daca sunt in stare sa aleg o relatie in care 60 la suta din timp sa fiu ingrijorata. Si cand stiam ca e vorba de tine, nu aveam nici cel mai mic dubiu ca asta vreau sa aleg. Insa nici macar nu mi-a mai fost lasat dreptul de a alege, dreptul de fii fericita alaturi de tine, de a trai viata aceea alaturi de “smenarul meu”, ca tot te-am terorizat saptamani la rand cu melodia aia..
Ce pot sa-ti mai spun? Pentru ca intotdeauna ai stiut mai bine ca mine ce e in sufletul meu, sunt sigura ca de acolo de unde esti te descurci si mai bine sa ma ghicesti.. Imi e dor de tine, la toti ne e.. Si , sper ca stii ca in ciuda tuturor reprosurilor si certurilor provocate la nesfarsit de mine, chiar te-am iubit foarte mult. Sa ai grija de noi de acolo de sus..oricum stiu ca o vei face.. Ai grija de baieti, nu ii lasa sa faca vreo greseala si nu-l mai lasa pe Dumnezeu sa mai ia pe vreunul acolo. Fii la fel de curajos cum ai fost mereu si infrunta-l, inainte sa provoace mai multa suferinta..Cat despre mine, decizia iti apartine.. ajuta-ma doar sa fiu langa ei, daca au nevoie de mine..Sa nu-ti gasesti vreo alta domnisoara pe-acolo pe sus pana vin eu, chiar daca poate va dura o vreme :-w. Adica stii tu de intelegerea noastra, ramane valabila. Pana venim si noi care am ramas pe-aici, tu fa un pic de ordine pe-acolo. Sa ma astepti cu Chuppa Chups verzi,asa cum ne-am inteles. Si nu, nu gandi porno. Te iubesc. P.S. Te simt cand imi stergi lacrimile si imi redai optimismul ca ne vom desena visele intr-un mod mai special decat au facut-o ceilalti, nu esti asa smecher cum crezi >:P Multumesc :D

Offline catre Dumnezeu: pentru Tine suntem niste numere la loterie?

2010-07-15T09:14:00.000-07:00

In general , timpul ca notiune de viata isi anunta startul, mai mult sau mai putin precis. Uneori sugereaza si finalul...insa, de cele mai multe ori ii scoate pe cei dragi din scena fara nici un avertisment. In secunda asta ii ai langa tine,razi, glumesti faci planuri de viitor, creezi iluzii si astepti sa trasezi conturul..in secunda urmatoare toate se indreapta spre un haos general, unde tot isi pierde din sens, oamenii varsa multe lacrimi si in fiecare zi se mint cate putin singuri,pentru a alina durerea,cauta pretexte false gen Dumnezeu a stiut ce face, ca asa e mai bine , ca voia sa fie langa nu stiu cine sau ca asa trebuia sa se intample. Spune-mi atunci,Doamne, cum iei la tine atatea suflete tinere in fiecare an? Ti se pare tie correct ce faci? Poate fac greselile lor, insa din cate stiu timpul schimba multe asa ca poate in timp situatiile se imbunatatesc. Si bun, mergand pe ipoteza pedepsei asa-numita divina, cei din jur merita nopti de lacrimi , durerea sfasietoare si creearea unei noi iluzii ca se vor intalni in viata de apoi? Sa nu zic imediat ceva despre toate astea…
Un exemplu? Foarte bine, Imi rup nu bucata din suflet, ci sufletul sa-ti ofer exemplul. Ai luat la tine pe copilul asta pe care-l iubesc eu asa. El n-a avut viata usoara, eu nici atat. Am facut amandoi tampenii in timp. Insa, poate erai intors cu spatele si nu ai vazut ca in ultimele 4 luni ne-am schimbat amandoi in bine, ne-am facut promisiuni pe care le-am respectat, mai mult sau mai putin, am invatat reciproc sa iubim , sa iertam , am incercat in masura in care am putut sa fim alaturi unul de celalalt in ciuda distantei pe care apropo, daca tu le faci pe toate, tot tu ai pus-o intre noi. Si uite, venea luna august. Era o chestie pe care amandoi o asteptam de mult timp, stiam cu siguranta ca fericirea noastra adevarata incepe atunci si doar gandul ca ziua aia se apropie m-a ajutat sa trec peste tot. Dar ai stricat tu tot , cu un moment de neatentie in care l-ai lasat pe dracusor sa-si vare coada. L-ai facut pe el sa dispara, m-ai distrus pe mine tocmai cand eram mai sus, mai plina de speranta si iti multumeam mai mult pentru ca in sfarsit, toate merg bine, i-ai distrus familia,prietenii care erau fratii lui.. nu crezi ca au suferit destul anul asta? Trebuia sa-l iei si pe el dupa inca o lupta cu moartea pe care a dus-o? De ce acum si nu atunci? Explica-mi!!!!!!!! Nu poti, pentru ca niciodata nu te cobori la nivelul nostru sa ne raspunzi la intrebari. Si pentru ca nu cobori aici , intre noi, nu stii cum doare gandul ca nu-I vom mai auzi niciodata vocea, nu-I vom mai vedea niciodata zambetul, nu-I voi simti imbratisarile si nu ma voi trezi langa el dimineata. Asta in cazul meu, cand nici nu ne leaga atatea amintiri…
Daca pe mine ma doare de innebunesc, ei cum sunt? Ei, fratii lui. Cum crezi ca se simt cand se intalnesc si vad ca , abia impacati cu ideea lipsei unora dintre ei, trebuia sa treaca din nou prin asta? Cum crezi ca se simte sufletul lor cand oameni alaturi de care au crescut nu mai sunt acolo cu ei? Cum intra in locurile unde-si pierdeau noptile si cum fiecare scaun, fiecare perete le vorbeste despre el? Cum se simt ei cand pun mana pe telefon, dau in agenda peste nr lui si ar vrea sa-l sune sa vada ce face, unde e , dar dintr-o data ceva de mii de ori mai dureros decat o lovitura fizica le aminteste ca nu mai pot suna? Cum o sa fie si peste luni de zile, cand intamplator o sa dea peste o poza cu el si o sa-si aminteasca tot, asa intr-o secunda, o sa le treaca prin cap tot prin ce au trecut, precum si faptul ca e..the end? Explica-mi si mie, e un fel de loterie a sortii si de data asta ei au avut mai mult ghinion? Cati dintre ei ai rapit anu’ asta si de ce? Scuza-mi intrebarea, pentru moment aveam senzatia ca meritam si noi astia ce-am ramas aici o explicatie.
Din pacate, tot tu te ocupi si cu minunile. Atunci, da-ni-l inapoi. Nu vreau pe altcineva in schimb, nici ei nu vor, il vrem pe el. O persoana din milioanele care le ai acolo. Ia-ne 10 ani din viata la fiecare care am plans dupa el si da-l inapoi. De ce nu exista cale de mijloc, daca noi suntem dispusi sa sacrificam? Nu te inteleg , Doamne. Deloc. Insa stiu ca mai e un singur lucru pe pamant pe care ai avut ocazia sa mi-l iei si nu mi l-ai luat. Stii la cine ma refer, iti multumesc pentru asta. Insa.. sper ca loteria asta nu s-a mutat in jurul meu, pentru ca daca pierd si persoana aceasta in viitorul apropiat, o sa poti considera ca m-ai pierdut si pe mine de tot.

P.S. Daca cumva tot ce ai facut sa-l tii departe de mine era un fel de avertisment ciudat si mult prea dureros, afla ca in general imi place sa dau singura cu capul si sper pana-n ultima clipa ca pot ocoli zidul de care-mi striga toti ceilalati ca e in fata. Si, apropo, in majoritatea cazurilor reusesc sa-l ocolesc.

Offline catre Dumnezeu : Unde ne e vara?

2010-07-08T14:17:00.000-07:00

Asculta mai multe audio Muzica
Fara suparare, Doamne, dar vreau sa te intreb si eu ceva... Ce ai de gand cu vacanta noastra de vara? Ii spune "de vara", asa ca oamenii se asteapta sa le mangaie razele soarelui chipul, sa nu stie ce haine sa mai arunce de pe ei, sa-si planifice calatoriile lungi doar noaptea pentru a nu muri de cald, sa fie liberi sub cerul senin... Insa, in schimb, cei mai norocosi dintre noi ne plangem de ploaia care cade zilnic, de temperaturile scazute care ne fac sa credem ca e toamna si timpul sa ne intoarcem la scoala a venit deja, de dureri de cap din cauza presiunii si de raceli si alte cele din cauza inadaptarii organismului la asemenea conditii in acest anotimp. Cei mai ghinionisti se lupta cu moartea printre valuri interminabile create in propriile lor orase , asteapta ajutoare pentru ca nu mai au nimic fiindca totul le-a fost luat de ploile zilnice de care vorbeam mai sus si sunt sigura ca acei copii nici macar nu mai stiu ca e vacanta.

Stii, am terminat cu examene, licente, sau simplu doar scoala.. iar noi, tinerii, am vrea sa ne aflam pe o plaja unde soarele sa ne zambeasca viclean, sa simtim doar uneori picaturile racoritoare ale unei ploi calde de vara, sa stam noaptea intinsi pe nisipul inca fierbinte sau pe iarba umeda si sa privim cerul, imbracati sumar, fiindca nici macar noaptea nu poate aduce frigul. Am vrea sa luam un ghiozdan in spate, un cort si un sac de dormit si sa plecam undeva unde sa nu stie nimeni de civilizatie, sa ne distram nopti la rand si sa plecam doar cand simtim lipsa unui pat adevarat. Dar nu putem,nu? Nu putem fiindca ploaia ne-ar izgoni acasa in prima noapte, urmand blistere de paracetamol si sticlute de sirop de tuse.

Si ce e de facut, Doamne? Sa ne gandim ca vacanta asta e doar una din-aia dintre semestre in care ne luam pe noi gecutele groase si fugim repede prin oras, fara sa privim sau sa ne oprim decat acolo unde ni se poate servi ceva cald? Sa uitam de noptile cu cortul, de dormitul pe plaja, de diminetile cand la 8 ne trezeam uzi de soarele care incalzea materialul cortului si sa bem o bere rece ca sa ne racorim? Sa uitam de momentele in care ziceam "Ma plictisesc, hai sa facem ceva. Da, hai, cati bani ai? Uite atatia. Bine, hai la mare, hai in Sibiu, hai in Timisoara, hai oriunde. Hai sa mergem in gara si vedem unde este tren." . Sa uitam de toate astea doar fiindca jumatate de tara e sub ape si cealalta jumatate evita sa plece in calatorii de teama schimbarilor de vreme? Ce sa facem? Sa stam in casa, sub plapumioara ca iarna? E vara, Doamne, e vara. E momentul nostru de libertate, rebeliune,distractie. E clipa in care ne conturam amintiri de neuitat, in care ne aruncam in gol fiindca stim ca suntem prea puternici sa picam jos, ca putem zbura oriunde vrem, chiar si cu putini bani in buzunar? Soarele verii ne dadea aripi si ne desena amintiri. Dar pana si asta parea prea mult, nu? Acum am pierdut tot. Pentru niste tineri obisnuiti sa isi petreaca verile cat mai departe de casa, e cea mai grea pedeapsa. Pentru niste tineri care pana acum au dat ce a fost mai bun din ei si au asteptat cu nerabdare aceasta binemeritata independenta e aproape o crima sa nu poata sa simta sub talpi atingerea nisipului fierbinte sau pe obraji roua diminetii atunci cand ies din cort.

Te-am suparat toti, Doamne, stim.. insa... chiar sa ne iei vara?:(

Story part 7

2010-06-26T15:21:00.000-07:00

Nu mai avea nici o veste de la el de cateva saptamani. Era ingrijorata .. atat de starea lui, cat si de starea ei.. nu obisnuia sa se consume atat pentru un aproape-necunoscut, insa ceva din ea nu ii putea oferi linistea de care avea nevoie. Simtea ca e ceva cum nu a mai simtit niciodata, nu cunostea sentimentul. Sau.. poate doar se ferea sa recunoasca. Ceva in inima si mintea ei nu-i dadea pace, o rascolea incet pas cu pas, precum un baietel de 3 ani care se joaca cu lopatica in nisip, precum valurile nestapanite ale marii.. Insa acum.. cand nu mai avea nici o veste de la el...era ca si cum vantul se chinuia in disperare sa creeze valuri pe mare, insa marea ramanea mereu intr-o liniste eterna, imuna la eforturile vantului. Si ce rezulta? Un vant incompetent.. si o mare incompleta.. Da.. ea era vantul, ea simtea ca bate in nestire degeaba, simtea ca el e incomplet fara ea insa nu putea face nimic mai mult. Nu isi putea gasi echilibrul interior pana nu afla ceva despre el, isi petrecea noptile cand cu ochii deschisi si cu gandul la el, cand cu ochii inchisi, visandu-i pe ei.. ei doi.. impreuna, iubindu-se neconditionat, fara limite, intr-o armonie perfecta, care parea rupta dintr-un basm ..

Asa, cufundata in gandurile ei, cu imaginatia zburand departe..insa nu mai departe de bratele lui.. fu surprinsa cand auzi soneria sunand.. Merse incet spre usa, suparata la gandul unor posibili musafiri, deschise usa si vazu postasul.Avea in mana un plic intins spre ea. Il lua, isi lua ramas bun si inchise usa...Nici nu isi imagina ca era de la El. Tocmai EL. Il deschise banal si incepu sa citeasca ca intr-o rutina straveche, insa atentia ii fu acaparata in curand de cuvintele care parea rupte din inima Zanei Dorintelor..
"Iubita mea, nu am vrut sa-ti dau nici o veste fiindca am asteptat sa ma fac bine. Acum sunt bine, am realizat in timpul petrecut aici ca trebuie sa profit de fiecare clipa, asa ca incep prin a-ti spune ceva ce poate trebuia sa-ti spun de mult: TE IUBESC. Te iubesc, inger, cum nu am iubit pe nimeni si senzatia imi e ciudata, o simt confuz, precum o ceata care nu vrea sa se ridice de pe inima mea si totodata, pe care eu vreau s-o tin acolo. Maine voi iesi din spital. Astept sa termini scoala si voi veni dupa tine, te voi lua la mine.. Nu trebuie sa le spui nimic parintilor tai, nu trebuie sa iei nimic la tine... ne vom avea unul pe altul. Nu vreau sa te sochez cu scrisoarea asta, insa vreau sa nu mai pierd nici o clipa din idealul de fericire ce simt ca l-as putea atinge alaturi de tine. Pe curand.. ".

Cand impatura scrisoarea simti in coltul ochilor cum se prelingeau lacrimi.. in coltul gurii se contura un zambet.. Se temea de gandul ce prindea contur in mintea sa, de bataile amplificate ale inimii, de zambetul ei plin de fericire, de senzatia de speranta ce ii inunda corpul.. se temea mai ales de dorinta de a-l avea aproape, langa ea, sa adoarma in bratele ei , dimineata sa se trezeasca si sa-l sarute pe frunte, grijuliu precum o mama, gingas precum o iubita.., sa piarda ore intregi in bucatarie gatind , printre zeci de minute de intreruperi pline de dragoste.. sa umble cu el pe strazi pline de alti oameni, insa in jurul lor sa para ca nu mai exista nimic, ca totul e acolo , atunci, pentru ei. Doar pentru ei. Totul parea de vis.. insa parea realizabil alaturi de el.

Inchise ochii zambind, era prima seara in ultimele saptamani cand adormea cu o senzatie de implinire sufleteasca.. Si era bine.. atat de bine. Parca simtea deja atingerea lui.. doar cateva zile pana vor fii din nou impreuna. Era indragostita. Da. Si acum nu se mai temea sa recunoasca. Poate ca in sfarsit soarele a rasarit si pe strada ei...

Completare [20 iulie 2010]: Soarele nu rasarise, era doar o iluzie. In scurt timp afla ca el murise, luand cu el astfel toata speranta, visele, iluziile, planurile, fericirea. THE END!

Story part 6.

2010-05-10T14:07:00.000-07:00

Timpul in spital trecu grabit , era din nou acasa, era din nou singura si inca nu stia daca ceea ce vazuse fusese un vis sau realitate. Ii era frica sa creada si sa isi lase sufletul sa simta din nou, asa ca se consola cu ideea ca fusese doar un vis frumos. Timpul se scurgea incet, ea vorbea des cu el insa niciodata nu indrazni sa-l intrebe direct nimic legat de ei doi. Era prea frumos totul. Apoi , intr-o zi, dupa o saptamana intreaga in care nu vorbisera.. primise un telefon care o lasase cu lacrimi in ochi si cu maini tremurande.. el suferea de o boala, care acum se inrautatea. Mai grav decat starea sa fizica era starea sa psihica..la telefon parea atat de trist, debusolat si lipsit de speranta incat fata simti o incredibila dorinta de a fii langa el , sa-i fie alaturi si sa-i sopteasca aceleasi cuvinte pe care el i le soptise cand ea fusese internata. Insa , cu lacrimile siroind pe obraz si inca cu speranta in suflet, ii scrisese o scrisoare pe care nu stia daca i-o va trimite vreodata..

"Iubitul meu ,

Stii ... ai aparut in viata mea cand aveam mai multa nevoie de o iluzie in care sa cred. Nu am inceput cu dreptul, insa in timp mi-ai aratat o fata a ta care mi se pare imposibil sa existe in realitate, insa esti tu.. mi-as dori atat de mult sa fiu singura care ti-a cunoscut aceasta parte si care ti-o va cunoaste vreodata. E aproape inacceptabil pentru altii cum o persoana poate iubi o iluzie, cum poate spera neconditionat ca va prinde contur si cum isi poate lasa lacrimile sa curga incet pe obraz la gandul ca nu ii e bine, ca nu e langa el, ca isi doreste enorm sa fie acolo, sa traseze cu mainile ei un contur negru puternic la aceasta fantezie si apoi, de mana cu el , sa o coloreze impreuna in orice culoare doresc. Sa sopteasca cuvantul "acasa", apoi sa inchida ochii si "acasa" sa nu fie locul unde a crescut, oamenii pe care ii cunoaste de o viata, ci sa simta ca "acasa" va fii doar in bratele lui. Sa ramana treaza pana la ore tarzii in noapte asteptand un semn, iar apoi sa inchida ochii cu pleoapele incarcate de grija si dragoste, de dorinta si speranta.

Ti-am spus intr-o seara ca eu nu pot merge mai departe daca nu am un tel spre care sa ma indrept, un lucru sau o persoana pentru care sa sper, sa lupt mereu si care sa-mi dea forta de a gasi in mine puterea de a merge mai departe. Mi-ai raspuns ca .. cu tine cum ramane? Intotdeauna mi-ai facut inclusiv sufletul sa zambeasca cu replicile tale care nu sunau a fi gandite, ci sunau ca spuse din suflet , simtite. Nu te-am crezut niciodata pe deplin, insa inimii mele ii placea sa te asculte, sa te creada, sa te iubeasca in fiecare zi mai mult. M-ai certat cu atata dragoste cand am gresit incat mi-a fost imposibil sa nu-ti promit ca, de dragul tau, nu voi mai gresi a doua oara. Mi-ai redat stralucirea din privire si mi-ai creat in minte o imagine atat de perfecta incat parea ireala. Poate, fara sa-ti dai seama.. in timp .. ai fost tu sursa mea neconditionata de speranta, de putere, de zambete.

Stii..eu nu mai stiu sa iubesc. Ranile din trecut au lasat cicatrici adanci, persoanele mi-au taiat aripile si eu am incetat sa simt, sa sper, sa caut. Insa, cand inchid ochii si imi las mintea sa mearga departe..pana la tine, sa creeze portrete in care eu, imbracata cu tricoul tau care mi-e mare stau la tine in brate, iar tu iti lipesti buzele de umarul meu dezgolit.. atunci simt ca as putea iubi, ca as putea crede, as putea spera si as putea visa din nou.

Acum e randul meu sa te fac sa mergi mai departe. Nu imi pot alege cuvintele prea bine, insa iti spun ca asa cum eu am promis ca voi merge mai departe pentru tine.. tu trebuie sa promiti si sa crezi mai mult decat orice ca trebuie sa lupti pentru tine, pentru mine si mai ales pentru noi. Nimeni nu poate garanta ca iluzia nu se va spulbera cand vom trasa conturul, insa nimeni nu poate contesta ca , daca totul e asa cum e acum, avem pentru ce lupta, pentru ce merge mai departe. Eu simt, ceva din mine imi spune , imi zbiara in urechi ca totul va fii bine si vom putea gusta din paharul pe care il umplem impreuna de atata timp.. Trebuie doar sa crezi in mine, in tine si in noi. Doi..."

Ajutati-o pe Beatrice!

2010-05-01T01:16:00.001-07:00

http://mariabeatrice.wordpress.com/

Beatrice are nevoie de ajutorul vostru! Ajutati-o pe Beatrice!

Story part 5, IN SFARSIT! [recititi 1 2 3 4, ca a cam trecut mult timp..]

2010-04-29T14:56:00.000-07:00

Intr-un final, ea ridica usor capul. Luase o decizie..era timpul sa se ridice si sa plece. Poate ca ramanand , putea urma ceva frumos, insa durerea care ii amortea sufletul acum era insuportabila. Respira adanc , parca strangand putere si cu glasul stins ii spuse: "Dragul meu, mi-ai lipsit si tu. Probabil o sa-mi lipsesti mereu, dar e mai bine ca un punct odata pus sa incheie propozitia pentru totdeauna. Sa ai grija de tine. Te iubesc.". Se ridica de pe scaun, se apleca asupra lui si il saruta pe frunte. Pentru ea, acesta era gestul suprem de afectiune. Si simtea nevoia sa i-l mai arate o data, astfel parca sublinia tot ceea ce i-a spus inainte. Nu il lasa sa raspunda, nu dorea o discutie, nu putea intretine o discutie. Se intoarse cu spatele, picioarele ii tremurau..de fapt tot trupul ei tremura. Se intoarse la masa ei, unde prietenele ei amutisera. Isi luase la revedere si de la ele, fara a oferi vreo explicatie si iesi repede pe usa localului. In coltul ochilor ei deja se strangeau lacrimi pe care dorea sa le verse doar cand era singura. Mergea pe drum plangand, grabita, fara sa acorde atentie oamenilor de pe strada, luminilor intermitente ale semafoarelor, masinilor care se indreptau spre ea...
Si atunci o frana brusca si asurzitoare ii intrerupse gandurile pentru o clipa. Apoi totul deveni negru...
Se trezi apoi intr-o mare de culori monotone si forme saracacioase. Auzea voci care rasunau puternic in urechile ei, insa precum un zgomot de fond. Intregul decor rabufnea a agitatie, dar ea, calma precum o zi insorita de vara, nu intelegea ce se petrece. Se simtea atat de epuizata incat nici macar psihicul nu ii permitea sa se agite sau sa se gandeasca unde se afla. Ii trecu apoi prin minte un gand razlet : Cam asa vedeau oamenii in filme cand se trezeau in spital. Da, poate asta e. Dar oare de ce? In fine, era obosita, va inchide ochii. Si din nou totul deveni negru si tacut.
Nu stia cat timp trecuse cand deschise ochii din nou. Insa de data aceasta, totul era perfect conturat, in jur domnea o liniste morbida iar culorile erau intunecate. Privi speriata in jurul ei si realiza ca se afla intr-un salon intunecat de spital. Pe geam putea zari stelele pe un fundal negricios. Era noapte. O noapte la spital. Oare de cat timp se afla aici? Incerca sa isi miste piciorul, insa o durere ii inunda trupul, dar trecu repede. Apoi, cand incerca sa-si ridice mana stanga simti o atingere calda pe mana ei. Brusc, isi aminti de tot ce se petrecuse. In mintea ei se realizasera legaturile. Avusese un accident, din cauza lui. Privi spre calendar, era 12 martie. Zacea aia de 4 zile, inconstienta. Din cauza lui. Imediat ce se va putea misca, ii va arata ea. Insa vocea care o intrerupse din visare nu era a lui..
O recunoscu repede. Desi il vazuse doar de doua ori in viata ei, vorbisera enorm la telefon, deci ii era poate cea mai familiara voce. L-a cunoscut in urma cu un an la un concert. S-au inteles perfect din prima clipa si in discutiile care au urmat se completau reciproc. I se parea mereu ca totul e ca un film si ca parca sunt complementari. Nu locuiau in acelasi oras , ci la mare departare. Desi nu il cunostea foarte bine, in ultimele saptamani parea sa-l doreasca enorm, sa-i simta lipsa, sa-l vrea langa ea. Si acum era acolo..langa ea.. nu stia cum aflase de accident, cum de el era singurul care era cu ea si cum de ii pasa atat de mult de starea ei. Dar nici macar nu contau toate astea.. Important era ca el se afla acolo cu ea. Acum atat durerile fizice cauzate de accident, cat si ranile vechi sufletesti, parca pierdeau din intensitate, devenind suportabile...

Un interviu: Lecart

2010-04-18T13:03:00.000-07:00

New. By me. Click here.

Un interviu diferit: Vescan

2010-03-26T02:06:00.000-07:00

Interviu Vescan.Made by me. Click aici.

Un interviu diferit: Dj Twist

2010-03-19T15:01:00.000-07:00

1. Gandesti si actionezi sau actionezi si abia apoi te gandesti la consecinte?
Twist: Actionez gandind :)) nu ma prea gandesc la consecinte, dar in general fac alegerea corecta

2. Crezi in destin sau consideri ca viata ne-o facem singuri, fara sa fie scris undeva ce urmeaza sa se intample?
Twist: M-as contrazice singur daca as incepe sa-ti spun parerea mea despre astea.. pana la urma cred ca e scris undeva

3. Cum ar trebui sa fie femeia langa care vrei sa imbatranesti ?
Twist: Exact asa cum e a mea !

4. Pe ce pui cel mai mult pret in viata?
Twist:hmm cu asta m-ai blocat... sunt multe lucruri pe care pun pret, n-as putea sa zic ca pun pret doar pe un lucru in viata

5. Spune-mi povestea celei mai frumoase intamplari din viata ta.
Twist: Sincer nu stiu care a fost cea mai frumoasa intamplare din viata mea !

6. Cu ce gand te confrunti cel mai des?
Twist: Cu tot felu de oameni de-am pixu :)

7. Ce efect a avut asupra ta prima dezamagire din viata ta?
Twist: am inceput sa beau mult

8. Exista vreo melodie in care te regasesti in totalitate?
Twist: nu neaparat, am un playlist de "cantece" in care ma regasesc

9. Consideri ca in ziua de astazi oamenii au uitat sa lupte pentru realizarea viselor?
Twist: cunosc oameni care continua sa lupte si oameni care lupta sa-si traiasca viata

10. Fericirea e in lucrurile marunte sau e conditionata de bani?
Twist: jumi-juma

Acid pe rani

2010-03-18T14:10:00.000-07:00

E momentul in care dau foc la tot si plec. Momentul in care trag adanc aer in piept, inchid ochii si odata cu aerul ce-mi explodeaza din plamani, scot din mine tot, tot ceea ce tine de tine, tot ceea ce tine de lume. Raman doar eu cu mine. Si asa se incheie totul. Incursiunea mea prin viata ta ia sfarsit, rup in mii de bucatele tot ceea ce am fost NOI pana acum. Clipa in care pun un punct hotarat dupa o fraza lunga..mult prea lunga..
Cartea sufletului meu nu mai suporta o continuare. Nu mai vrea sa inscrie in paginile ei nici macar o alta fraza. Nu las in urma mea pagini albe, ci pagini pline de cuvinte transparente, vorbe atat de firave, purtate de vant in lumea asta mare..
E ultima picatura din pahar, o sorb cu deliciu , ca si cum as gusta pentru prima oara din nectarul acesta. Apoi paharul ramane gol, patat de urmele bauturii in care am ascuns vise, am furat fericiri si am mintit destine.
Las armele jos, refuz sa inchei tratate si sa semnez aliante. Devin neutra la tine, la mine, la noi, la tot. Pentru mine razboiul s-a incheiat, privesc pentru ultima data campul de lupta unde zeci de vise zac moarte pe jos. Zaresc pe alocuri dorinte care inca sangereaza si printre cadavre, vad cum cu ultimele puteri se plimba o fantasma a sperantei. Dar e tot mai slabita si in curand va cadea si ea.
Cu ochii atintiti spre apus, cu o carte cu pagini invechite in mana, las sa curga ultima picatura de ploaie pe obrajii mei, ascult in minte ultima nota a cantecului, privesc marea nepieritoare apoi cu maini tremurande inchid cartea si o arunc in valuri.

Poate isi va scrie altcineva destinul in paginile ei..

Un interviu diferit: Kazi Ploae

2010-03-09T13:49:00.000-08:00

1. Spune-mi o metafora care crezi ca s-ar potrivi cel mai bine vietii.
Kazi: E doar o perioada , si spunem asta pana cand ne dam seama ca viata e doar o ''perioada ''

2. Cu ce gand te confrunti cel mai des?
Kazi: Cu gandul ca incercand sa-i ajut (pe oameni), am nenorocit generatia " foarte genial " .

3. Ce "remedii" folosesti pentru a-ti gasi raspunsurile la intrebarile care te macina?
Kazi: Trebuie doar sa pui intrebarile corecte .

4. Ce esti in stare sa faci pentru a obtine ceea ce doresti?
Kazi: Probabil orice . Dar fiecare dorinta se va transforma eventual in regret, sa stii asta .

5. Ai vreun anumit principiu dupa care te ghidezi mereu in viata si pe care nu l-ai incalca niciodata?
Kazi: Ma leg intotdeauna la sireturile de la piciorul drept inainte de sireturile de la piciorul stang .

6. In ce ai masura timpul daca nu ar fii secunde,minute etc.?
Kazi: In zambete .

7. Din ce cauza crezi ca majoritatea oamenilor sunt atat de "redusi" in actiunile lor?
Kazi: Din cauza globalizarii . E un sat planetar , internet si retribalizare . Individualism mutant .

8. Ce loc crezi ca mai ocupa preocuparea pentru cultura in randul tinerilor de azi?
Kazi: Nu ocupa absolut nici un loc . Reperele sunt false , fanteziile sunt impuse , cultura e de consum .

9. Spune-mi cateva lucruri esentiale in formarea caracterului unui om
Kazi: Parintii , Educatia , Anturajul , Suferinta si Nebunia , pe care trebuie sa o gusti inainte sa devii om .

10. Ce ai face sa dispara din lumea asta, daca ai putea?
Kazi: Generatorul de particule de la Geneva . Foametea in Africa .

Asculta mai multe audio Muzica

Story part 4. [citeste 1 2 3 inainte :D in ordine, evident.]

2010-03-03T15:08:00.001-08:00

In aceasta dimineata se trezi cu greu din pat. Era una dintre cele mai grele incercari prin care trebuia sa treaca, pana acum, de la despartirea lor. Si avea de gand sa-i faca fata cu brio. Astazi ar fii implinit 4 luni. Era o zi timpurie de martie, 7, iar vantul batea puternic crengile salciei in geamul ei. Asa batea si amintirea lui la poarta inimii sale.. putea parca sa auda o sonerie care insista sa i se deschida usa spre nebunia ei..
"Astazi nu va fii o zi usoara , printeso." - isi spuse in gandul ei - "..iar o zi grea, cere o provocare mare.. ". Nu stia ce va face, insa era sigura ca va face ceva memorabil, va depasi un obstacol in lupta cu propriul suflet.
Ziua decursese la fel de banal ca toate de pana atunci, iar apropierea serii ii facea inima sa bata cu viteza. Imbracata exact ca si in ziua in care l-a cunoscut, pasi in intuneric afara. Se intalni la scurt timp cu prietenele ei si plecara spre localul unde mergeau mereu. Era si locul unde s-au sarutat prima data, unde pentru prima data a simtit din nou fiorii iubirii. Intrase in bar cu inima stransa, simtea ca e acolo, insa cu 4 luni in urma. Retraia trecutul. Se aseza la masa si cand isi intoarse privirea , de ce se temea cel mai mult incepea sa prinda contur. Era acolo. Era EL. La aceeasi masa unde s-au cunoscut, unde a inceput totul. Statea gandit, rotind in maini o halba de bere. Dupa expresia fetei lui, cu siguranta nu era prima.. Brusc, un gand o izbi puternic: asa era el si inainte sa o cunoasca, il vedea si inainte sa se intalneasca la o masa in colt, cu berea sau paharele de tarie in fata, pierdut, pustiu.. Nu avea pe atunci o parere prea buna despre el, insa misterul lui o atragea atat de mult incat nu a durat mult pana cand s-a asezat la masa lui si a intrat in vorba cu el. Asa incepuse tot..
Isi comanda si ea niste vodka. Avea nevoie de ceva tare, care sa nu ii mai lase sufletul sa jongleze cu mintea ei, care sa ii opreasca lacrimile si daca ar fii cu putinta si bataile incontrolabile ale inimii. Fetele nu ii intelegeau tacerea sau decizia. Desi cele mai bune prietene ale ei, parea ca niciodata nu inteleg ce e de fapt in sufletul ei si sincer vorbind, nici nu se chinuia prea mult sa le explice. Se obisnuise sa tina totul in ea, sa astepte dupa aceea picatura care sa umple paharul si abia atunci spunea tot, dadea cartile pe fata, fara limite, fara resentimente. Si parea ca acel moment se apropie..Astfel, golea pahar dupa pahar, in speranta ca si "paharul" ei se va goli.
Dupa mai mult de doua ore, isi intoarse din nou privirea catre masa lui. Era inca acolo, insa acum era singur. "Asta e provocarea de care am nevoie", le spuse fetelor, care o priveau nedumerite. Dar nu mai era timp de explicatii, se temea ca va disparea curajul; asa ca se ridica de la masa si porni spre masa lui. Se asezase pe scaun si nu lasase nici macar un moment de tacere. Nu stia ce sa zica, si nu stia de ce, dar primul lucru pe care i l-a spus a fost "La multi ani, dragul meu.". Abia atunci el isi ridica privirea din halba de bere si privi catre ea. Parea o inchipuire, parea ca nu e acolo si incepea deja sa se gandeasca ca poate bause prea mult. Clipi de doua ori, insa ea era tot in fata lui, cu un zambet trist pe buze, un zambet fals. Insa nu avusese nevoie de mai mult de zece secunde sa-si aminteasca ca azi era ziua lor. Sau cel putin trebuia sa fie.. Pierduse ordinea zilelor de cand devenise din nou barbatul gol pierdut in timp, insa aparitia ei ii reaminti tot. Lumea cetoasa in care se invartise in ultimele 3 saptamani (oare atata timp trecuse deja?parea ca e aceeasi noapte la infinit, aceleasi pahare murdare si aceeasi masa lipicioasa si plina de scrum si cercuri de la alte pahare, aceeasi stare, totul parea la fel. Insa nu azi.) incepea sa prinda contur, sa aiba forme si chipuri, culori si sunete clare.
"La multi ani, draga mea. Mi-ai lipsit..". Acesta era un raspuns la care ea nu asteptase. Se asteptase la ironii, replici acide, glume proaste, poate lacrimi, poate cearta. Dar nu sa ii spuna ca ii era dor de ea. Nu. Nu el. El o parasise. El ii distrusese ultimele saptamani , ii vopsise in alb si negru viata, el o determinase sa-si transforme inima in scrum de tigara si in picaturi de alcool. Cum isi permitea acum sa o intoarca inapoi, in acelasi punct mort, spunandu-i ca ii e dor de ea? Cum? Nu avea dreptul sa faca asta. Nici macar nu mai stia acum ce sa raspunda, asa ca isi comanda inca un pahar de vodka, timp in care privea doar spre masa. Asa,privind-o cu capul in jos cu privirea fixa si respirand incet, puteai sa juri ca masa aceea ascunde mii de raspunsuri la cele mai complicate probleme existentiale. Insa ea nu gasea nici un raspuns acolo. Discutia se blocase aici, in capul ei. Doua senzatii contradictorii se luptau in capul ei : sa il ia in brate si sa-l sarute, sa aiba macar pentru o noapte iluzia ca totul e bine.. deoarece noaptea asta trebuia sa fie a lor.. sau sa se ridice, sa plece si sa nu se mai intoarca niciodata aici. Dar nu.. ramanea pe loc, in cautarea unui raspuns, unei posibile teme de discutie care sa nu ii provoace durere. Tacerea lui o enerva si mai tare, ii bloca parca si gandurile ei. Asa ca.. stateau acolo.. de mai bine de 20 minute.. tacuti.. ea privind in jos, el privind-o pe ea.. cu o furtuna de ganduri care parca se invarteau intr-un carusel al torturii mentale.. lent , dar sigur.

Story part 3. [citeste part 1 si part 2 inainte.]

2010-02-28T12:02:00.000-08:00

Se trezi dupa cateva ore.. perna ii era uda de lacrimi si urme de rimel.. Se ridica incet din pat, incepuse o noua zi , insa era ploioasa.. nici macar o raza de soare care sa-i impuna un zambet. Cand privi spre oglinda, vazu pozele cu ei. Cata fericire se citea pe chipurile lor. Le dezlipi usor una cate una.. lacrimile ii aparura iar in ochii ei de copil. Simtea ca il sterge usor din sufletul ei. Dar oare asta dorea? Iti doresti vreodata sa stergi fericirea din tine? Nu. Si pentru ea, saptamanile cu el fusesera fericire. Asa ar fii definit ea fericirea, aratand poza pe care acum o tinea in mana. Si daca ar fii trebuit sa defineasca golul si pustiul, trebuia doar sa se priveasca in oglinda. Nu simtea ca sufera, nu simtea ca o doare ci doar nu mai simtea nimic in ea, privirea ii era pierduta , ochii goi, la fel si sufletul.
Dar trebuia sa o ia de la capat, trebuia sa coboare scarile acelea cu zambetul pe buze cum ii obisnuise pe cei din jur, cu ironiile si glumele ei, cu privirea jucausa. Mintindu-i pe ceilalti, se mintea pe ea si asta parea deocamdata cea mai buna solutie. Asa ca se imbraca repede , isi aranjase parul apoi isi transformase fata, sa nu se zareasca cearcanele si ochii rosii. Se mai privi o data in oglinda, arunca un zambet siret si isi spuse in gand concluzia "E bine, arat a om fericit, acum pot pleca spre viata.". Simtea ca trebuie sa inceapa o viata noua, desi totul in jurul ei ramasese neschimbat. Dar pentru ea era un nou inceput, si totul parea diferit. Cobori grabita scarile, isi saluta parintii si iesise pe usa. Se indrepta cu pasi grabiti spre scoala, incerca sa isi repete lectia la franceza, ca sa nu lase spatiu gandurilor. Parea ca functioneaza, astfel ajunsese la scoala , le saluta pe prietenele ei si in scurt timp orele incepura.
Ziua trecuse repede, la fel ca si urmatoarele 3 saptamani. Deja devenise o rutina.. nopti albe si mult prea lungi, dimineti de transformare rapida si zile care goneau incet spre nicaieri. Uneori se chinuia sa gaseasca o cale, cauta un raspuns insa era de negasit.. si continua asa, sa traiasca fara tinta, fara scop. Se refugia uneori in iesiri cu prietenii , sau chiar in bratele altor baieti. Insa in mintea ei mereu si mereu se faceau comparatii. Intreaga sa fiinta facea conexiuni cu trecutul, ochii vedeau un loc care ii imprima in minte o noua amintire, urechile auzeau o noua melodie, mainile simteau o alta atingere.. Ii simtea lipsa mai mult decat recunostea cuiva, mai mult decat isi recunostea chiar sie insasi. Dar mergea mai departe, ora dupa ora, zi dupa zi, saptamana dupa saptamana. Nu era genul care sa abandoneze o lupta, chiar si atunci cand o ducea cu propria persoana. Stia ca mai devreme sau mai tarziu toate trec, insa trebuie sa gasesti o tinta spre care sa te indrepti ca sa stii pentru ce lupti. Inca nu o gasise, dar era acolo undeva.
Uneori il zarea pe drum, parca era alt om. Pasea incet, cu privirea ratacita, mai neingrijit, mai trist. Alteori, il vedea la o masa cu bautura in fata si cu un zambet murdar de alcool, de prea mult alcool. Il privea adesea , insa evita intotdeauna sa ii intalneasca privirea. Era mai usor asa, il privea precum priveste o fotografie, insa daca o privea in ochi si el la randul ei , ochii incepeau sa vorbeasca, sa chinuie, sa tortureze involuntar, sa sape in mintea ei si sa o arunce din nou in pustiu. Si prin asta nu mai putea trece.
Undeva dupa toata sarada asta creata si sustinuta de ea, pentru ceilalti si pentru propria persoana, chiar isi regasise zambetul si acum lupta din rasputeri sa il pastreze. Adormea in fiecare noapte cu acelasi gand in minte "Uneori e bine sa minti.. "

Story part 2 [citeste part 1 inainte.]

2010-02-18T14:39:00.000-08:00

In camera ei intunecata, tanara fata incerca sa nu se lase curpinsa de negrul din jurul ei, insa parea aproape imposibil. Mai avea control doar asupra mintii sale, caci inima ii era deja cuprinsa de acel negru devastator. Dar cum putea sa-si controleze aceste simtiri? Daca adormea… Si cum putea face asta, caci deja o cupindea un sentiment de panica. De cate ori inchidea ochii, I se derulau in minte imagini, sunete, vorbe. Simtea atingerea lui, se simtea din nou in bratele lui, ii simtea buzele reci pe umarul ei dezgolit. Il vedea cum statea langa ea si ii aranja parul si ii saruta ochii In timp ce ea dormea. Acum toate parea desprinse dintr-un vis.. un vis frumos care acum devenise un cosmar. Nu intelegea cum in cateva ore raiul lor devenise iadul ei.
Sufeise si inainte, chiar recursese la gesturi necugetate, insa acum parca toata durerea trecutului si prezentului se aduna in sufletul ei. Nu isi putea explica senzatia sumbra care o coplesea: ii era teama sa ramana singura cu ea insasi, singura cu gandurile ei, captiva in amintiri rupte parca dintr-un film. Isi dorea sa adoarma si dimineata cand va deschide ochii intreaga lor poveste de iubire sa fie doar un vis frumos, cu un crai venit de departe, cu chipul nedeslusit si sentimente supreme de iubire. Stia ca durerea va disparea daca uita clipele fericita. Insa si asta era irealizabil. Totul parea imposibil in aceasta noapte, in aceasta clipa a vietii ei.
Aprinsese televizorul in speranta ca va gasi un film bun, care sa-I capteze atentia. Dar orele treceau si ea parca privea in gol. Chiar era acum atat de pustie pe dinauntru?
Se ridica din pat si se privi in oglinda. Pe umar avea inca urmele buzelor lui, urmele clipelor in care se jucau ca doi copii, in care se pierdeau in eternitate unul in bratele celuilalt. “Deci chiar a fost real..” era propozitia care rula acum in mintea sa , precum un film prost care se blocheaza la o replica.
Isi lua telefonul de pe masuta de langa pat, in speranta ca un mesaj de noapte buna va dovedi ca macar noaptea aceasta nu existase. Insa ecranul telefonului nu afisa decat o ora tarziu in noapte. Pierduta intr-o lume in care si-ar fii dorit sa nu se afle, nici macar nu observase ca e aproape dimineata.
Stia ce se spune, ca o noua zi aduce noi sanse si bucurii, ca in fiecare dimineata in care deschidem ochii trebui sa fim recunoscatori pentru o noua zi si sa o facem cat mai frumoasa. Dar mai stia ca atunci cand era copil si nu intelegea ce e dimineata, fratele ei mai mare ii spusese: “Dimineata e atunci cand deschizi ochii dupa somn.Atunci incepe alta zi.”. Pai si atunci cum putea incepe o noua zi daca ea nu dormea? Trebuia sa doarma, ziua de maine aduce speranta , iar “maine” putea fi doar daca dormea un pic din “azi”.
Zambi trista catre gandurile ei.Inca isi pastrase naivitatea din anii copilariei, acolo isi gasea refugiu cand lumea adultilor, in care pasise de curand, nu era nici pe jumatate la fel de colorata precum “lumea ei”.
In lumea ei, soarele zambea fericit catre oameni, norisorii luau forme si ofereau raspunsuri, florile multicolore salutau parca oamenii, iar fericirea era in fiecare detaliu al pamantului.
Reveni din pacate din nou la realitate. Isi aprinse o tigara. Renuntase de mult la acest obicei, insa acum chiar avea nevoie de o picatura de relaxare. Din fericire, un pachet ratacit , colorat la fel de banal precum lumea, in nuante de alb-negru-gri, ii putea oferi aceasta doza de liniste. Privea cum fumul tigarii se inalta spre tavanul camerei, apoi dispare brusc. Asa fusese si iubirea lor.. acum parea ca se inalta deasupra norilor si in momentul urmator, parca norii, cu tot cu iubirea lor, cazusera.
Ea era o persoana optimista de felul ei, de aceea incerca si acum sa vada culoarea in marea de negru. Se gandea ca dupa fiecare fum care dispare, apare altul.. si altul.. Poate ca va aparea o alta iubire care sa inalte norii inapoi pe cer. Desi nu simtea ca dorea un “altul”. Nu stia cum avea puterea de a vedea partea plina a paharului, insa cu siguranta se bucura ca gasea aceasta putere in ea, acum.
Cand stinsese a patra tigara, afara deja se lumina de ziua. “Poate maine noapte, cerul va fii plin de stele..”, isi sopti singura, apoi se intinse in pat si adormi..

Story part 1.

2010-02-12T14:39:00.000-08:00

- Ai privit vreodata cerul si el sa fie mai gol ca niciodata? il intreba ea cu lacrimi in suflet pe cel care odata obisnuia sa o conduca la stele.
Privirea ei era mai goala ca si cerul spre care privea in acea noapte friguroasa. Sufletul ii era secat de picturile colorate ale lunilor ce era atat de sigura inainte cu cateva zeci de minute ca vor urma. Statea cu ochii inchisi si se vedea pasind singura pe un drum pietros de munte. Pasii sai erau grei, calea ii era anevoioasa iar privirea mereu in pamant. Reflexia ei din viitor nu ridica fruntea, ascundea ceva atat de bine incat devenea o lupta de orgoliu sa afli misterul. Obisnuia din cand in cand sa intinda incet o mana in dreapta sa, apoi isi intorcea capul , ofta si lasa mainile pe langa corp. Cararea deschisa in fata sa nu parea deloc sa ii usureze mersul, parca ceva o tragea inapoi mereu, mereu.
O trezi din visare vocea lui.
- Nu, draga mea, in aceasta noapte stelele lipsesc de pe cer deoarece se pregatesc sa rasara mai multe, mai luminoase si mai stralucitoare ca niciodata pentru tine, doar pentru tine. Le meriti atat de mult , fiecare dintre ele trebuie sa fie acolo pentru tine, sa-ti calauzeasca pasii , sa aiba grija de tine sa ramai mereu acelasi om minunat care adormea in bratele mele nopti de-a randul...
Se simtea si in glasul lui un tremur ce lasa sa se zareasca o umbra de regret. Nici el nu isi intelegea decizia, insa ceva ii spunea ca asa este mai bine. Stia ca inima ei acum se rupe in mii de bucatele asemeni unor hartii transformate in confetti. Nu avea curajul sa o priveasca in ochi, deoarece si ai lui erau la fel de pustii ca ai ei. Nu pentru ca ar fii iubit-o, ci pentru ca nu o putea vedea suferind si mai ales, sa stie ca el ii provoaca aceasta durere. Isi dorea sa o tina in brate, sa ii stearga lacrimile , sa o sarute incet pe frunte, apoi pe ochii ei tristi, sa o linisteasca, sa ii spuna ca lumea e rea, sa ii aminteasca faptul ca el va fii mereu acolo pentru ea, sa se joace in parul ei si sa se piarda in noapte. Insa nu o mai dorea a lui... In inima lui se dadea o batalie groaznica, un conflict pe care ea il simtea si de aceea nu se indeparta deloc de el, desi poate si-ar fii dorit sa alerge cat mai departe de ceea ce ii provoca atat de multa durere.
Insa ramanea aici, nu putea sa ii raspunda deoarece ii era frica de primul cuvant rostit, se temea ca va izbucni in lacrimi si nu, ea dorea sa para puternica, sa accepte aceasta despartire cu demnitate , cu o putere supraomeneasca pe care in timp, poate, fara sa-si dea seama, a dobandit-o. Nu avea o viata grea, insa inima ei trecuse prin multe , a incetat sa-si mai deschida sufletul in fata iubirii si s-a obisnuit sa fie mereu singura. Si totusi, desi acum suferea, nu regreta nimic. Trase adanc aer in piept apoi ii spuse cu o voce atat de vesela incat nu se recunostea ea pe sine:
- Cea care adormea in bratele tale nopti de-a randul e doar una banala, e una din multele femei de pe lumea asta, fara nimic special. Tot ceea ce ai vazut deosebit in ea, era doar imaginea ta reflectata in inima ei..Poate ar fii mai bine sa plec, insa intr-o lupta stupida care se poarta acum in interiorul meu, mintea imi spune sa ma ridic si sa dispar, insa inima nu vrea sa caute alinare decat in bratele tale. Probabil fac cea mai mare greseala ca iti spun acum lucrurile astea, doar ca nu mai cunosc decat zambetul de dimineata, atunci cand ma trezeai cu sarutari...
Atunci simti o lacrima curgand usor.Inchise ochii din nou, incerca sa isi scoata din minte seara aceasta, dar nu reusea. Era blocata in timp, mintea ii statea in loc , iar inima nu putea cere altceva decat bratele lui. Ridica ochii spre cer in speranta ca undeva, o stea ii va arata calea. Dar pe cer era doar luna, care si ea, mai mica decat altadata parea ca impartaseste tristetea din sufletul ei. Intre cei doi, care odinioara se opreau din vorbit doar pentru sarutari, domnea acum o liniste apasatoare, care lasa prea mult loc dramei...
Ce era de facut acum? Incotro sa o apuce ea? Oare de ce se petrec toate astea , cand totul parea a decurge ca un basm? Ea nu citise niciodata basme cu final trist si de aceea spera ca destinul ii pregateste ceva. Insa basmele mereu se incheie cu uciderea zmeilor si iubirea eterna dintre Fat-Frumos si micuta fata de rege. Pana acum stia doar ca ea e micuta fata de rege si asta e basmul ei. Insa cine e zmeul? Nici macar Fat-Frumos nu mai stia cine era. Trebuia ea sa-l caute ? Nu, intotdeauna ei isi croiesc drumul spre inima printesei... insa ea nu era genul de printesa care putea sa astepte. Ea nu era nici macar o printesa. Ea era fata simpla, cu inima mare, cu zambetul pe buze, care iubeste si asteapta iubire.
- Daca as stii cine sunt acesti zmei, i-as ucide chiar eu!.. rosti ea brusc cu glasul ridicat.
Atunci el se uita la ea parca mai trist ca niciodata, se ridica de langa ea si cu lacrimi in ochi ii sopti:
- Zmeii sunt in sufletul meu. Eu sunt zmeul... Sper sa iti gasesti un Fat-Frumos care sa te merite.
Pleca. Nu intelegea cum a putut-o lasa singura acolo, insa nu mai rezista sa simta durerea emanata de corpul ei prin fiecare suflare. Gonea cu pasi rapizi , fara o directie . II curgeau lacrimi din ochi si isi repeta mereu "Fii barbat. Barbatii nu plang. Oricum nu ai iubit-o, prostule! Ce e cu tine?". O cunostea atat de bine, stia acum ce se petrece in sufletul ei, o putea vedea cum cu capul in maini plangea si nu avea putere sa se ridice. Ceva il indemna sa se intoarca dupa ea, poate grija , insa nu mai putea suporta sa o vada asa. Stia ca va fii de zece ori mai rau decat a lasat-o si gandul asta il obseda. Privea disperat spre cer in speranta ca va aparea o stea. Ea il invatase ca noptile frumoase sunt atunci cand cerul era plin de stele. Nu a iubit-o niciodata, insa a tatuat in inima lui amprente pe care nu le va putea sterge niciodata. A invatat de la ea sa fie copil din nou. Brusc, un nou gand il izbi violent "Ai ranit un copil! Cum poti rani un copil? L-ai trantit la pamant, apoi ai plecat si l-ai lasat acolo." Mergea cu ochii inchisi si plini de lacrimi. Lovea crengile cu putere, parca razbunandu-se pe el insusi , insa inapoi nu se putea intoarce. Parea a fii o cale de ani lumina pana langa ea, o rusine pe care nu o putea suporta. Nu gasea raspuns, nu dorea raspuns , nu mai dorea nimic. Si-ar fii dorit sa nu se fii nascut el, sa nu se fii nascut ea, sa nu se fii nascut nici unul sau macar sa nu se fii intalnit. Insa trecutul nu putea fii schimbat, prezentul era devastator, iar viitorul..ce isi putea dori pentru ea de la viitor? Dar pentru el? Stia ca voia ca ea sa fie fericita, sa isi stearga lacrimile de la ochi si sa mearga mai departe. Insa el? El incotro o va apuca? Nu era asa, niciodata nu cel care paraseste sufera, nu el e pierdut in spatiu si timp, confuz in suflet si in minte. De ce simte ca despartirea e cel mai bun lucru si totusi asta il distruge? De ce nu o iubeste si totusi suferinta ei il doare si pe el? Avea atat de mult intrebari fara raspuns ...
Dupa ore intregi de umblat fara sa stie unde e si nici macar cine mai e, se trezi in fata casei ei. Lumina camerei ei era aprinsa. Se linisti la gandul ca macar e acasa in siguranta si incerca sa nu se lase iar cuprins de iadul pe care il simtea ea in interior si care parca, inexplicabil, i-l transmitea si lui. Pleca spre casa lui, cu mintea golita, fara dorinta unui nou inceput, fara intrebari in minte, fara sentimente in suflet. Desi ii era teama sa recunoasca, acum se simtea el..era din nou el, cel de acum patru luni, care nu mai dorea nimic de la viata. "Totul devine la fel mai devreme sau mai tarziu. Nu pot schimba nimic..". Si resemnarea il linisiti putin. Cel putin pentru noaptea aceasta..
Inainte sa intre in casa, privi din nou spre cer. Aparuse o stea, micuta, insa era acolo.. Zambi trist si pasi in intunericul camerei.

Nu.

2010-02-07T12:13:00.000-08:00

Ai simtit vreodata cum culorile dispar in fata ta? Cum totul devine alb si negru? Nu, nu alb si negru, pentru ca alb e puritate si de asa ceva nu poate fii vorba. E negru, totul devine negru.
Te-ai uitat spre cer in speranta ca o stea este acolo pentru tine si cerul sa fie gol? Ai asteptat dimineata in speranta ca macar un nor va lua forma fericirii si norii sa fie mai imprastiati ca un hazard natural? .. sau hazard sentimental.

Timpul nu se opreste atunci cand inima bate mai repede. Timpul nu merge mai repede atunci cand inima ta aproape ca nu mai bate. Timpul curge la fel, timpul iti lasa loc de zambete si mai ales timpul are grija sa iti lase loc de lacrimi. Noptile nedormite nu mai par sa se simta, viata nu pare sa isi mai gaseasca singura sensul. Si trebuie tu sa-l cauti. Ai incercat sa gasesti vreodata sensul intr-o mare infinita de negru? Ai privit in fata ta vreodata si sa nu vezi nimic, desi e plin de oameni, de culori, de zambete? Ai fost vreodata constient ca lumea e exact cum era acum ceva timp, si totusi ochii tai sa nu o pot perceapa la fel? Ai numarat vreodata timpul nu in ore si minute ci in melodii, in ganduri si in tigari fumate? Da.. ai fumat vreodata un pachet de tigari fara sa respiri , fara sa iti pese ce urmeaza, fara sa stii ce e cu tine, de ce esti unde esti si unde te poti indrepta? Ai simtit vreodata ceva invizibil de o mie de ori mai puternic decat ceva vizibil? Adica ranile din suflet fata de ranile din corp. Te-ai simtit vreodata un nimic, trantit in noroi, invartit acolo pana nu mai ramane nimic din orgoliu, demnitatea si ambitia ta? Ti-ai simtit vreodata sufletul rupt in atatea bucati incat parca nu il mai ai deloc? Ai simtit vreodata ca ti-e frig.. un frig incredibil , desi in camera ta sunt 30 grade? Simteai ca nimic nu te poate incalzi... Ai simtit vreodata ca iubesti ceea ce ar trebui din tot sufletul sa urasti? Si ca in loc sa il urasti pe el, te urasti pe tine? Ti-a fost vreodata frica sa inchizi ochii si sa ramai tu cu gandurile tale? Ai stat o noapte intreaga privind filme din care nu stii nimic, doar sa nu ramai "tu cu tine"? Ai sperat ca dimineata aduce soare si cand colo dimineata sa aduca mai mult frig, mai multa ploaie,mai multa durere in tine? Ai simtit vreodata ca efectiv nu vrei sa mai treci prin lupta asta spre fericire, ca vrei sa te batut , ca nu mai ai curaj, ambitie si motivatie si ca cel mai bine e sa ramai acolo jos, pe fundul prapastiei de unde nimeni sa nu te poata ridica ? Ai vrut vreodata sa ridici un zid in jurul tau si sa nu ai puterea?

Da, stiu.. citesti aceste randuri si poate te regasesti.. insa intotdeauna o voce interioara iti sopteste mai devreme sau mai tarziu ca orice infrangere te face mai puternic.. si atunci te ridici si o iei de la capat, traversezi prin zambete si lacrimi pana spre fericire.

Depresie de iarna..

2010-02-04T04:13:00.001-08:00

Vreau sa ma pierd din nou in tenisii mei mov cu miros de mare si aroma de nisip, cu parfum de fericire si picaturi de lacrimi, cu stropi de bere din noptile prea lungi. Tenisi imbibati cu oboseala saptamanilor in care ziua si noaptea nu mai aveau limita, somnul era plecat undeva in departari caci la mine si ai mei nu prea ajungea, tenisi pe care atunci cand ii incalt parca ma transpun intr-o alta lume, lumea trecutului meu si aud rasetele, vad chipurile luminate si ochii lucind, vad apa raurilor curgand usor , simt valurile marii lovindu-se de mine in intuneric, simt mangaierea fierbinte a nisipului pe pielea arsa de soare, imi vad parul luminat de raze, vad plaja colorata sau dealurile verzi.. Vad o lume colorata in fericire si parfumata cu rasete , imbracata in nopti albe , care serveste doar pahare de bere la tava , care fumeaza iubire si care se numeste simplu.. VARA...

Prea sus..

2010-01-28T12:51:00.000-08:00

taxi-prea sus
Asculta mai multe audio Diverse

Salut, dragul meu >:D<

Ce mai faci? Esti bine? Vreau sa-mi spui cum se vede lumea de acolo. Cum suntem noi? Parem niste furnici mici, mici si tu apesi un buton, dai zoom si te uiti cu ceilalati ingerasi la noi, la greselile noastre si radeti? Fiecare om e ca si un serial de televiziune? Par ridicola de acolo de sus cand iti scriu aceste randuri? Oare tu stii ca iti scriu? Oare esti pe canalul meu acum si vezi cum dau delete pentru ca nu suna bine propozitia si razi de mine? Imi pare rau, nu am adresa ta.. sper ca tu stii blogul meu si poti intra sa citesti caci eu inca nu stiu adresa ta. Dar te voi vizita, iti promit. Vor mai trrece ani, dar te voi vizita. Poate ne vom muta impreuna in acea casa de care vorbeam. Acolo la tine este plaja? Sau de cate ori vrei sa auzi valurile marii cobori pana aici in zbor? Daca asa faci, te rog sa vii si la vara, sa ne intalnim sa stam la o poveste ca pe vremuri.

Ar fii trebuit acum sa iti spun "La multi ani", dar stii ca nu am memoria zilelor de nastere, ai ras de mine vreo doua saptamani cand am sunat pe cineva cu 3 luni inainte doar pentru ca asa credeam ca e ziua sa. Dar am facut progrese, sa stii. Stiu ca e candva saptamana asta. Uite vezi, macar am retinut luna. E iarna si imi amintesc cand te-ai suparat atat de tare ca nu ai vrut sa vii sa ma colinzi :D Dar nu-i nimic, mi-a trecut supararea, desi poate nu am avut niciodata ocazia sa-ti spun asta.

Mi-e dor sa ma tii in brate cand plang, mi-e dor sa-mi stergi lacrimile cu un servetel intr-o oarecare gara. Mi-e dor sa razi de mine mereu, orice zic, orice fac . Mi-e dor sa ma tii noaptea in frig si sa-mi spui apoi ca ai vrut sa arat asa cum ma si port , ca un clown cu nasul rosu. Si iubesc asta, deoarece pentru tine clownii nu erau ceva rau. Mi-e dor pana si de trandafirul ofilit pe care mi l-ai dat cand ma durea spatele si mi-ai zis ca e un batranel pentru o batranica asa ca mine. Eu nu te mai vad acum, dar cateodata cand dorm, tu ma vizitezi. Sa nu crezi ca nu mi-am dat seama ca faci asa cum ai facut intotdeauna, ma trezesc cu tine cand dorm. Atunci imi bateai in geam si-mi zicea "Hai sa mergem in aventura". Acum tu imi arati aventuri si basme minunate. Vreau sa alergi dupa mine cand esti ud pe haine, vreau sa ma tii de mana cand trecem pe pod, vreau sa prindem dimineata pe malul raului, vreau sa te iubesc asa cum niciodata nu am stiut sa o fac.Tu intotdeauna ai gasit ceva amuzant si pozitiv in orice, mi-ai insuflat si mie culoarea asta de fericire in viata, atunci cand iubirea ma deceptiona pentru prima data.

Poate nu stii, dar tu esti primul om care mi-a dat de inteles cat de valoroasa e viata, cat de mult trebuie sa traim clipa... Nu stim cand totul se poate schimba. Sincer, preferam sa nu aflu asta niciodata. Nu de la tine.

Am vrut doar sa iti multumesc pentru tot ceea ce m-ai invatat cand eram inca un mic copil, sa iti spun ca imi e foarte dor de tine si sa iti promit ca ne vom intalni candva, iar atunci, iti promit, voi face alegerea corecta.

Sa ai grija de tine! Si , daca nu exagerez precum un copil intr-o scrisorica catre mos craciun, te rog sa ai grija si de mine. Si daca am un ingeras pazitor intelegator, fa schimb cu el. Spune-i ca ii multumesc pentru toate necazurile din care m-a scos si ca fac o bere [fara alcool] cand vin la voi, dar vreau sa joci tu de acum rolul lui, vreau sa fii tu regizorul filmului meu, sa scoti ceea ce nu e bine in scena iar atunci cand va fii cazul, sa tragi tu cortina dupa marele final ...

Viata-i simplu,noi il complicam :D

2010-01-27T15:11:00.000-08:00

Natasha Bedingfield - Unwritten
Asculta mai multe audio Muzica

Incep prin ceea ce niste oameni dragi mie imi repeta si isi repeta lor de cate ori lucrurile rele par ca se tin lant "Viata-i simpla si misto!" :D Continui prin prisma altui prieten, care trecut prin multe , maturizat poate mult prea devreme si intr-un mod oarecum violent, inclina spre meditatie filozofica si exclama ca viata asta e atat de simpla si de frumoasa , trebuia doar sa stii sa o vezi asa, pentru ca noi suntem singurii care vedem piedicile si le amplificam pana devin probleme sau adevarate drame existentiale.
Oare nu am dreptate? Desi nu una dintre cele mai optimiste persoane, sunt convinsa ca ceea ce ma invata prietenii mei este perfect corect. Eu, ca si adolescenta a secolului XXI inclin spre "modelul liceencelor din filmele americane, cu probleme tipice , altminteri banale ,exagerate pana la extrem" [by cino], cum ar zice romanu' "faci din tantar armasar". Asta gandind practic si simplut.
Dar, privind asa in ansamblu nu oare uitam sa ne bucuram de clipa, analizandu-i consecintele pana cand ea s-a dus? Nu cumva in loc sa cautam rezolvare la o problema, ne plangem in stanga si-n dreapta pana problema capata proportii uriase?
Ma insel oare cand afirm ca .. in ziua de azi.. majoritatea oamenilor privesc o floare si nu ii vad culoare, nu ii simt mirosul , nu ii observa frumusetea ci se gandesc "Nu o culeg ca se ofileste si numa petale uscate o sa am pe masa , mizerie si bataie de cap". Oare nu privesc ei spre cer si in loc sa dea forme amuzante norilor se gandesc ca poate prin absurd vine ploaia si umbrela cea noua s-a stricat? Oare atunci cand ploua tinerele domnisoare nu sunt prea preocupate de "Mi se incretesteeee paruuuu'" , uitand sa rada, sa fuga, sa danseze in ploaie?

Oamenii vad raul prima data , pentru ca gandesc prea mult. Oamenii nu fac ce simt si nu privesc in simplitatea oricarei actiuni, persoane sau fenomen. Frumusetea sta in simplitate, asemeni cum o intreaga carte de dragoste nu provoaca atata fericire cat un simplu "Te iubesc!", asa cum un "Multumesc!" e mai mult decat un cadou in schimbul altuia si o sala de aplauze reprezinta mai multa fericire si multumire sufleteasca decat o gramada de agenti care se bat pe tine si care-ti ofera te miri ce avantaje.

Oare grijile de azi nu ne lasa sa ne bucuram de viata? Consider asta doar o scuza devenita un veritabil cliseu "Nu am timp sa fiu fericit".

Bon Jovi - It's my life
Asculta mai multe audio Muzica

Razvan

2010-01-15T13:17:00.001-08:00

Razvan.. pe razvan l-as putea rezuma in cateva cuvinte simple "Medicament pentru suflet si corp".
E incredibil cum il cunosc de doar cateva saptamani, si tin la el de zici ca e langa mine de cand m-am nascut. Am atatea in cap sa scriu despre el, incat se suprapun si uit tot :)).
Deci , razvan.Cand l-am cunoscut, era necomunicativ si ma enerva, cica m-am si luat de el in prima seara ca se uita urat :">. Apoi, am inceput sa-l cunosc mai bine si nu cred ca a fost mai mult de un pas pana sa ajung sa tin la el :D Cu razvan vorbesc de la cele mai tampite si aiurea chestii pana la cele mai interesante si inteligente. Il apreciez enorm pentru ceea ce e. Jur ca foarte rar intalnesti un om ca el. Razvan sta serile cu mine de povesti si imi tine de urat cand am teme pana noaptea tarziu. Razvan imi raspunde tot timpul la apeluri de genu' "Razvan, povesteste-mi viata ta." :)). Are o rabdare si o capacitate de a asculta si a face lucrurile grele sa para simple, de raman uimita. Cu el rad in noptile fara somn, pe el il fac sa chiuleasca de la scoala sa vina la mine [desi a fost numai o data, promit k vor mai fii] pentru ca apoi sa plec si eu in sebes :)). Razvan nu fumeaza, da stiu eu ca o data o avut bricheta cand am avut nevoie. Razvan imi da sa mananc si ma lasa sa vorbesc aiurea cat vreau eu de mult :)). Pe Razvan imi place sa-l terorizez nelasandu-l sa doarma "Razvan.. Da rucsyy! Dormi. Nu dorm rucsy!" si sa-i spun ca el mananca tot timpu cand vorbeste cu mine :D Da el stie ca eu zic astea cu drag :D Razvan face curat, la capitolu asta e cu mult peste mine, deoarece eu urasc sa fac curat :">. Stie sa faca vin fiert bun si m-o invatat si pe mine. Razvan are o maimuta, Mircea, pe care o iubesc :X. Si mai are o broasca testoasa mica pe frigider care e asa duguuu :X. De plus ambele, evident :)).
E genul de om pe care mi l-as dori ca frate. Da nu-i nimic, ca oricum il iau de sot cand o sa fim mari :)).

El nu canta ca si baietii, dar razvan ma face frumoasa :D El se joaca cu paru meu si face niste frezeee :X. Fetele din sebes deja apeleaza foarte mult la el , pentru ca toata lumea ii poate vedea talentul. Deasemenea, razvan machiaza frumos :X. Daca as sta in sebes, toata ziua m-as duce sa-mi faca paru si sa ma machieze, pentru ca e perfect la astea :X. E incredibil cum la varsta lui, fiind si baiat, se pricepe atat de bine.

Intr-o zi, a fost intrebat de o tanti "Razvan, ce iti place mai mult sa faci? Sa machiezi sau sa coafezi?" Raspunsul lui scoate la iveala un alt mare talent al sau "Sa fac poze.". Da, razvan face poze divine. Organizeaza sedinte foto si nu lucreaza scump. Deci puteti apela la el linistite/linistiti pentru coafuri, machiaje si sedinte foto.

E imposibil sa nu-l iubesti pe razvan :D

Pentru ca razvan nu are un site cu toata munca lui, o sa-l determin sa-si faca macar blog unde sa-si puna poze :D. Pana atunci, eu va dau un link unde puteti vedea cateva din operele lui, din arta lui as putea spune :D :X

Deci: http://splashstudios.hi5.com

ILLusionist

2010-01-15T12:55:00.000-08:00

ILLusionist, de fapt Marian, este primul pe care l-am cunoscut din Sebes. Daca el are chef de povesti, e clar ca povestile noastre nu se termina in 3 ore :)). E genul de om care ti se lipeste de suflet ca un tatuaj, si care nu regreti ca il ai in preajma ta. El asculta, el da sfaturi, el ajuta.
El imi da piese frumoase si linistitoare in noptile cand nu am somn si pe care desi nu cred ca crede , le ascult des si imi plac mult :D
Marian e si un pic suparacios, da mi drag cand se supara :)) Pentru ca stiu ca pe undeva are dreptate, da pe undeva nu, si niciodata nu ajungem la un compromis :)). Mi-e unul dintre cei mai buni prieteni si stiu ca el stie asta :D De la el am auzit de splash , de cino si de restul baietilor :D
El este omul cu negativele si pana acum din ce am auzit, nu stiu sa nu imi fii placut vreunul. :D El se afla si in spatele melodiilor lui Cino [El cu Ghene], dar totodata, el are si piesele lui. Mai jos, cred ca pe pagina a doua este albumul lui :D Mai pun totusi si aici linkul , precum si linkurile de la videouri, sa va uitati direct daca vi lene sa descarcati albumu, desi am spus-o si o mai repet, merita.
I-am spus-o si lui de atatea ori,am scris-o si aici si in alte commenturi : Dear, sunt foarte foarte mandra de tine ! >:D<

Album PORTILE CREATIEI : http://www.fileshare.ro/2312557633.62

ILLusionist - Portile creatiei :
http://www.youtube.com/watch?v=BlcZoyivgNU

ILLusionist - Memorii ft. Oxus
http://www.youtube.com/watch?v=oj7h2PdaNSE&feature=related

ILLusionist - Fiindca simti ft Krypo & Versset
http://www.youtube.com/watch?v=c1_cYeVMETM&feature=channel

ILLusionist - Un nimeni ft Dj SoundMeth
http://www.youtube.com/watch?v=BnwvJ0LP2Dk&feature=channel

ILLusionist - Interviu ft Versset
http://www.youtube.com/watch?v=Zk8kdg9gGvs&feature=channel

ILLusionist - Planuri ft E4t
http://www.youtube.com/watch?v=vVFtD6CFbkw&feature=channel

ILLusionist - In inima ta ft Reiki
http://www.youtube.com/watch?v=7MLxayR09ik&feature=channel

Pentru alte informatii si negative si chestii : http://myspace.com/illusionistbeats

Cino :D [& Jojonel:x]

2010-01-15T12:37:00.000-08:00

Sa o luam pe doua parti.

Cino-artist :D Postez aici linkurile de la piesele lui :D Eu sincer va spun sa le ascultati daca tot dati un ochi pe-aici :D Am inteles ca urmeaza si un album curand :D Pentru alte informatii imi spuneti :))

Cino - Urme [preferata mea] :
http://www.youtube.com/watch?v=6CugC6BLGDQ [link de ascultat]
http://www.fileshare.ro/1689839112.5 [link de download]

Cino - Suflet :
http://www.youtube.com/watch?v=7QOZ8rbnucY&feature=related [link de ascultat]
http://www.fileshare.ro/2121238518.24 [link de download]

Cin0 feat ILLusionist - De ce o face?
http://www.youtube.com/watch?v=eWzfvdMyqBg&feature=channel [link de ascultat]
http://www.fileshare.ro/1774447335.38 [link de download]
Piesa asta cred ca are si ceva remix, daca tin bine minte :-?

Cino feat Oxus - Procente [cea mai proaspata :))]
http://www.youtube.com/watch?v=9XbyiuSJupw [link de ascultat]
http://www.fileshare.ro/2560152034.84 [link de download]

No, cam astea ar fii momentan :D See ya in the next episode with a new song :D

Cino- om :D
Cino e genu de baiat inteligent, care ma socheaza de fiecare data cand vorbim prin ce zice si mai ales prin felul in care o zice. Desi il cunosc de putin timp, a reusit deja sa-mi faca ziua mai buna de cateva ori, sa ma faca sa ma simt un pic mai presus de cum ma vad de obicei si sa ma faca sa raaaaad muuult. Cino are niste dume de nu te-astepti si razi ca prostu cand le auzi. Cino stie o gluma cu soricelu si pisica si vaca, da e de-aia desteapta! [gluma, nu vaca]. :-?
Cino canta, si o face foarte bine:>
Cino are si el un dudu, da nu e ca al meu, mare si pufos [cred]. Si e.. altceva. :))
Cino e dement si face versuri pe moment. Cino mi-a zis un 11 care m-a facut sa ma simt foaaarte dragut si mi-o sters toata starea naspa din seara aia. Cino pot spune ca mi-a dat un pic de incredere in mine si chiar aveam nevoie.
Ma enerveaza cand cino nu raspunde pe mess decat cand are el chef, si cand are telefonu inchis. Cino ma ajuta si el la teme cateodata :D Cino zice "Hai sa cantam, rucsy", deci lui nu-i pasa de geamurile care le pot sparge :">.
Cino e pe film cu mine mereeeeeu :X Ne duce mereu capul la fel :D Cu cino impart scaunu la tigara la splash :D
Cino canta asa, parca cu accent englezesc :)) Asta cred ca a fost primul lucru care l-am spus despre el vreodata, inainte sa-l cunosc:D
El are boala pe cateva cuvinte, din cate mi-am dat eu seama pana acum, ele ar fii : Primordial, sacru, valenta si dement :)).

Cino e special, e genu de om magic care apare brusc in viata ta si care nu vrei sa plece curand, care lasa urme prin tot ce zice si ce face.E omul care pune suflet in vorbe si fapte si care iti ofera procente mari de fericire cand esti in preajma lui.
De ce o face? Pentru ca e cino:D

P.S. Cino iubeste :D E tipul acela de baiat care ma lasa 8-> cand vad cat o iubeste pe Jojo. Daaa, alta calitate a lui este ca o are pe Jojo. Fiinta minunata, draga mica adorabila, care daca la inceput m-a enervat, acu mi mai mult decat draga. Sa zic si de ea un pic :D
Jojo, in sufletu' meu "draga mica", e un copil atataaaa de scuuump si de drag :X. Daca stiu ca ea invata sau ea face nu stiu, altceva util, ma ajuta sa invat sau sa fac si eu :)). Are un efect extraordinar asupra mea . Jojonel ma sustine cu exercitiile , ca stie saraca cat is de disperata sa slabesc :)). Jojo, culmea, aprecieaza ce scriu eu, si pentru mine asta inseamna enorm. Ea e frumoasa, e asa micutza si dragutza de-ti tot vine s-o iei in brate tot timpu. De cateva zile, m-am obisnuit sa vorbesc mereu cu ea si daca azi am vorbit putin, mi se pare ciudat :)). Jojo e optimista si imi povesteste despre ea. Am senzatia deja ca pot avea incredere in ea si sper ca si ea stie ca poate avea in mine. Ma lasa si sa ma descarac cand am nevoie si ei ii povestesc eu multe :)). Nu stiu cum are nervi sa asculte si sa citeasca tot.

Eu ii iubesc pe ei doi [Cino si Jojo] asa impreuna :D Sunt asa de scumpiiii :X:X:X Doi oameni dragi impreuna, e clar care e rezultatul :D

General Splash :D

2010-01-15T12:30:00.000-08:00

No.. daca tot am inceput cu reclama, sa profit si s-o fac pana la capat.

Deci, iarna asta , undeva-n decembrie, am avut norocu' sa-i cunosc si eu pe baietii de la splash studios,sebes :D Niste oameni mai mult decat de milioane :D Acolo, fiecare stie sa faca cate ceva, ma jur. Marian canta, face negative si iti da sfaturi bune, cino canta [si o face foarte bine] si te binedispune, asa cum face si micutza lui prietena adorabila, jojo, care reuseste mereu sa ma binedispuna si care ma sustine cu exercitiile. Apoi vine razvan, cred ca cel mai de treaba om pe care-l cunosc . Deci nu de milioane, de triliarde omu asta :D El are o rabdare imensa sa ma asculte, sa ma suporte, el regizeaza si creeaza diferite clipuri pentru scoala sau dansuri sau nu stiu, in general e omul cu ideile. El face freze, el machiaza , el face poze. Ghene e omu' cu care-mi place sa povestesc la splash :)) ca tot timpu are ceva interesant de povestit si are un stil foarte fain de a-ti relata ceva. Omu Rares, pa' omu Rares e mondial, e genu de om pe care vrei sa-l ai mereu in preajma ta. E omu' cu engleza si cu povestirile ciudate :)). Oricum, ii iubesc pe toti :X Vin apoi byby cu borz, care fac un masaaaaj =p~. Moga si Vik .. e imposibil sa nu razi cu ei , daca esti in preajma lor mai mult de 2 minute. Imposibil. Bybyloy, am auzit de ea intr-o piesa si stiu ca de rev era super scumpa si mi-o fost tare drag de ea,da de atunci n-am mai auzit nimic de ea :-< Mai e Ioana, care inca nu m-am lamurit daca are sau nu are ceva cu mine si andra :)) dar cred ca suntem pe calea cea buna :-? :)). Nu mai retin acum daca am scris de toti pe care-i stiu sau nu, deci scuzele mele. :D

Splash : http://www.myspace.com/splashrecords

TATUAJE :D

2010-01-10T10:44:00.000-08:00

Cred ca majoritatea stiti k am un tatuaj care-l iubeeeeesc :X Labutzele. Sau Urme [cum le zice cino :))]. No, pentru ca multi ma intreaba cine, unde, va spun aici :D : In Ocna Mures, locuieste un baiat sexy si drag :D Pe langa astea, mai e si foarte foarte talentat :D Lucreaza si foarte curat si stie sa faca sa nu doara, sau daca cumva doare sa iti zica tot felu incat sa uiti de tatuaj si sa te bagi in discutii pana nu mai simti durere :D El face orice modele vreti, are rabdare, pricepere, deja pot zice si experienta si nici nu lucreaza scump. Deci indeplineste toate cerintele. Eu stiu sigur ca tot la el o sa-mi fac orice viitor tatuaj :D De ce sa dai dublu sau mai mult la un salon? Mai bine mergi la Adi pentru acelasi lucru sau chiar si mai bine :D

Pentru detalii contact me sau direct pe el:
ID DE MESS : cmnady
Uitati si locurile unde-l mai puteti gasi:
http://stillsexappeal.blogspot.com/
http://adycoman.hi5.com [aici va convingeti si de partea cu sexy :">]

No, succes si la cat mai multe tatuaje :D

Daca o sa citesti, o sa stii ca pentru tine e..

2010-01-08T17:39:00.000-08:00

Doamne, deci vreau atat de mult sa-ti spun in momentul acesta ca tu contezi inca la fel de mult cum ai contat la inceput, ca esti in inima mea de atunci neschimbat, ca ai prins radacini acolo, ca un copac nemuritor. Vreau sa stii ca nu esti nimic,cum zici tu, vreau sa stii ca esti puternic, esti capabil, esti inteligent si ai o inima mare. Vreau sa stii ca oricat as fii suferit din cauza ca nu mai vorbeam si oridecate ori m-as fii impacat cu ideea ca e gata, de data asta chiar m-ai scos din viata ta de tot , eu nu te-am scos niciodata, nici macar un minut din a mea.
Vreau sa te intreb de ce contezi atat pentru mine. Pentru ca nu am raspuns la intrebarea asta, si nu il gasesc. Pur si simplu esti acolo, pe primele locuri de atata timp, indiferent ce s-a intamplat intre noi. Mi-e frica sa te intreb asta, pentru ca mi-e frica de reactia ta.

Imi doresc enorm sa te inteleg, incerc asta din toate puterile si mi se pare mereu ca nu sunt pe masura asteptarilor tale. Ca nu sunt indeajuns de buna sau inteligenta. MI se pare ca nu gasesc niciodata cuvintele potrivite pentru a te face sa zambesti.
Si jur, jur ca de luni de zile, poate chiar 17-18 luni imi doresc sa te ajut sa fie totul bine in viata ta, imi doresc atat de mult sa gasesc un raspuns la toate problemele tale, vreau sa fiu alaturi de tine, vreau sa iti imparti problemele cu mine, asa cum faceam pe vremuri. Nu vreau sa te inchizi fata de mine, nu vreau nici macar sa ai o retinere, pentru ca stii ca poti avea incredere in mine si sunt sigura ca stii cat de mult te iubesc, doar ca nu vrei sa crezi asta. Te rog, gandeste-te ca mereu am dorit inimaginabil de mult sa fiu langa tine, am ajuns sa te implor sa nu ma mai scoti din viata ta cand ai probleme.. Nu-ti cer sa tii la mine, nu-ti cer sa nu stiu, sa simti nici un sfert din tot ce simt eu pentru tine, nu vreau sa ma consideri cea mai buna prietena.. vreau sa nu ma mai scoti din viata ta. Pentru ca de fiecare data cand ma scoti doare. Si de fiecare data cand vii inapoi, sper atat de mult ca de data asta voi reusi ceva. Plang, crede-ma ca plang pentru ca nu gasesc o rezolvare, nu stiu ce sa-ti zic, ce sa fac sa te determin sa te deschizi in fata mea, pentru ca ajuta sa vorbesti. Si pentru ca vorbind cu mine, ar fii ca si cum vorbesti cu tine. Mi-ar placea sa stam la o cafea sau o bere, o tigara in mana si sa vorbim ore in sir. Am atatea sa-ti spuuun. Imi lipsesc imbratisarile tale, si glumele tale, si privirea ta asa incetosata, si zambetu ala drag. Mi-e dor sa plang la tine in brate pe banca in parculetul de copii ca nu vreau sa pleci. Atat de perfect a fost tot atunci, cand va vedeam asa de des. de ce ai ales iar atunci sa iesi din viata mea? Nu mai iesi te rog, ramai aici. Ramai aici , sunt aici pentru tine neconditionat, chiar daca din diferiti factori precum scoala sau mama nu pot veni acolo la tine, usa mea e mereu deschisa pentru tine.
E un fel de vis acum sa stau cu tine de povesti vreo 4 ore, asa relax, sa simt ca e totul bine intre noi. Te rog sa-mi zici, daca tu, in mintea ta, crezi ca te pot ajuta cu ceva , orice pe planeta asta, nu ma intereseaza cat de mult ceri, sau cat de stupid suna, promit ca o sa incerc sa fac. Nu pormit ca o sa pot, dar o sa incerc. O sa incerc sa te fac sa razi, sa te fac sa ai incredere in tine, in mine..
Uneori gresesc, uneori pun intrebari stupide si remarci si mai stupide. Prefer sa te enervezi pe mine de 3 ori pe zi , sa ma injuri si dup-aia sa fie bine, decat sa ma pui de o parte asa din cand in cand.

Vreau sa fim bine, mi-e dor de tine si te iubesc. Esti inca pe primul loc, unde ai fost de cand am vorbit acolo, primele dati. Ai fost mereu, si daca nu stiu arata , e pentru ca jur ca in preajma ta , ma pierd in detalii din dorinta de a face sa fie bine, din dorinta de a nu gresi fata de tine. O sa fii acolo mereu, orice ai face, orice mi-ai zice. Si o sa fiu mereu aici pentru tine. Vreau doar sa simti ca ai nevoie de asta. Sa simti si sa stii ca poti sa faci ceea ce eu imi doresc atat de mult: sa ma lasi in viata ta, sa te deschizi , sa te descarci sa ma lasi sa fac toate lucrurile pe care eu imi doresc atat de mult sa le fac. Ajuta-ma pe mine sa ma ajut, Ajuta-ma sa te ajut.

Sa nu mai pleci niciodata! Atat vreau..

Foarte trist.

2010-01-03T12:28:00.000-08:00

Era o dimineata ca oricare alta din ultimele doua saptamani. Avusese un vis frumos… visase ca iar e totul ca inainte. Se trezi cu un zambet pe buze, privi in jurul ei si atunci zari langa pat servetele imbibate cu lacrimile ei si negre de la rimelul pe care nu a mai apucat sa il dea jos. Atunci isi aminti… se intinse la loc in pat, spera ca va adormi si va visa din nou dar atingerea sa de perna uda tot de lacrimile sale, ii dadu si mai clar senzatia realitatii crude in care traia acum. Se ridica din pat, trecuse pe langa oglinda.. ii era frica sa se vada, si totusi arunca o privire. Imaginea din oglinda era total diferita de poza de langa. Poza arata o fata tanara, ai carei ochi exprimau fericire si pofta de viata, ochi strengari si zambet care parea ca ascunde multe planuri misterioase. Iar imaginea din oglinda arata o altfel de ea.. sau nu, nu putea fi ea.. si totusi, era chiar ea. Era mult mai slaba, iar in ochii ei nu puteai citi decat durere, disperare, tristete si pustietate. Zambetul nici macar nu mai exista. Zambea doar in vis, atunci cand era intr-o lume unde totul era perfect…sau daca nu perfect, macar cum fusese inainte. Plecase de langa oglinda, scarbita de imaginea ce o vedea. Se duse langa fereastra.
Era o zi superba, soarele stralucea deja pe cer si totul era lumina.. exact pe dos fata de intunericul din inima ei. Plangea aproape intr-una de la accident , ii simtea atat de mult lipsa, spera k timpul va vindeca ranile, dar in loc sa le vindece , durerea parea tot mai profunda, suferinta si disperarea o copleseau tot mai mult. Nu mai putea sa planga, dar nici nu putea sa depaseasca situatia. Voia sa fie si ea in armonie cu lumina de-afara. Pentru ea, era mai mult decat zi, mai mult decat soare.. pentru ea era trecutul, si totodata viitorul. Iubea trecutul si voia sa isi iubeasca si viitorul, dar ura prezentul. Incerca sa isi aminteasca lucrurile frumoase pe care le are in viata sa, avea prieteni, avea familie, avea un viitor frumos inainte.. si gandurile I se blocasera aici.. ce viitor avea ea fara el? Pana de curand toate planurile de viitor il includeau, era iubitul ei si totodata facea parte din familie, parintii ei il iubeau. Putea spune ca era chiar familia ei. Atunci cand certurile cu mama ei nu mai conteneau, el era refugiul ei, era salvarea ei, aripile care o ridicau de jos. Era si cel mai bun prieten al ei, poate singurul om care o intelegea cu adevarat. Senzatia ca nu mai avea nimic puse iar stapanire pe ea.
Apoi o alta senzatie, mai bine zis o stare, parea ca inunda camera. Stia ca azi se va intampla ceva cu ea. Nu stia ce, nu se gandea ce. Era totusi optimista… era singurul lucru care ramasese neschimbat la ea. Deschise calculatorul si cu lacrimi in ochi se uita din nou la poze, zambea la fiecare poza care ii amintea cate o intamplare. Se hotarase sa isi petreaca ziua afara. Poate prietenii ei o sa o inveseleasca, o sa fie mai bine. Stia ca orice s-ar intampla, ii are pe ei langa ea, era constienta de asta si totusi ii evitase in ultima vreme. Puse mana pe telefon si isi suna una dintre prietene. Nu lasase loc de alte discutii si spusese doar ca vrea sa isi petreaca ziua cu ei pe-afara. Prietena accepta imediat.
Coborase jos sa manance. Mama ei observa o oarecare schimbare, ceea ce o inveseli putin. Nici ea nu mai putea sa isi vada fiica asa, dar stia prin ce trece. Si ea isi pierduse sotul, iubirea vietii sale, in urma cu zece ani. Acum se temea ca fiica sa nu va depasi momentul, dar totusi avea incredere in fortele ei. Pentru prima data, fata manca tot ce avea in fata. Inca un semn bun. Mama si tatal vitreg erau tot mai bucurosi. Apoi cand au aflat ca ea va iesi cu prietenii ei , chiar credeau ca ce a fost mai greu a trecut.
Se facuse ora 12. Prietenele si prietenii ei sosira la ea, o luasera in brate si incercau fiecare sa o inveseleasca. Ii facea bine prezenta lor. Era o vineri speciala, toti simteau asta. Desi incercau sa evite locurile care o legau de el, ea parca tot inspre ele mergea. Si totusi nu parea afectata, doar cateva lacrimi in coltul ochiului, si cate un zambet care se vedea ca ascunde multe amintiri. Le si povestea uneori despre el. Parea atat de fericita ca l-a avut in viata sa si ca timp de doi ani, el a fost aripile ei, si ea ingerul lui. Impreuna se completau perfect. Asta ii ridica moralul, fusese fericita, dar destinul nu era de acord cu asta. Era neobisnuit de impacata cu ideea, ceea ce pe unii care o cunosteau mai bine incepea sa ii sperie.
Cand se intuneca, sufletul ei parea plin de lumina, radea si vorbea mereu, era din nou ea. Unul dintre baietii din gasca ii propuse sa mearga la un concert, canta o trupa de rock care ei ii placea foarte mult. Accepta. Mersesera toti in localul din centrul orasului. Acolo era plin de oameni care o cunosteau si ii cunosteau si tragedia. Toti o luau in brate dar ea se multumea doar sa le zambeasca. Concertul era superb, pentru moment uitase tot, se distra, se simtea bine, si toti erau mult mai fericiti cand o vedeau asa.
Undeva pe la miezul noptii, se terminase. Plecasera fiecare spre casa, dar inainte de despartire ea le marturisi ca ii iubeste si nu stie unde ar mai putea intalni asa prieteni minunati cum are ea. Isi ceru iertare pentru toate lucrurile cu care ii suparase in trecut si cu care avea sa ii supere. Pentru ei nu parea sa mai conteze nici perioada in care uitase complet de ei sau toate reprosurile pe care le aruncase cu o luna in urma, Acum ea avea nevoie de ei. Si ei o iubeau, si erau dispusi sa faca orice pentru ea. Erau prieteni, la bine si la rau. Stiau ca mai bine nu exista soarele,decat sa se piarda unii de altii. Oricum ei aduceau soarele in viata celorlalti. Parea ca totul e perfect.
Ajunse acasa, urcase in camera si porni muzica. In playlist avea doar melodii triste. Iar pe desktop o poza cu ei doi. Zari iar servetelele pline de lacrimi si rimel, acceasi oglinda , pozele cu ei doi imprastiate prin toata camera, ursuletul de plus de la el, cei doi pinguini care se iubeau, tot de plus. Atunci lacrimile incepura sa curga iar, intra iar in depresie. Parea ca si ziua cu prietenii ei fusese un vis. Simtea ca nu o sa mai depaseasca niciodata clipele acestea pline de suferinta. Era pustie. Ii era atat de dor de el si I se parea ca nimic nu mai are sens. Atunci deschise dulapul si se imbraca cu tricoul pe care el I-l facuse cadou atunci cand implinisera un an impreuna. Un tricou cu poza lor imprimata. Cea mai frumoasa poza a lor. Sub ea scria frumos si sincer “Te iubesc. In orice clipa cand nu suntem aproape, imi e dor de tine.”. Atunci se hotari. “Vom fi din nou aproape.” Isi spuse ea in gand. Deschise sertarul si lua cutia de somnifere. Mai erau in ea 13 pastile. “Sunt de ajuns.” Le inghiti apoi isi lua o hartie si un pix. “Imi pare rau pentru durerea pe care ati trait-o si voi alaturi de mine. Nu am cuvinte sa va multumesc sau sa va spun cat de mult va iubesc. Sunteti cei mai buni parinti si cei mai buni prieteni. Am vrut ca ultima zi din viata mea sa fie una fericita, sa fiu alaturi de voi si sa va aduc zambetul pe buze, asa cum obisnuiam. Dar eu nu mai pot. Sper ca ma veti intelege. Eu nu mai am aripi. Uneori simt ca nu mai am nici picioare, iar un om fara picioare nu poate vedea cat mai mult minuni ale lumii. Simt ca nu mai am nici ochi, iar o persoana fara ochi, nu mai vede nimic. Nu mai am nici gura, iar un om fara gura nu isi poate ajuta familia si prietenii. Mai am inca suflet, dar e plin de umbre si intuneric. Mai am brate sa va dau imbratisari cand va e greu. Dar nu e de ajuns. Promit ca de acolo de unde voi fi va voi ajuta mai mult. Nu vreau sa fiti tristi. Ganditi-va ca am plecat acolo unde imi e bine. Va iubesc si imi pare rau. Sunteti minunati.”.
Puse pixul jos si se intinse in pat. “Ingerul meu, asteapta-ma cu o pereche de aripi. Vin la tine. “. Mai privi o data poza cu ei si inchise ochii...

Fara sens. [postare de pe celalalt blog al meu, vechime-cam 6 luni]

2009-12-28T15:21:00.001-08:00

Veritasaga - Complicat de simplu
Asculta mai multe audio Muzica
De ce intotdeauna tre sa ne pese de trecut? De ce de cate ori incercam sa mergem mai departe, sa trecem peste tot si asa, se intampla ceva sa ne aminteasca de te miri ce chestie din trecut?... Toti iti spun sa-ti traiesti viata, sa simti clipa sa nu privesti spre trecut , sa te uiti numa spre viitor si de-alea? cum sa nu privesti in trecut, cand de fapt tot ce e in trecut te reprezinta? orice intamplare, frumoasa sau trista sau cum o fii , a contribuit la formarea ta? Desi ma enerveaza toata treaba asta cu trecutul, si inca as vrea sa sterg cu un burete multe faze, mi se pare imposibil sa "uiti tot" :|
Fiecare are povestea lui, si din nefericire, fiecare are cel putin o poveste trista . Daca intrebi orice persoana despre ea, nu iti poate spune ce si cum va fii, iti spune ce si cum a fost si este si ce a facut-o sa fie asa.
As vrea, sincer, sa sterg toate lunile alea cand era tata bolnav, sa nu traiesc inca cu frica ca oricand o putem lua de la capat, sau sa uit de toti pe care i-am iubit si au plecat.. de buna-voie.. sau.. luati de Sus. Da nu pot, nu se poate si toate chestiile astea mi-or deschis ochii si palmile de la viata m-au adus cu picioarele pe pamant, m-au facut mai puternica...
Inca sper, ca desi am lasat in urma atatea amintiri superbe si persoane de milioane, in viitor o sa fie tot de 10 ori mai bine, si daca nu va fii asa, sper sa imi recapat eu macar optimismu' ala pe care l-am pierdut de mult. Am in jurul meu atatea persoane dragi, si totusi ma simt singura. Cineva drag mie imi spunea mai demult ca am o viata simpla, pe care mi-o complic fiind atenta la detalii. Si sincer, avea dreptate. Si toate astea numa' pentru ca am devenit o persoana pesimista :| si nu eram asa. Si mi-e dor de mine.

Nu inteleg rostu' postului asta, nu inteleg de ce scriu aici si nu stiu ce o sa credeti voi cand cititi, nu are sens, si replica probabil o sa vina tot din partea mea. Probabil e doar pentru ca nu imi inteleg prezentul, nu imi cunosc viitorul, am impresia ca nu mai imi inteleg nici trecutul si sunt revoltata.. pe mine, pe voi, pe lume, pe destin, pe viata asta, pentru ca una avem , si nici aia nu e corecta. Si nu dramatizez, e doar .. una din acele seri.

"..m-am pierdut pe drum si vreau sa stiu: oare am sa mai fiu vreodata cum vroiam sa fiu?"

Nici nu stiu ce melodii, ce versuri, sa pun aici, da'.. merg multe din veritasaga...

Dependenta.

2009-12-28T14:21:00.000-08:00

Imi aprind o tigara... trag un fum.. inchid ochii.. si imi imaginez ca totul merge mai departe.. viata trebuie sa mearga mai departe...

Deschid ochii... mai trag un fum.. si imi dau seama ca viata chiar merge mai departe...secundele curg, imaginile se deruleaza..sunetele progreseaza..

Si stii ce ma gandesc? Ca viata asta e ca un fum de tigara. Ia nastere atunci cand aprinzi tigara,pentru cateva clipe e senzatia care-ti inunda plamanii si te ameteste, te invarte, te lasa fara suflare si te cucereste! Apoi te linistesti incet... tot mai mult... incepi sa vezi de fapt ceea ce a fost in tine... ochii tai incep sa perceapa ceea ce tocmai te-a invadat atat de pervers... se misca lasciv, ca o domnisoara de pe autostrada, acum iti cucereste si privirea... e atat de vizibil.. ascunde atata mister incat iti ridica nenumarate intrebari. Incerci sa-i dai o forma, sa-i gasesti un sens. Incerci sa cauti un motiv. Dar devine tot mai cetos..se pierde in departare.. se transforma in necunoscut.. si dispare.

Atunci ramai cateva clipe si iti dai seama ca ai din nou nevoie de aceea senzatie. Ca te simti gol si trantit la pamant, ca esti pustiu si monoton precum un deal pe timp de iarna. Simti si stii ca ai nevoie din nou sa simti sangele curgandu-ti prin vene, plamanii umplandu-se de un aer murdar, genul acela de murdar ca un gangster din spatele blocului sau ca si domnisoara din clasa a unsprezecea din liceu, despre care toti spun ca e o tarfa, care te atrage si nu stii de ce, pe care il vrei langa tine si care iti provoaca cele mai interzise fantezii. Ai nevoie de adrenalina, mizerie si pericole in viata ta. Ca cu ele e rau, dar fara ele si mai rau.

Si atunci mai tragi un fum... si totul o ia de la capat..

Guess Who flori ilegale
Asculta mai multe audio Muzica

DOWNLOAD si ASCULTA :D

2009-12-27T22:13:00.000-08:00

Primul Album ILLusionistu' : Portile creatiei.

Sincer, merita sa dai download si sa-l asculti. Foarte tare. P.S. Sunt mandra de el >:D<

Playlist:
01. Intro
02. Portile Creatiei
03. Memorii feat. Oxus
04. Un Nimeni feat. DJ SoundMeth
05. Fiindca Simti feat. Kripo & Versset
06. Planuri feat. e4t
07. Interviu feat. Versset
08. In Inima Ta feat. Reiki
09. Outro

No download si asculta : http://www.fileshare.ro/2312557633.62

Cu ocazia la postu asta, il felicit atat pe marian, cat si pe restu de la splash, atat ca artisti in devenire , cat si ca oameni. DE NOTA 10:X

Pentru tine.

2009-12-26T14:20:00.000-08:00

Greenday- Time Of Your Life
Asculta mai multe audio Muzica
Hei, e Craciunul. Al doilea nostru Craciun. Poate ca nu ti-am luat un cadou real, dar macar ceva pentru suflet vreau sa cred ca pot sa fac pentru tine.

Ma intreb sincer, in sufletul tau, oare simti Craciunul cum il simteam si eu la 13-14 ani? Oare varsta sau lumea asta in continua schimbare e de vina ca anul acesta eu nu am simtit magia? Vreau sa cred ca tu ai simtit acest spirit al Craciunului, ca ti-a patruns in suflet si te-a facut fericita zilele astea. Pentru ca tu, oricat de matur ai gandi si oricat de mult m-ai ajuta , eu vreau sa cred ca tu esti bebe, tu esti cea mai mica cea mai buna prietena a mea si ca , doar privindu-te pot zari urma aceea de inocenta ce o ador, in ochii tai. Si stiu ca o pot gasi.

Esti una dintre cele mai fantastice persoane pe care le cunosc. Arati de 17 ani, gandesti uneori de 19, dar ai o privire si un zambet de copil, de cel mai scump copil.
Te iubesc atunci cand, pe canapea ma intorc catre tine si gasesc astea acolo.Pentru ca tu ma transpui si pe mine, nici nu iti dai seama cum. Nici eu nu pot explica.

La fel de mult te iubesc cand iti iei in serios rolul de prietena adevarata. Tu stii sa asculti, tu stii sa consolezi, tu stii sa dai sfaturi. Si e incredibil cum faci toate astea mai bine ca persoane trecute de 20 ani. E incredibil cum cu o rabdare enorma m-ai ascultat in ultimul an , chiar daca ti-am zis de mii de ori despre acelasi lucru, si ti-am repetat de zeci de ori aceeasi povestea.

Imi dau seama, chiar din spatele monitorului si de la kilometri distanta ca te chinui sa intelegi mereu ce am eu de zis , ca sa poti sa ma ajuti. Si faci asta la orice ora, chiar daca a doua zi e scoala sau daca vii obosita de afara. Te respect pentru asta, sa stii.

Ma uimesti, ma uimesti in fiecare zi, pentru ca vad cat tii la mine si stiu ca poate nu sunt un model bun. Nu ma plictisesc niciodata de vorbit cu tine, nu stiu de cate zile impreuna ar fii nevoie sa ma enervezi si sa ne certam, nu stiu cum poti sa fii 2 in 1 mereu si nu stiu nici cum sa iti explic cat de mult tin la tine.

Tu esti ca si tinkerbell, mica zana a lui peter pann. Mereu acolo sa ajuti. Tu acorzi o sansa pana si capitanului hook, pentru ca tu ai un suflet mare.
Tu vezi deja lumea asta aproape asa cum e ea, in loc sa o vezi mai colorata decat e. Imi pare rau cand vad ca in sufletul tau sunt nuante de gri in multe seri, in loc sa fie un curcubeu. Imi pare rau cand crezi ca as renunta la tine pentru alte persoane si imi pare rau cand nu pot fii pentru tine ceea ce vrei tu sa fiu.

Nu mi-am dorit niciodata o sora, dar daca ar fii sa am una, as vrea sa fie ca tine. La fel de frumoasa, la fel de inteligenta, la fel de intelegatoare si uimitoare...

Bebe, asta e micul meu cadou de Craciun pentru tine. Nu am stiu sa exprim mai bine ce simt si ce vreau sa stii, dar incearca sa privesti dincolo de randuri, mai profund, si o sa intelegi foarte bine tot.

Te iubesc , bebe. Sa fii cel mai fericit copil :*

Si..inca ceva.. in fiecare dimineata a anului viitor in care o sa pleci din white fara mine, opreste-te, inchide ochii o clipa, aminteste-ti cum plangeam noi doua imbratisate si cantam time of your life. Aminteste-ti cum ne-am ascuns dupa zidu ala micutz. Aminteste-ti cum am mers si ne-am facut tatuaje si am mancat pizza si clatite. Aminteste-ti cand am facut baie la voi in baie ca nu mai aveam loc de fete. Aminteste-ti chiar si detaliile care nu le pot pune aici pe blog. Aminteste-ti toate astea, si poate telepatic o sa ma simt din nou in white si eu.

Prima zapada..

2009-12-15T15:50:00.000-08:00

Proconsul - Prima zapada
Asculta mai multe audio Muzica

E aproape opt seara si stam ca doi copii in pat, sub plapuma si ne uitam la televizor cum la meteo anunta ca va ninge. Oare chiar va ninge azi? Chiar vine iarna cu adevarat?
Imi amintesc cum prima zapada de anul trecut cu tine m-a prins...eram in parc, povesteam despre nimicuri si inghetam de frig. Era atat de frumos, pentru ca toate luminitele din braduti , toate stelele de pe cer.. le aveam doar pentru noi, doar noi eram in tot parcul la ora aceea tarzie din noapte. Era prima noastra iarna impreuna si vorbeam despre basme cu zane si zmei , despre vise si minuni. Vorbeam despre Mos Craciun si despre cum aduce el fericire in casele copiilor. Am iubit din prima clipa la tine inocenta din privirea si din sufletul tau. Aceea inocenta care in clipa cand a a inceput sa ninga te-a facut sa te ridici de pe banca , sa te uiti la cer si sa zici ca vrei sa ninga tot mai tare, sa fie magic totul. Si dorinta ti s-a indeplinit. Atunci m-ai luat de mana si mi-ai spus ca intotdeauna prima zapada trebuie sa fie alaturi de cei dragi, de cei pe care ii iubesti. Si tu erai acolo, asa ca nu imi puteam dori mai mult. Ningea atat de tare incat in cateva minute era ca doi omuleti de zapada, asa imbracati, imbujorati si ninsi. Erai printul meu din castelul inghetat. Nu aveai nevoie de un cal alb ca sa fii Fat-Frumos. Nu trebuia sa trimit o scrisoare catre Fat Frumos care sa schimbe lumea, fiindca lumea mea se schimba in bratele tale. Imi amintesc cum a fost de-ajuns o clipa sa ne transpunem in copilarie, sa ne uitam la cer si sa radem ca doi nebuni, sa alergam prin parc iar cand oboseam sa prindem fulgi, sa le dam nume si sa povestim cu ei. Transmiteam mesaje catre ingerasi prin fulgii de zapada. I-ai spus unui fulg ca tu esti un copil care iubeste alt copil, si cand fulgul s-a topit te-ai suparat ca nu vrea sa te asculte si i-ai zis ca nu e un bun psiholog. Cadea dragoste din cer.. te priveam, te ascultam.. si te iubeam tot mai mult cu fiecare secunda.
Apoi o urmat o iarna de vis, cea mai frumoasa iarna din viata mea. Fiecare seara cu zapada era magica, era lumea noastra. Craciunul ne-a prins atat de raciti incat de colindat, in loc de prajiturele si vin , noi ceream servetele si ceai. Nu cred ca a fost seara in care sa nu primesc zapada de la tine , spuneai ca vrei sa fii sigur ca atunci cand o sa ne mutam intr-o tara tropicala nu o sa mai ducem dorul zapezii. Erai atat de sigur ca vom fii impreuna mereu si ca ne vom muta undeva departe sa ne bucuram de soare in fiecare zi, iar eu.. eu te certam , deoarece sustineam ca ai nostrii copiii nu vor vedea niciodata zapada si ei vor pierde ce e mai frumos.
Tu m-ai facut sa iubesc iarna, asa cum e ea, rece.

Acum e din nou iarna... de data asta vreau sa fiu eu cea care iti va spune ca ninge. De aceea ma ridic din pat si ma duc la geam. In timpul acesta, in inima mea siguranta ca va urma o alta iarna de vis e nemasurabila, iar in mintea mea se desfasoara ca un slide imagini din iarna precedenta. Deodata, tu vii, ma opresti, ma saruti in graba, incat eu nici nu am timp sa imi dau seama de intentiile tale.. apoi aud "Iubito, ninge! "

Stii ceva? La anul iti promit ca eu voi fii prima care vede!

.. pentru ca fiecare suntem unice in felul nostru :)

2009-12-12T16:13:00.000-08:00

Vescan&Dj Wicked - Intr o alta viata feat Ligia Moldovan
Asculta mai multe audio Muzica

Stiu si simt ca ma compari mereu cu ea. Eu am depasit momentul cand ma comparam cu ea. Poate nu sunt la fel de frumoasa ca ea, dar in rest stiu ca o depasesc in toate privintele. Stiu ca te uiti la ea zilele acestea, si in cap iti apar imagini cu mine. Stiu cat de greu poate sa-ti fie sa cauti privirea mea inocenta dupa care se ascunde o imaginatie perversa imposibil de detectat , in privirea ei. Nu ai cum. Nu poti. Ea e genul care a uitat sa fie copil, chinuindu-se prea mult sa fie adult. Si asta o duce undeva in fundul clasamentului in ceea ce priveste tipologia umana.

Stiu ca atunci cand ea incearca sa-ti explice ceva, nu o face cum o faceam eu. Cuvintele ei sunt alese si nu vin din suflet, din dorinta de a atinge perfectiunea. Eu nu am cautat niciodata sa fiu perfecta pentru tine. Eu am cautat sa fiu mereu eu. Pentru mine, pentru tine, pentru amandoi.

Oricat ai incerca sa te ascunzi dupa fericire, nu te cred cand ignori aceste zile. Te tradeaza cuvintele si atitudinea. Gesturile tale spun ca poate astazi simti mai mult decat mine zile din iernile trecute, cand afara era un ger extrem , dar noi nu simteam nimic. Asa erau toate.

Stiu ca certurile cu ea nu se compara cu cele cu mine, iar impacarile.. nu exista macar ideea de comparatie. Ea nu traieste ceea ce spune si ce face, ci joaca un rol bine calculat si regizat cu mult inainte sa te cunoasca, rolul de fata rea care conduce o relatie. Ea vrea sa fie ceea ce a vazut in filme si a citit in carti. Eu poate am vazut alte filme si am citit alte carti, pentru ca eu mereu am pus sentimentele si trairile, am mutat clipa pe primul loc, inaintea consecintelor sau imaginii mele. Si ai iubit asta la mine. Asa cum ai iubit si faptul ca in fiecare secunda a vietii tale ai putut fii tu in preajma mea , pentru ca te acceptam si te iubeam cu bune si rele. Iti iubeam defectele mai mult ca si calitatile, pentru ca ele te scoteau din banal.

Nu ai putut suporta ideea sa ma scoti din viata ta de tot si asta spune multe. Ti-e frica sa lasi discutiile noastre sa alunece in trecut, pentru ca stii ca la fel de bine cum iti vreau binele, te pot si distruge. Pentru ca am puterea asta, fiindca te cunosc prea bine. Tu stii ca si copiii pot fabrica bombe, si gandul asta nu-ti da pace.

Observ cat de linistit esti cand nu e nimeni in viata mea, nu pentru ca inca ti-ar mai pasa, ci doar pentru ca te-ai obisnuit sa fii tu pe primul loc de ani buni. Si nu vrei sa pierzi locul asta cu nici un pret. Ti-e imposibil sa crezi ca pot sa tin la altcineva cum te-am iubit pe tine, poate ai dreptate, dar viitorul e inainte, iar viata iti rezerva surprize.

Tu ai ales-o pe ea in locul meu, nu iti regreti alegerea, dar inca tu cauti disperat ceea ce iubeai la mine in persoana ei. Iti spun sigur, nu o sa gasesti. In schimb eu o sa gasesc mereu , mereu pe cineva sa iubeasca la mine aceleasi lucruri care le-ai iubit tu.

Stiu ca am lasat o amprenta in viata ta. Stiu ca daca iti trimit un simplu mesaj nocturn, mintea ta o sa incline spre amintiri , o sa ai in cap filme si o sa ti se deruleze imagini si replici mai ceva ca pe un slide.

Si ma intreb atunci de ce nu o fac. Te intrebi si tu de ce sunt atat de pasiva si de buna. Pentru ca poate nu mai imi pasa. Nu e asa ca asta doare? Locul tau? Ai incercat atat de mult sa mentii sus piedestalul pe care te-am pus, incat mainile ti-au obosit , l-ai scapat si s-a spart..

Ce sa iti transmit? Poate intr-o alta viata... ;)

Aripi? Eroi?

2009-12-07T12:07:00.000-08:00

"Cand lumea uita de mine, da-mi aripi.."..
Un vers din melodia ce o ascult acum. Si nu stiu de ce ma duce gandul la prieteni. Consider ca ei sunt eroi. Cred si simt ca ei imi dau aripi. Nu toti, sunt cativa, dar ei imi fac viata mai frumoasa. Ei m-au invatat sa zbor, ei imi imprumuta aripile lor cand ale mele se rup. Ei aduc speranta si magie in viata mea.
Ceea ce urmeaza este o parte dintr-o scrisoare niciodata trimisa catre cele mai importante persoane de sex masculin din viata mea,dupa tata :D. Va urma cat de curand, pentru fiecare persoana importanta. O merita. Merita sa stie ce sunt.

"Pentru mine, voi sunteti eroi.Sunteti eroii mei.Magia din viata mea.Magie, asa ii pot spune senzatiei care imi inunda corpul de cate ori ma gandesc ca parca va cunosc de o viata desi ne leaga putin mai mult de doi ani.
Cu voi am crescut.CU voi, alaturi, si prin voi am aflat de fapt ce inseamna sa-ti traiesti tineretea,ce inseamna sa inveti din propriile greseli, ce inseamna "a plange pe umarul unui prieten de nadejde",ce inseamna distractia, betia,noptile albe,iubirea, dezamagirea, dorul,plansul , rasul pana la lacrimi.
Ati fost prezenti, daca nu fizic, macar la telefon in toate aventurile si momentele importante ale vietii mele din ultimii ani. In acesti ani am strans mai multe amintiri frumoase, mai multa dragoste si apreciere in suflet, mai multa pofta de viata si dorinta de cunoastere decat am acumulat in ceilalati 16 de viata.Si atunci cum sa nu va numesc eroi?
Cum sa nu va numesc magie cand de fiecare data, in minutele de dinainte sa va vad, inima imi bate triplu, mi se intipareste un zambet cretin pe buze iar in momentul in care va vad simt o senzatie de bucurie nemasurabila si inexplicabila?
Nu pot explica in cuvinte starea de multumire si protectie, fericire suprema si un fel de dragoste, care nu e nici parinteaasca, nici de cuplu, e ceva ce am simtit de zeci de ori in bratele voastre, cand imi stergeati lacrimile sau cand ma pupati pe frunte. E asa de linistitor si ma simt atat de protejata cand in momentele grele ma luati in brate si ma tineti strans..
Va multumesc pentru ca de cate ori am probleme ma ridicati de jos. Si daca nu sunteti aici sa ma ridicati, m-ati invatat sa ma ridic si singura. E de ajuns sa ma gandesc la ce mi-ati spune voi sau ce ati face voi si lucrurile par mai usoare. Si pot. Pot de fiecare data. Pentru asta va multumesc, prin atitudinea voastra mi-ati dat ambitia, "caldura" si bunatatea de care ati dat dovada in anii astia, mi-ati insuflat adanc puterea de a merge mai departe si doza necesara de optimism.
Putere, ambitie, speranta..sens unor cuvinte precum "cel mai bun prieten", "dor maxim", "amintiri perfecte", "clipe de vis".. toate de la voi le am. Si atunci, cum sa nu va iubesc?
Poate uneori am nevoie de o confirmare, ca si voi simtiti macar jumatate din ce simt eu pentru voi, poate vreau sa aud asta in cuvinte.. dar nu o fac pentru ca nu cred in voi, cred in voi mai mult decat va puteti imagina, doar ca niste cuvinte frumoase din partea voastra sunt un medicament pentru suflet.
Va iubesc, va multumesc si vreau sa cred, vreau sa sper ca veti fii mereu aici, ca la nunta mea veti fii cavaleri de onoare, ca imi veti acoperi aventura extraconjugala, ca o sa mergeti la bere cu sotul meu in timp ce eu cu sotiile voastre suntem la cumparaturi,ca peste ani, copiii nostri se vor juca impreuna, iar baiatul meu va fii "fratele mai mare" al fetelor voastre, asa cum taticii lor au fost pentru mama lui ani de-a randul.. "

Poezii de copii :D

2009-12-05T14:40:00.000-08:00

Ui, poezii de mai demult, de cand eram mai micutza :D Mi-s drage :))

Avem un zambet ce ascunde durere
Si lacrimi ce cer mangaiere
Avem multe sperante si vise
Trei suflete ce deschid usi inchise..

Daca simt ca ma-nec in al lor venin
Ma ajutati sa vad cerul senin;
Mi-ati dat mereu aripi sa zbor
Si mi-ati dat spiritul de luptator.

Cand suntem noi,ori treji ori beti
Realizam ca "acasa" nu-i patru pereti
Ci patru brate ce te incalzesc
Iti dau putere,te iubesc...

Acasa e locul unde reinvat sa zambesc
Acasa imi place din nou sa traiesc,
Acasa,patru maini ma ridica din noroi
Si doua voci imi spun "Ne ai pe noi!"

Aici,acolo oriunde-i acasa
Atunci cand sunt cu voi la masa
Si rad cu voi,cu berea-n fata
Si ne juram ca e pe viata!

[ACASA - si era pentru doi prieteni, cu care acum abia mai vorbesc :| Unul nu prea mai conteaza, si unul inca inseamna tot ce insemna si atunci, in ciuda faptului ca nu am mai prea vorbit - ce surprize iti rezerva viatza.]

**************************************************************************

Copilul din mine moare.
Incet, inocenta dispare..
Devin un adult nesuferit,
Un suflet corupt, neimplinit...

Copilul pierdut in vise
Devine astazi..inutil
Unde mi-e rasul pueril?
Si nebuniile nestinse?

Naivitatea care ieri te facea sa zambesti
Azi nu iti mai da motive s-o iubesti..
Vreau sa ma bucur din nou din plin
Ca sunt motivul surasului tau senin.

Sa pot iarasi a-ti spune
Ca nu suntem pentru aceasta lume
Pentru ca stim sa fim copii,
Si stim visa..si stim zambi..

Si doare...doare atat de tare..
Nu imi doream nicio schimbare
Vroiam sa fiu doar "eu"
Copil pierdut in curcubeu...

[COPIL? - Uite, iar aveam stare de "vreau sa fiu copil"]
**************************************************************************

Zi de zi ma uit la voi si cred ca meritati
Lumea asta blestemata pe care toti o injurati
Faceti numai rau si vreti sa primiti doar bine
Cum poate fi lumea mai buna cand fiecare lupta pentru sine?

Ati uitat ca Cineva,de-Acol de Sus, v-a spus sa va iubiti?
Lumea nu-i destul de mare pentru a trai IMPREUNA fericiti?
Calci peste tot pentru a ajunge sus,
Si oricate suflete ai distruge nu iti e de-ajuns.

Uiti ca esti la fel ca cel de peste drum
Privesti superior si te crezi mereu mai bun
Obiectivul tau sunt banii si puterea
Iar celorlati nu le oferi decat durerea...

[ASTAZI - Asta zici ca-i scrisa pentru candidatii la presedintie :| da de fapt e pentru toti oamenii astia rai :|]

**************************************************************************

Crezi ca stii cum sunt eu acum?
Nici eu nu as putea sa spun..
O minte cu ganduri demente,
Un suflet cu coperti transparente

Greu de inteles, usor de iubit
Un basm mai vechi,dar nesfarsit
Cateodata un inger sedat
Alteori un demon ce te-a posedat.

Pot fi o lacrima in ochiul tau
Sau o nazbatie a vreunui copil rau
Pot fi un zambet naiv si inocent
Sau poate-un suflet incomplet;

O ciocolata ceruta de-un copil sarac
O jucarie de plus uitata pe un raft
O amintire care te face sa zambesti
Sau persoana pe care tu o urasti.

Un strop cald dintr-o ploaie de seara
Farmecul unei iubiri de-o vara
O culoare dintr-un curcubeu,
Pot fi tot ce vreau eu..

Asa ca Ia-ma de mana si du-ma departe
Oricum tot ce va mai ramane sunt soapte
Aici nu-mi place, nimeni nu crede in vise
Nu-i locul nostru,e-o lume plina de minti inchise.

[ORICE VREAU EU]

**************************************************************************

Azi am aflat care e cel mai mare dusman al meu
Era aici aproape,gandul din capul meu
Ca un demon ce ma bantuie mereu
De ce? ..Sunt doar un suflet uitat la greu..

Si unde esti tu ,acum?
Pe unde te ascunzi,inger nebun?
Chiar am ramas doar eu?
Doar eu..si visul meu?

Dar demonul ce vrea?
Ce vrea din viata mea,
Acum in acest ultim ceas,
Cand doar visul mi-a mai ramas?

Acum inteleg..visu-mi vrea
Dar nu,nu i-l voi da...
Voi lupta pana la sfarsit
Iar,tie,demone,iti voi spune linistit :

"Nu imi poti interzice a visa
Sa vad lumea cum nu e ea,
Sa fie numai zambete-n lumina
Un an intreg ca-o zi senina;

Nu,nu vreau o viata roz
Vreau o viata in culori
Un soare fara nori
Sa ne trezim zambind in zori..

Sa merg pe drum si-n jurul meu
SA fie zambete mereu
Sclipiri puerile in ochi de adulti
Jocuri de copii printre oameni carunti;

Orice chip sa fie fericit
Orice suflet sa se simta iubit
Orice durere sa-si gaseasca alinare
Dupa orice nor,sa fie-un soare;

In orice inima iubire
Pe orice fatza stralucire
O ploaie cu stropi de culoare
O lume cu chipuri zambitoare.

Si,ma gasesti din nou aici
Ca un copil pierdut in timp..
Cu ochii goi si reci tu ma privesti,,,
Oare ai uitat ce inseamna sa zambesti? ...

[VISEAZA - nu reusita, dar preferata mea ca tema :D]

Crescand, ne-am pierdut nemurirea..

2009-12-05T12:36:00.000-08:00

ne-am pierdut nemurirea
Asculta mai multe audio Divertisment
Unde e magia? Unde e nerabdarea cu care imi spal cizmulitzele calduroase cu blanitza, cu modele de animalutze sau inimioare si stelute, si le pun sub calorifer , apoi ma pun in patut sa dorm sa vina dimineatza mai repede si sa vad ce mi-a adus mosu? Unde sunt zilele de dinainte de Mos Niculaie cand scriu si rescriu o scrisoare de zeci de ori pentru ca nu ma pot hotari ce vreau cadou, ce sa-i cer la Mosu darnic si bun? Unde sunt coloanele de pe hartiutze unde impart, asta mos craciun, asta mos niculaie, ca doar mos niculaie e mai sarac un picut si tre sa ii cer mai putine. Unde e inocenta? Unde e crezul in mos niculaie si in puterile lui magice? Dar framantarea de a gasi explicatii cum el poate sa aduca atatea si de ce stie el ce vreau eu si cum ajunge la noi toti? Unde e multumirea si bucuria pentru trei portocale, doua banane, o ciocolata, si o jucarie?

Unde au disparut toate astea?Unde? Cine a omorat copilaria?
Noi.. chiar noi ne-am omorat copilaria. Noi am omorat magia si l-am gonit pe mos niculaie. Noi am uitat ca cele mai importante cuvinte sunt cele din suflet. Acum bucuria nu mai e.. inocenta ne-am chinuit atat de mult sa o ascundem incat s-a suparat si a plecat.. mos niculaie si mos craciun sunt niste personaje imaginare, de bancuri si batjocura de cei mici, scrisorile catre ei se transforma in injuraturi pe mess si discutii despre tigari, chefuri si baieti.. nici macar cizmulitele nu mai sunt, au fost inlocuite de cizme cu toc, botine care de care mai scumpe in care n-ar incapea nimic. Multumire pentru lucruri marunte? Mai stim ce inseamna asta? Nu, acum apreciem doar ce e de firma si daca imi gasiti voi o portocala de firma, sunteti cei mai tari.

Asta inseamna maturizare? Asta inseamna sa fii adult?
Sa pierzi magia din viata ta, sa ai momente in care sa cauti disperat vise, magie si inocenta?

De ce ne-am grabit sa crestem? De ce la 12 ani in loc sa ne jucam inca cu papusile ne uitam prin cataloage avon sa vedem ce fard ne comandam, ca doar suntem mari si tre sa mergem si noi cu prietenii nostri cei mari si tari in club. De ce la 10 ani am incetat sa credem in Mos Craciun si Mos Niculaie si eram convinsi ca e o rusine sa crezi in acesti doi neni cu barba alba care ne-au facut iernile atat de frumoase? De ce in loc sa apreciem si iubim parintii pentru ceea ce se chinuie sa faca pentru noi, am inceput la 13 ani sa vorbim urat cu ei, sa-i mintim , sa le dam replici ironice, ca sa fim si noi tari?:>

De ce am fost atat de prosti cand am avut copilaria? De ce nu ne-am dat seama atunci ca e cea mai frumoasa perioada si ca avem o viata intreaga inainte sa fim "mari"?

Suntem niste prosti. Niste adulti prosti, fara magie, fara vise, fara inocenta, fara jucarii, fara Mosi. Cuvinte inlocuite cu Alcool, Bani, Cluburi, "imi da mama, imi da tata", Tigari, Parinti prosti si demodati, masini de lux si prejudecati.

Voua care cuvinte vi se pare ca suna mai frumos?.. Eu sunt sigura ca primele..

Prostilor. Voi, Eu, Noi..

Pentru copiii care vor citi vreodata asta.. Nu va grabiti sa cresteti!

Eu zic sa radem :D

2009-11-25T12:55:00.000-08:00

Ce bine e sa razi. Ce bine e sa-i faci pe ceilalti sa rada cu tine. Doamne, e incredibil de bine sa razi , chiar si daca razi de tine.
Rasul asta , oricat de banal ar parea, parca e o senzatie suprema. Sunt sigura ca are puteri magice. Ganditi-va un moment la clipe superbe din viata voastra, ganditi-va ca cei mai buni prieteni sunt aceia cu care razi din orice, ganditi-va ca oricat de grea ar fii o problema , atunci cand razi devine mai usoara..
Citeam undeva ca rasul este senzatia prin care te simti bine in tot corpul, dar o arati intr-un singur loc. Da, e adevaraaaat. De cate ori razi, inima iti devine mai buna, privirea ti se insenineaza, fata ti se lumineaza,viata pare mai roz, clipa devine mai frumoasa.
Mi-era dor sa rad cu pofta, sa rad sa nu ma pot opri, sa rad pana ma doare burta si maxilaru. Mi-era dor. Si am ras in seara asta. Mi-am luat telefonu si mi-am sunat toti prietenii, si rezultatul a fost mai mult decat ma asteptam. Au ras de mine cu lacrimi, de vocea mea de gaina stransa de gat, fana baloana cu heliu, au ras incredibil de mult si eu cu ei. Acum parca ma doare burta si maxilarul, dar e o durere placuta. Si nu in sensu ca as fii masochista, caci nu, nu sunt. Parca am uitat si de durerea de gat si de tusea enervanta care mi-a stricat ultimele doua zile.
Sunt momente in viata cand razi atat de tare incat si sub amenintari nu te poti opri nicicum. Sunt sigura ca ati patit macar o data sa radeti in banca, la ora , cu colegul si sub grele amenintari de "te scot la raspuns" "daca nu te calmezi iesi afara" , tot nu reuseati sa va opriti. Si radeti atat de mult incat incep si profesorii sa rada. Asta daca sunt oameni, daca nu au uitat sa fie fericiti.
Nu uitati, rasul este molipsitor, este cu siguranta mai molipsitor decat gripa porcina, sau decat mai stiu eu ce varicela. Razi tu, rade cel de langa tine, rade si celalalt si in curand rad toti care va aud. Faceti sa rada o familie intreaga, o clasa , un autobuz intreg. Faceti-i sa rada, o sa rada daca voi radeti, o sa uite pentru un moment de grijile cotidiene si o sa se lase prada acestei deprinderi mai mult decat magice , pe care o cunoastem de bebelusi. Ne nastem plangand, si imediat ce deschidem ochii radem, radem pana invatam sa vorbim, radem si dupa aceea. Radem o viata intreaga, daca nu uitam de asta, daca nu ne ingropam pana peste cap in griji, in probleme, in pesimism si in seriozitate.

Vreau sa rad. Vreau sa rad cu voi. vreau sa radeti voi. Radeti, dragii mei, radeti cat mai mult. E fericirea voastra in joc. Rasul va da putere, speranta, caracter de neuitat unor clipe. Rasul e bucurie, iar bucuria e fericire. RADETI! Pentru ca o zi fara o ora de ras, este o zi pierduta, pe care nu o mai primiti inapoi...

Pasi spre necunoscut.

2009-11-20T17:06:00.000-08:00

Noapte. Intuneric. Frig..dar undeva cald. Rasete dupa o cortina de vapori de fericire dintr-o sticla. Liniste pe alocuri. Lacrimi. Iubire. Da, lacrimi de dor.

Sunt aici, si simultan departe. Departe,dupa o perdea de fericire, dupa o ploaie de vara, dupa un izvor de lacrimi, dupa un trup prea ars de razele soarelui...

Aud. Aud tot ce se petrece in jurul meu. Vad, dar nimic din ce este. Vad o plaja bolnava de eterna insomnie, oameni ce canta inveliti in aburi de vraja, o sticla de Timisoreana aruncata intr-un nisip mult prea obosit. Simt un val care reinvie tot, o imbratisare care incalzeste orice clipa de ger, un sarut nevinovat pe frunte care vindeca sperante aflate de mult in coma. Magie. Totul prinde aripi. Si dispare...

Deodata ma loveste un miros... miros de murdar, de sute de suflete zapacite in micul lor univers, miros de pasi care cu inima stransa se indreapta spre necunoscut, aroma de ultim sarut, de prima imbratisare. Curaj. Emotie.

Despartire. Tristete. Strangere de mana. Intalnire. Lacrimi. Graba. Da, le simt pe toate.

... e doar miros de gara.loc insufletit de milioanele de batai de inima care, candva, si-au gasit un moment de liniste intre aceste ziduri...mica poarta spre lume...

Tu ce crezi?

2009-11-20T16:59:00.000-08:00

Cumicu - Pahare murdare
Asculta mai multe audio Muzica

Intotdeauna ni se spune sa nu lasam pe maine ce putem face astazi. Intotdeauna ni se spune sa traim clipa, dar sa fim prudenti. Cum am putea sa traim clipa, daca tot timpul ne-am gandi la consecinte? Intotdeauna cele mai frumoase amintiri sunt din momentele in care ai uitat de urmari, de dezamagiri, de idei preconcepute, de viitor.. te-ai gandit doar la prezent, si ai facut tot ce ai simtit in momentul acela. Oricum, intotdeauna suntem departe de realitate si niciodata nu vom stii cand e momentul potrivit pentru ceea ce vrem sa facem.
Poate e prea devreme sa te gandesti la viitorul tau. Poate e prea tarziu sa mai speri la ceva perfect. Suntem toti niste pioni pe o plansa de joc. Niste pioni cu sentimente. Propriile noastre sentimente desigur, pentru ca atunci cand arunci zarul, nu te mai gandesti daca nu cumva lovesti pionul din fata ta. Il lovesti.. il ridici... apoi poate il loveste altcineva si il ridica.. De fapt, trebuie sa se ridice singur.. Si e normal; de ce sa te gandesti la celalalt, cand si tu la randul tau esti lovit de nenumarate ori?
Suntem doar niste carti de joc pe o masa murdara, cu scrum de tigara si alcool varsat in noptile pustii in care paharele de vin si dozele de bere erau unicele partenere ale unor barbati uitati de mult de acel Dumnezeu, niste barbati lasati cu buzunarele goale de femei pe care chiar le-au iubit.. cu buzunarele la fel de goale precum sufletele lor in care speranta a murit de tot, demult..
Intotdeauna vrem mai mult.. intotdeauna vrem sa ne schimbam.. tindem spre perfectiune si cu fiecare schimbare nu ne apropiem de ea.. ne indepartam.. Intotdeauna vrem sa fim mai frumosi, mai destepti, mai bogati, mai influenti, mai cunoscuti, mai sociabili, mai liberi.. dar niciodata nu vrem sa fim mai.. "noi". Schimbarile sunt bune..dar nu atunci cand te folosesti de ele pentru a fii cu totul alta persoana. Te pierzi printre prieteni noi si ii uiti pe cei vechi. Te increzi in cuvinte spuse de unul pe care l-ai cunoscut acum 2 luni si te plictisesti de cel care e langa tine de ani buni. Vrei o lume noua, o viata noua si nu eziti sa scoti tot ce e vechi din ea, atunci cand "noul" nu coincide cu "vechiul".. si de fapt "vechiul" esti tu. Orice om din viata ta, orice clipa traita, orice loc vizitat, orice zambet si orice lacrima te reprezinta. Trecutul tau esti tu. Renunti la trecut, inseamna ca renunti la tine. Toate trec, dar nimic nu trece fara sa lase urme, si urmele astea te-au format, te-au facut cine esti , din ele ai invatat si datorita lor te ridici acum mai usor de jos.
De cate ori nu am acuzat, fiecare la randul nostru, pe cineva ca nu e realist? Ca viseaza prea mult cu ochi deschisi, ca are sperante imposibile si ca nu stie cum e viata asta? De cate ori nu am fost chiar noi acuzati de asa ceva? In fond, visele sunt singurele pe care nu ni le poate lua nimeni. Putem visa oricand, oriunde, orice. Visele ne dau puterea de a merge mai departe. Sunt gratuite, inofensive, frumoase si completeaza aceea parte din noi pe care am uitat-o undeva departe in goana noastra dupa maturitate.. copilaria. Anii trec si fara sa ii grabim noi.. clipele zboara indiferent daca incepi la 11 ani sa te machiezi si sa arunci departe papusile, pentru ca acum "esti mare". Ajungem de multe ori sa privim spre trecut si sa ne lipseasca mai mult, sa ne dorim sa dam timpul inapoi sa mai traim inca o data trecutul cu toate greselile lui, decat sa privim inainte spre viitor. Si momentele astea nu o sa revina. Atunci.. de ce ne dorim atat de mult sa treaca ziua, saptamana, luna, anul,chiar viata? Si apoi, tot noi suntem cei care le cerem inapoi.
Poate e prea devreme sa-ti dai seama ca in jocul asta nu se schimba nimic, niciodata,indiferent cat incercam.Nimic nu depinde de noi. Traim intr-o lume virtuala in care noi suntem pioni mereu. Aceeasi si totusi altii. Vise? Nici macar nu stim ce e real.. cand totul e frumos spunem mereu "Parca visez" , iar cand lucrurile devin urate "traim un cosmar". Atunci de unde stim de fapt ce e real si ce e vis?
Intr-un final, realitatea e undeva dupa toata sarada asta...

Tu stii cum rade Dumnezeu?

2009-11-20T16:50:00.000-08:00

Toti spun ca Dumnezeu plange prin picaturiile de ploaie ce cad pe Pamant atunci cand oamenii il supara. Dar nimeni nu spune cand rade Dumnezeu, cand este El fericit. Oare sa Il suparam chiar atat de tare incat sa nu mai fie fericit? Eu nu cred asta, pentru ca fiecare om care acum face rau, poate ieri a facut bine. Sau daca nu, maine sigur va face. Cand Dumnezeu e fericit ca oamenii pot fii si buni, el zambeste. Zambetul lui este Soarele.

Soarele ne lumineaza si ne incalzeste corpurile fragede, dar si sufletele noastre invizibile , dar atat de pline. Soarele surprinde si vegheaza momentele frumoase din viata noastra. Soarele ne insufla puterea de a zambi si de a merge mai departe , de a vedea viata mai frumoasa. Soarele parca e sinonim cu a crede , a iubi si a spera, toate la un loc. Un mic Soare care apare dupa o lunga perioada de ploi e ca o noua viata. Simtim ca reinviem odata ce mingiutza magica de foc apare pe cer. Zambim aparent fara motiv, suntem mai amabili, mai vii, mai darnici, mai buni. Stralucirea lui schimba tot.. schimba ziua, schimba florile, schimba copacii, schimba animalele, ne schimba pe noi. Orice lucru luminat de razele soarelui pare mai frumos , mai viu. Soarele e dorinta, e visul zilei de azi, de maine , de ieri. Soarele nu apune niciodata definitiv, asa cum nici speranta nu trebuie sa dispara de tot. Intotdeauna vine o zi mai buna, o zi cu Soare.. Intotdeauna fericirea rasare de dupa un nor..

Cautam fericirea... si mergem spre Soare.. Drumul spre fericire e descris de multi ca un drum spre soare.. unde ne pastram trecutul in propria umbra..Vazut din mai multe puncte de vedere , Soarele mereu este si a fost o manifestare pozitiva a tot ce poate fii si rau pe acest pamant. Soarele a scos mereu la iveala coltul de suflet plin cu bunatate al unui om. Soarele a fost cel dintai care ne-a invatat ca fericirea sta in lucrurile marunte, ca trebuie doar sa ridicam ochii spre cer pentru a crede intr-o lume mai buna . De aceea oamenii sunt fericiti in zilele insorite si tristi atunci cand ploua.

Eu stiu ca Doamne-Doamne trimite fericirea pe pamant prin Soare, pentru ca acesta e zambetul Lui. Asa ca, cu timpul, am invatat sa-mi pastrez in suflet un pic de Soare pentru zilele ploioase cand am nevoie de o doza de zambete si o bucatica de fericire.

Vama Veche - dragostea
Asculta mai multe audio Muzica

Mesaj catre nicaieri..

2009-11-20T16:43:00.000-08:00

Codu' Penal & Monika - daca n-ai fii tu
Asculta mai multe audio Muzica
Lasa-ma sa-mi imaginez ca timpul nu zboara.. lasa-ma sa cred ca daca acum imi ating palmele timpul ingheata..lasa-ma sa aplaud momentul perfect care se creaza.. lasa-ma sa visez ca tineretea mea nu atarna de un fir de ata... lasa-ma sa-mi doresc sa fiu mereu un copil cu ochi senini, cu zambet strengaresc, cu obraji ninsi de fericirea pe care o gasesc in orice..cu inocenta in priviri..si sinceritate in cuvinte.. da, lasa-ma sa caut.. lasa-ma sa caut fericirea aici, in aceasta pagina.. sau in lumina ce se zareste de la geam... poate e in floarea care zambeste timid catre mine.. sau poate fericirea e in valurile marii.. niciodata nu pleaca de tot.. e o continua miscare intre mine si tine.. da.. tu esti de cealalta parte a valurilor.. iar eu.. eu impart cu tine toata fericirea mea.. o las sa se plimbe intre noi doi.. precum un val... inchide ochii, imagineaza-ti ca intregul secret al fericirii universale e aici.. intre noi doi..

Acum deschide ochii... deschide-ti ochii dar nu si mintea...ramai acolo.. acolo in fericirea de copil.. acolo unde totul e senin..iar toti oamenii zambesc.. unde simti dragostea prin fiecare por al pielii tale.. unde cuvinte ca ignoranta, indiferenta, minciuna, tradare nu exista... lasa-ti inima pe val.. imi pun si eu inima pe val.. Simti cum plutesc impreuna? Simti cum se contopesc cu marea si formeaza un singur graunte mic, plin de inocenta, iubire si grija? Iubirea e un picure de apa din aceasta mare.. iubirea noastra.. ceilalti picuri sunt doar inimile celorlalti care doresc la fel de mult ca mine sa cunoasca sentimentul suprem de iubire, de protectie, de fericire..

Eu.. eu pot regasi acest sentiment in soarele care incalzeste si protejeaza totul, in norii strengari care isi schimba mereu forma si ne provoaca imaginatia... in ursuletul de plus care ma transpune in copilarie mereu.. pot simti aceasta stare oriunde.. Dar tu.. tu mi-ai creat o noua lume.. Mi-ai aratat cum este mai departe de nori.. Mi-ai facut cunostinta cu soarele si mi-ai spus ca e prietenul tau bun..stiai cat il admir si ai vrut sa ma faci fericita.. Tu mi-ai spus secretul zambetului, si acum, ca l-am aflat e atat de usor sa zambesc mereu... tu esti un magician care a creat o lume numai pentru mine.. Iubesc aceasta lume si traiesc in ea atunci cand sunt in bratele tale...cand adorm langa tine...
Iti multumesc.

Vescan - Loc mai bun
Asculta mai multe audio Muzica